3,006 matches
-
în vârstă și greutate. Boa atacă atunci când este amenințat și mușcă pentru a se apăra. Mușcătura sa poate fi foarte dureroasă, în special când este provocată de un exemplar mare, dar rareori este periculoasă. O mușcătură de boa trebuie totuși îngrijită pentru a preveni riscul de infecție. Specimenele din America Centrală sunt mai irascibile, sâsâind puternic și atacând repetat atunci când sunt deranjate, pe când cele din America de Sud se liniștesc mai repede. Ca toți șerpii, cei care sunt în timpul procesului de năpârlire au un
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
se poartă barba, având semnificații diferite în funcție de regiune. În această societate, părul facial denotă mai mult decât o simplă întreținerea a aspectului exterior și a unui stil personal. De exemplu, în Egipt, membrii Frăției Musulmane poartă, de obicei, bărbi bine îngrijite și mustăți dese în timp ce salafiștii, fundamentaliștii ultraconservatori, preferă bărbile lungi și rebele, de multe ori bărbierindu-și mustața în semn de respect față de stilul în care profetul Mohammed își purta el însuși barba, în urmă cu 1.400 de ani
Părul facial în lumea arabă () [Corola-website/Science/331106_a_332435]
-
autorului către Victor Anestin în care afirma că dorește să scrie „literatură folositoare (...), sub forma unui roman, atrăgător de se poate, un adevărat tratat de astronomie populară, fără socoteli, fără cifre, fără statistică, și într-o formă literară cât mai îngrijită, cu fraza ritmată”. El critică abundența de romane de dragoste, considerând că s-a abuzat de tema iubirii. Fragmente din acest roman au fost publicate în următoarele reviste românești: „De ce latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor și al științelor
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
însușită și folosită de partea cultă a comunității, fiind comună întregului popor și acceptată ca exemplară. La unii lingviști români se regăsește o concepție asemănătoare. Pentru Ion Gheție, de exemplu, „limba literară ar putea fi definită drept aspectul cel mai îngrijit (sau varianta cea mai îngrijită) a(l) limbii naționale, care servește ca instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii și se caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunității căreia i se adresează”, iar după
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
cultă a comunității, fiind comună întregului popor și acceptată ca exemplară. La unii lingviști români se regăsește o concepție asemănătoare. Pentru Ion Gheție, de exemplu, „limba literară ar putea fi definită drept aspectul cel mai îngrijit (sau varianta cea mai îngrijită) a(l) limbii naționale, care servește ca instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii și se caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunității căreia i se adresează”, iar după Mioara Avram, „gramaticile normative formulează
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - Cvartetul pentru două violine, violă și violoncel în Do major (partitura primei părți)". București, Edit. Muzicală, 1985 "Manuscrisul nr. 12/Leipzig - Antologhion". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. VI, Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1985. Ediție îngrijită, adnotată, prefațată, cu studiu introductiv "Manuscrisul de la Dobrovăț (Ms. 258/Leimonos)". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. XI. Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1994 "Muzicieni români - pagini epistolare", în: Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VII. 1993. București, Edit. Academiei Române, 1996 În
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
Iorga, reprezintă Moldova. Alături, pe o coloană retezată, arde o inimă. La spatele acestei persoane păzește un soldat roman în armură și cu steag. Titlul în original este: "„Principatus Moldaviae nova et accuratta descriptio delineante principe Demetrio Cantemir”" (Nouă și îngrijită descriere a Principatului Moldovei desenată de principele Dimitrie Cantemir). În colțul din stânga jos, într-un cadru cu ghirlande de flori și fructe, se află două scări pentru măsurarea distanțelor, fără nicio indicație. O măsură intră de 60 de ori într-
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
în perioada decembrie 1695 - ianuarie 1696, între sfârșitul primei domnii a lui Constantin Duca și prima domnie a lui Antioh Cantemir. a fost unul din boierii învățați, de la el rămânând multe acte domnești, scrise de el însuși, cu un scris îngrijit și citeț. A fost apreciat în epocă ca un om echilibrat și rațional, contemporanu său Ion Neculce îl descria ca „"fiind om de treabă, era dvoreală după vel logofăt"”. Dubău este creditat ca cel care a dispus întocmirea unuia dintre
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
o serie de povestiri para-autobiografice pe care scriitoarea le-a publicat între 1939 și 1940 la rubrică "Îl giardino d’infanzie" de la revista "Oggi". În anul 2013 a aparut "L’amata", o culegere de 596 de scrisori ale Elsei Morante, îngrijita de neoptul sau, Damiele Morante în colaborare cu Giuliana Zagra. Manuscrisele sale sunt păstrate la Bibliotecă Națională Centrală din Romă care a găzduit două expoziții dedicate scriitoarei: prima în 2006 ("Le stanze di Elsa") și a doua în 2012 ("Sânți
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Jean-Noël Schifano e Tjuna Notarbartolo (îngrijit de), Cahiers Elsa Morante, vol. 1, Napoli, ESI, 1993 Cesare Garboli, "Îl gioco segreto", Milano, Adelphi, 1995 Giovanna Roșa, "Cattedrali di carta", Milano, Îl Saggiatore, 1995; Milano, Net, 2006 Jean-Noël Schifano și Tjuna Notarbartolo (îngrijita de), Cahiers Elsa Morante, vol. 2, Napoli, ESI, 1995 Concetta D'Angeli e Giacomo Magrini (îngrijita de), Vent'anni dopo "La Storia": omaggio a Elsa Morante, Pisa, Giardini, 1995 Albă Andreini, «L'isola di Arturo» di Elsa Morante, în Alberto
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Garboli, "Îl gioco segreto", Milano, Adelphi, 1995 Giovanna Roșa, "Cattedrali di carta", Milano, Îl Saggiatore, 1995; Milano, Net, 2006 Jean-Noël Schifano și Tjuna Notarbartolo (îngrijita de), Cahiers Elsa Morante, vol. 2, Napoli, ESI, 1995 Concetta D'Angeli e Giacomo Magrini (îngrijita de), Vent'anni dopo "La Storia": omaggio a Elsa Morante, Pisa, Giardini, 1995 Albă Andreini, «L'isola di Arturo» di Elsa Morante, în Alberto Asor Roșa (a cură di), "Letteratura Italiană Einaudi", "Opere", vol. 4, tomo ÎI, Torino, Einaudi, 1996
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
tomo ÎI, Torino, Einaudi, 1996, pp. 685-712 Ștefania Lucamante, "Elsa Morante e l'eredità proustiana", Firenze, Cadmo, 1998 Marco Bardini, "Morante Elsa, italiană. Di professione, poeta", Pisa, Nistri-Lischi, 1999 Pier Vincenzo Mengaldo, "Menzogna e sortilegio: Elsa Morante, în Franco Moretti "(îngrijita de), "Îl romanzo", vol. 5: Lezioni, Torino, Einaudi, 2003, pp. 571-584 Concetta D'Angeli, "Leggere Elsa Morante: Aracoeli, La Storia e Îl mondo salvato dai ragazzini," Romă, Carocci, 2003 Maria Rosaria Gilio, "Le "lusinghe" di Maia nelle opere di Elsa
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
pp. 571-584 Concetta D'Angeli, "Leggere Elsa Morante: Aracoeli, La Storia e Îl mondo salvato dai ragazzini," Romă, Carocci, 2003 Maria Rosaria Gilio, "Le "lusinghe" di Maia nelle opere di Elsa Morante", Romă, Sovera, 2003 Giuliana Zagra e Simonetta Buttò (îngrijita de), "Le stanze di Elsa. Dentro la scrittura di Elsa Morante", Romă, Colombo, 2006 (con saggi di Cesare Garboli, Giuliana Zagra, Gabriella Palli Baroni, Simona Cives, Leonardo Lattarulo, Magda Vigilante, Lăură Desideri, Alessia Dell'Orca, Luigi De Angelis e Paola
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
aceeași soartă având-o și contrafortul, de mai mici dimensiuni, situat la circa 35 m de turnul 4. Singura clădire de piatră păstrată în interiorul incintei, alipită zidului sud-estic, avea rolul de cisternă (rezervă) de apă a cetății, după tencuiala interioară îngrijită, cu multe straturi de mortar hidrofug suprapuse și bazinetul circular, din cărămizi, cu două inele concentrice, situat în centrul podelei. Zidurile și turnurile celei de-a doua incinte, foarte prost conservate, se reduc la una, cel mult două asize de
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
2014). De asemenea i s-au decernat 8 premii din partea Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Târgu-Mureș, după cum urmează: Premiul pentru eseu - pentru volumul Teoria blagiană despre matricea stilistică (2000); Premiul pentru poezie - pentru volumul Îndepărtatele coline (2001); Premiul pentru ediții îngrijite - pentru volumul Vasile Conta - Încercări de metafizică (2003); Premiul pentru antologie poetică - pentru volumul Antologia poeților ardeleni contemporani (2004); Premiul pentru publicistică - pentru volumul Dialoguri în Agora (2006); Premiul pentru eseu - pentru volumul Conceptul de spațiu mioritic în filosofia lui
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
Cei care l-au văzut tot aici, la Veneția, cu un deceniu în urmă, când își prezenta Apocalypto, îl găsesc cu treizeci de kilograme în plus, (de unde atâta exactitate, dintr-o ochire ?), cu o barbă argintie bine îngrijită (cât spirit de observație și în această privință) și cu aceiași ochi albaștri care cuceresc și astăzi, la 60 de ani. În paranteză, fie spus, amintesc că ziariștii italieni sunt neiertători cu ținutele actorilor. Jude Law ar fi venit la
Veneția 2016. Mel Gibson: "Urăsc războiul, dar îi omagiez pe luptători" by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105304_a_106596]
-
1956-57 Europa era zguduită de epidemia de poliomielită! În jurul nostru, aproape nu a rămas familie cu copii neatinși de virus! Au murit mulți copii, au supraviețuit copii cu sechele motorii grave sau cu retard neuropsihic important. Știu astfel de copii îngrijiți cu multă dragoste și dăruire în familie vreme de zeci de ani! De părinți bolnavi și ei octogenari- nonagenari pe care poate numai grija pentru copiii aceștia bătuți de soartă( ajunși și ei la 60-70 de ani) îi mai ținea
Scandal vaccinuri. Medic CELEBRU, poveste sfâșietoare by Bogdan Bolojan () [Corola-website/Journalistic/105296_a_106588]
-
ramură turistică sunt prezenți la crame, atunci când strugurii ajung să aibă cea mai pronunțată culoare. Conacul Conacul nu poate fi vizitat decât la exterior, casa fiind rezervată ''boierilor" locului, respectiv familia Stoica. Întregul conac este înconjurat de spații verzi, atent îngrijite. Alături, se află și o piscină, iar doar la câțiva metri vara funcțioinează o superbă fântână arteziană, care stropește sub forma unei pelicule de apă. Concluzii
Crama Avincis a lui Valeriu Stoica. Luxul din viile municipiului Drăgășani by Bogdan Bolojan () [Corola-website/Journalistic/103813_a_105105]
-
Antiohia Siriei. A văzut lumina zilei pe la mijlocul secolului al IV-lea, fiind fiul unui dregător militar care a murit curând după nașterea sa. A fost crescut de mama sa văduvă, Antuza, o femeie evlavioasă, care a dat o creștere foarte îngrijită fiului ei. A învățat carte în Antiohia și la un vestit învățat elin cu numele Libanius, care se gândea chiar să-l lase pe Ioan în locul său ca dascăl, fiind cel mai sârguincios dintre învățăceii lui. După moartea mamei sale
Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103157_a_104449]
-
trebuit să știe că, dacă poveștile istorisite în carte de Adriana Săftoiu sunt atat de rupte de realitate, ele nici nu vor avea putere de convingere și se vor discredita singure", notează autorul articolului, acesta considerând că autoarea a lucrat "îngrijit și nu a distorsionat realitatea pe care oricine putea s-o intuiască, dacă era puțin atent la viața politică din ultimii 10 ani". Potrivit sursei citate, "adevărată bombă care ar trebui să-l sperie pe Traian Băsescu" nu este cartea
Victor Ponta: Traian Băsescu primește ce merită tocmai de la servitorii săi cei mai umili by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103570_a_104862]
-
unei imagini și de a născoci, broda, crea pe marginea lui, sărind cu spontaneitate și creativitate printre genurile literare. • Arhivarea ca poveste și joc: ateliere de creativitate pentru copii și adolescenți. • Tururi ghidate ale Arhivei de Imagine. Cum sunt ordonate, îngrijite, cercetate și valorificate imaginile dintr-o arhivă? Ce presupune lucrul de zi cu zi într-un astfel de spațiu? De ce purtăm mănuși de protecție? Cum arată, cum miroase un registru vechi de 100 de ani? Ce sunt acarienii? Care sunt
MNTR, invitație pentru pentru a-ți crea propria expoziție cu fotografii vechi by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101219_a_102511]
-
asemenea memorie era, în principiu, nevolatilă. Folosind inele mici și fire subțiri a crescut în timp, asfel că la sfârșitul anilor 1960 densitatea era de circa 32 Kibiți pe metru cub. Însă obținerea acestei densități a reclamat o manoperă extrem de îngrijită, efectuată sub microscop, care a tot fost necesară, în pofida încercărilor repetate de automatizare a fabricației. Totuși, în timp costul a scăzut de la circa 1 USD pe bit la circa 1 cent pe bit. Apariția la sfîrșitul anilor 1960 a memoriilor
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
a fost redescoperit în anul 1849. Lista completă a operelor sale umple douăzeci și cinci de coloane în enciclopedia lui Sommervogel: el a studiat cronologia, istoria, filosofia, polemică, patristica și istoria dogmelor. Prima ediție a operelor lui Synesius a apărut în 1612, îngrijita timp de zece ani la sfatul lui Casaubon ("Synesii episcopi Cyrenensis opera", ed. nouă, 1633); în 1613 și 1614 discursurile lui Themistius și Julian (ed. nouă, 1630); în 1616 "Breviarium historicum Nicephori"; apoi, după câteva lucrări poetice și oratorice, o
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
în 1613 și 1614 discursurile lui Themistius și Julian (ed. nouă, 1630); în 1616 "Breviarium historicum Nicephori"; apoi, după câteva lucrări poetice și oratorice, o ediție a operelor lui Epifanie în două volume (1622; ed. nouă, 1632), care a fost îngrijita la sfatul lui Jacques Gretser, S. J., și urma să fie inițial doar o traducere revizuită a lui Janus Cornarius. În 1622 și 1623 au apărut "Mastigophores", trei pamflete, si note cu privire la "Tertullian", o lucrare polemică. Printre scrierile sale anterioare
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
calea către iubirea fluturilor”, respectiv tatălui său. Începând cu 1985, ea s-a concentrat asupra poeziei. Prima sa carte cu poeme a fost La eternă prometida (Veșnică logodnică), publicată în 1987, în colecția de poezii Aquario, a editurii Andrómeda, colecție îngrijita de Leoncio García-Jiménez, cel ce a semnat și prefață cărții. “Veșnică logodnică” a căutat să prezinte moartea drept ceva dorit, fără teama, precum o logodnică, o soră, o mamă sau o amantă, fiind egală tuturor și care face posibilă atingerea
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]