5,200 matches
-
stătea nemișcat ca un pilon magnetic și făcea să se rotească bolta cerească. Amețeala era aceeași. Ce bine se apără Turnul, Îmi spuneam, de departe clipește afectuos, dar dacă te apropii, dacă Încerci să-i pătrunzi misterul, te ucide, te Îngheață până la os, doar afișându-și nepăsarea Înfricoșătoare din care-i făcut. Acum știu că Belbo e mort și că Planul e adevărat, pentru că Turnul e adevărat. Dacă nu reușesc să fug, să mai fug Încă o dată, nu voi putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scoarță de atâtea funeralii, se aruncaseră fără nici o reținere la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la tejghea, unde patronul servea Înghețate cu mentă, „verzi ca niște experiențe chimice“. Gheața aluneca dintr-o dată pe gât și-ți dădea dureri În mijlocul frunții, de parcă aveai sinuzită. Pe urmă urcaseră din nou către cimitir, unde aștepta o furgonetă. Urcaseră În ea gălăgioși, și deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Însoțise pe Jacopo Belbo toată viața lui de adult, fusese - ca acele adrese pierdute din vis - o imagine a cestuilalt moment, Înregistrat și apoi refulat, În care el atinsese cu adevărat bolta lumii. Și aceasta, acest moment În care el Înghețase spațiul și timpul slobozindu-și săgeata lui de Zenon, nu fusese un semn, un simptom, o aluzie, o figură, o semnătură, o enigmă: era exact ceea ce era și nu ținea locul nici unui alt Lucru, momentul În care nu mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mult timp de lîngă soția sa. Faptul, formulat atît de abstract, nu este foarte ieșit din comun, și nici - În lipsa unor deosebiri de circumstanțe - nu este de condamnat ca fiind ticălos sau fără de sens.“ Paharul de vin al lui Wakefield Îngheață În aer. Chiar și Paulee este, pentru moment, prins pe picior greșit. — Wakefield? Întrebă el neîncrezător. Ca oaspetele nostru? I-ai băgat tu numele așa, Într-o doară, Sherrill. Sherrill zîmbește misterios. Wakefield soarbe Îndelung din paharul de vin. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și al urii față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult timp pe acești cavaleri ai Domnului, Orfeu aproape că a rupt strunele lirei sale pentru a le slăbi vraja, dar fără de folos. Pe cînd Arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc, lăsîndu-l pe bietul artist să se simtă Încă și mai singur. Fiecare pavilion național este Înconjurat de castani și arțari fără frunze, cu zăpadă Înghețată pe ramuri și, pe măsură ce Înaintează, lui Wakefield Îi devine din ce În ce mai clar că nimic nu poate micșora distanța dintre el și Mariana, nici măcar salvarea imediată a o sută de mii de orfani. Din fericire, cele mai recente trei muze ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vine această pasiune religioasă? — De la Dracu’, ai perfectă dreptate. Chestiile religios-naționaliste au dus, se pare, o existență subterană, reprimată, dar după ce a căzut comunismul, vechile credințe au revenit la viață, intacte. Poate de aceea par atît de primitive. Au fost Înghețate cînd comuniștii au venit la putere, după Al Doilea Război Mondial, dar s-au dezghețat după ce comuniștii au pierdut controlul. De ce crezi că i s-a spus Războiul Rece? Era un soi de congelare intelectuală. Ceea ce este mai interesant este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu el? I l-ai trântit iar în brațe mamei tale? De fapt, șovăi Fran, neștiind cum avea să reacționeze, e acasă la Jack Allen. Laurence tresări ca mușcat de șarpe. — Ce naiba caută acolo? Căldura și tandrețea din glasul lui înghețaseră brusc. — El și Ben, fiul lui Jack, sunt buni prieteni. Îl privi cu un aer curios. — De ce te deranjează atât de mult? — Pentru că el n-are nimic de-a face cu tatăl tău. În plus, evită el privirea curioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
niciodată, dar niciodată, prietena izbucnind în lacrimi până acum. Mai ales din cauza unui bărbat. — Ce naiba s-a întâmplat? — Nu mare lucru. Doar că am furat un eșantion cu sângele lui Jack și am făcut până la urmă testul. Cele două vânzătoare înghețară. Vedeau de toate aici. Mirese care intrau în panică, gândindu-se că făceau o greșeală, mirese pline de recunoștință care știau că aveau noroc că își puneau în sfârșit pirostriile, mirese practice care ar fi preferat să strângă bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
săpun. Dar alții au de toate și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-a învățat, nu le las năclăite... e apa rece, le trag în mai multe ape. Prima apă, dai cu săpun, limpezești, îți îngheață inima, te ia și un năduf la inimă de rece ce e apa, n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și cu mult mai iute; Stă-n cămașa numai cute, Lumea spune că-i... Ba chiar unul mai de soi Și se cheamă... E subțire ca o ață, De-o atingi, se zvârcolește; Ei îi place bălegarul, Că acolo nu îngheață. O iubește mult pescarul, Că e bună la prins pește. Sunt meseriași de soi, Munca lor nu e-n zadar: Fac bile din bălegar Și le cară câte doi. Umblă mai ales în turmă, Multe sunt și pe la noi; Când
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
făcuse Endō. Surprinzător însă, nu a căzut din pricina loviturii. A rămas pe loc, în picioare, ca un colos, cu mâinile bălăngănindu-i-se pe lângă trup. A închis ochii de parcă îi era mai ușor să suporte durerea. Și Kobayashi și Endō înghețară o clipă, neputându-și lua ochii de la Gaston. A început să-i picure sânge din rana de la cap, dar el nu se mișca. Nici măcar nu-și ștergea sângele de pe față. La vederea sângelui, Kobayashi s-a comportat ca o fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și, cu părul Încîlcit și ochii umflați de somn și nespălați, m-am dus să deschid. Acolo am dat peste mama lui Dan, stînd În prag și radiind de fericire. — Ellie! exclamă ea, dîndu-mi un sărut pe obraz. În timp ce eu Înghețasem, umilită de faptul că mă vedea În halul ăla, ea se strecură pe lîngă mine și intră În hol. — Sper că nu te superi că am trecut pe la tine, dar mi-am dat seama că dacă ar fi să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și se Întinde pe sub masă ca să-mi ia mîna. — Linda, Michael, avem ceva să vă spunem. Un zîmbet ne Înflorește pe chip amîndurora. Acum chiar că mă simt de parcă m-aș uita la un film: Linda dă impresia că a Înghețat, privind mai Întîi la Dan, apoi la mine, apoi se uită iarăși la el, În timp ce Michael ridică doar dintr-o sprînceană și așteaptă. Vom avea un copil, spune Dan și zîmbește cu gura pînă la urechi. Linda țipă, izbucnește Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-te În clipa asta, pune-ți haina și mergi cu ea. Pleacă. Haide, ridică-te și pleacă. Dar nu pot. Mă Întorc spre Charlie și jur că parcă m-aș uita la o scenă din Matrix, În care timpul a Înghețat și singurii oameni din Încăpere care se mai mișcă sîntem noi, Charlie și cu mine. Eu și Charlie. O, Doamne. Chiar nu sînt pregătită. — Dan, nu-i așa? Acum e rîndul meu să roșesc. Ăăă, e bine, zic eu. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
foarte drăguță. Are părul Închis la culoare, lung și strălucitor, ochi mari și verzi, și se uită cu adorație la partenerul ei. Sigur că privirea Îmi lunecă Înspre acesta, conștientă că probabil e genul de fotomodel, Înalt și arătos, dar Îngheț cînd văd că e Dan. Timpul s-a oprit În loc, iar eu stau În picioare, În mijlocul restaurantului aglomerat, și mă uit la bruneta care rîde și se Înclină Înainte ca să spună ceva. Nu mă pot mișca. Am Încremenit și privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că există oameni ca tine care dovedeau că Inchiziția nu e, de fapt, atotputernică, unele adevăruri putând fi spuse, măcar, în șoaptă. Și, dintr-o dată, peste recunoștința noastră s-a prăbușit abjurarea ta, ca un val de frig, care a înghețat toate speranțele. Inchiziția își demonstra, cu o obrăznicie solemnă, puterea. Din această descurajare s-au născut reproșurile care ți se fac, Galilei. ― Vrei să spui că viața mea nu-mi mai aparținea? ― Vreau să spun că așteptările noastre te-au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
perșilor. La curte s-au făcut mari provizii de lemne de foc, căci stratul des de frunze cu care se acoperiseră aricii pentru hibernare însemna că urma o iarnă grea. Zilele tot mai scurte și nopțile senine și limpezi au înghețat pământul. Apele din jur au înghețat și ele, iar copiii au luat în stăpânire ghețușul. Zăpada a sosit abia în a treisprezecea zi a lui noiembrie, adusă de un vânt rece care bătea șficiuitor dinspre răsărit, anunțată fiind de stoluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mari provizii de lemne de foc, căci stratul des de frunze cu care se acoperiseră aricii pentru hibernare însemna că urma o iarnă grea. Zilele tot mai scurte și nopțile senine și limpezi au înghețat pământul. Apele din jur au înghețat și ele, iar copiii au luat în stăpânire ghețușul. Zăpada a sosit abia în a treisprezecea zi a lui noiembrie, adusă de un vânt rece care bătea șficiuitor dinspre răsărit, anunțată fiind de stoluri negre de corbi. Viscolul a despuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pagube. Drept care m-am gândit, nu știu de ce, să-l duc la călugărul Garibaldo. Înfofoliți în blănuri groase de berbec și cu căciuli de vidră și acoperind caii cu valtrapuri, am pornit spre biserică. Era atât de frig, că ne-ngheța răsuflarea pe mustăți. Cerul era gros și-ntunecat, dar nu ningea. Am străbătut acea lume în alb și negru, încremenită-n ger, tăcută, până ce am ajuns la poarta templului. Era închisă. Fără să cobor de pe cal, m-am aplecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
groapă, au pus cadavrul și au umplut gaura cu pământ. Niciun moment Rotari nu s-a opus la ceea ce i s-a cerut, nu a răbufnit în vreun fel ca pe vremuri, nici măcar atunci când a fost nevoit să fărâmițeze crusta înghețată de pământ cu lama scramasaxului. La sfârșit, în timp ce țăranii din sat se uitau tăcuți, Garibaldo i-a spus: - Astăzi n-ai învățat nimic, ai împlinit doar o datorie a celui drept. Întoarce-te mâine, dar fără Stiliano! M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sută de bărbați, deoarece acum o să-și aibă ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu a făcut niciun gest. Romilde în schimb s-a agitat lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Au venit niște soldați cu cazmale și au făcut câteva găuri în pământ. Alții au adus scări și drugi și au ridicat ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totul diferit. Eram doar eu, cu Rotari și Gundeperga în încăperea cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tu, ca o fantomă, ai existat mereu între ei doi. Nimeni dintre cei de la curte nu ți-a uitat frumusețea și grația. Eu și fiul tău te implorăm să vii cu noi și să aduci cu tine primăvara în negura înghețată din Pavia. Rotari își așteaptă nerăbdător grădina în floare. Pentru prima oară am văzut împreunate în ochii unei ființe umane disperarea iubirii și hotărârea neclintită de a-și lipsi de ea iubitul. S-a adresat fiului ei: - Rodoald, du-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu a izbutit să-mi schimbe convingerile într-o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc de zid, l-a încălecat printr-o săritură și mi-a spus: - Trecutul și prezentul unui om nu se impun ca atare în mintea altui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]