3,427 matches
-
strămutare, la începutul secolului al XIX-lea. Apoi, din cartierul "ceangăiesc" din Ghioroc (limba obișnuită nu prea făcea diferență între ceangăul și secuiul din Bucovina), străbunicul meu a fugit în satul Scorenovac, apoi în Zimandul nou, unde s-a și însurat; a fost grăjdar la contele Zselénszky (ca păstorul de vite din poem...) cel urât de Ady și pomenit în poemul acestuia, Judecă-i Werbőczi (Ülj törvényt Werbőczi). Când, în toamna lui 1940, Aradul a rămas României, combatantul de odinioară din
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
suprimare a dorințelor, pe o simplificare a emoțiilor, pe o disciplinare a înclinațiilor. Toate în favoarea datoriei. Își urmează vocația sa de misionar în ordinul prezbiterilor, nu înainte însă ca mama sa să-i smulgă o promisiune, aceea că se va însura. Alături de o femeie, îl știe într-o oarecare siguranță, cineva îi va purta de grijă. Andrew pare total nepregătit pentru acest moment. Nu avea arta ori știința cuceririi femeilor și procedează rațional, așa cum e el toată viața. O găsește pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Cu ea vei învăța să scrii, iar strădania ta nu va rămâne nerăsplătită"176. Disprețul lui Scarlat pentru acest dar al zânei pecetluiește, pentru totdeauna, porțile tainei. Destinul lui, după uciderea ființei de abur, va fi unul comun: S-a însurat și a făcut copii mulți, pe care nu i-a învățat niciodată drumul spre fântânile de sânge", uitând de cartea magică și de pana zânei Rujalina. Trimiterea la basmul Frumoasei din Lapte aduce înainte similitudini în ce privește povestea de dragoste cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Roșu împărat și Strigoaica axat pe aceeași temă a căutării tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Mesajul este aproximativ același. La fel și schema încercărilor. Iată conținutul: Petrică, fiul cel mai mic al împăratului Roșu pornește să se însoare "unde nu este moarte și bătrânețe". El ajunge mai întâi într-o pădure unde împărăteasa vrăbiilor îi spune că moartea va veni abia după ce ea va găuri lemnele acelei păduri. Nemulțumit, Petrică pleacă și ajunge într-un alt loc: o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
permițându-i, fără ca asta să-i facă într-adevăr plăcere, mici mângâieri. La rândul lui, Pietro joacă un cu totul alt joc. Nu are curajul să se opună voinței familiei, și nici nu e sigur că își dorește să se însoare cu o fată atât de dezghețată și de extravagantă ca Marie. Totuși, e chinuit de dorință și, în lipsă de alternative, încearcă să și-o facă pe Marie amantă, să obțină de la ea cât mai multe manifestări intime cu putință
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-i trimit portretul tău", își amenință un domn bătrân consoarta, ajunsă și ea la o vârstă respectabilă, într-o caricatură publicată într-un cotidian de mare tiraj 82! Unii soldați angajează o corespondență cu o "nașă de război" chiar dacă sunt însurați. Este și cazul lui Basile C., născut într-o familie de țărani corsicani. Când izbucnește războiul, acesta este mobilizat în cadrul regimentului 173 infanterie, care pleacă pe front imediat. Luptă în bătăliile de pe râurile Marna și Aisne, după care este trimis
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ei se găsea printre acei soldați chipeși. În ziua următoare, când Basile se duce la fabrica de ulei pentru a face aprovizionarea, o întâlnește pe Anna. El are treizeci de ani. Ea, douăzeci și opt. E dragoste la prima vedere. Basile era însurat de doi ani, dar se ferește să-i împărtășească acest lucru și tinerei femei. O vede și a doua zi, la băcănia mamei ei. În ajunul plecării către Dardanele, cinci zile mai târziu, îi cere să-i fie "nașă de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de ea, dar destul de puțin pentru ca să considere firesc să se poată mărita cu oricare altul, cu unul care n-ar fi avut motive să se îndoiască de fecioria ei". Și totuși, naratorului nici nu-i trece prin cap să se însoare. Pe măsură ce tânăra se implică tot mai mult în relație, tânărul parizian începe să dea înapoi. După un timp nici nu mai amintește de Louise. Dispăruse din viața lui. Acest tip semioficial, progresiv și fragil de relații ilustrat de cartea lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mult decât poate îndura Deanie, aceasta cufundându-se într-o îndelungată depresie nervoasă, care o ține departe de lume doi ani și jumătate. Când iese din azilul psihiatric, se grăbește să-l reîntâlnească pe Bud, dar descoperă că acesta era însurat și avea doi copii... Philippe Labro evidențiază în L' Étudiant étranger cazul contrar, arătând că multe dintre americancele care flirtează sunt partenere redutabile în acest joc amoros. Pe cât de ispititoare, pe atât de hotărâte. Pe cât de dulci, pe atât de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de Raimu fusese nevoit să-și coboare mult așteptările. El, care se visa președinte al Republicii, nu ajunsese decât primarul unui târg prăpădit. Tot el, care visa să aibă un șir de servitori care să-l slujească, ajunsese să se însoare cu dădaca. Thierry, în sfârșit, avusese parte de degringolada cea mai sordidă. Împărțea un apartament jegos cu o harpie isterică și, ocupându-se de avorturi, trimitea în fiecare zi pe lumea cealaltă câțiva prunci nenăscuți 194. În societatea anilor '50-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viitoarea mea soție, încât nu mă interesam de ce se petrece în expoziția mea, stare condamnabilă pentru că nici de vânzarea lucrărilor nu mă interesam. Se ocupau cunoscuții și bietul Sabin. Dar am vândut binișor. Lumea cunoscută auzise că vreau să mă însor și, ca de obicei în împrejurări de acestea, unii erau pentru, alții împotrivă. Ca întotdeauna, nu am făcut decât ceea ce am crezut eu că e bine. Nici până azi, 1962, nu m-am învrednicit să caut, la Academie, să citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la noi. Lăură credea însă că nimeni nu putea emite vreun drept asupra ei și își era propriul ei stăpân, dar era decisă să nu se dăruiască decât unui bărbat pe care măcar să-l iubească, cu riscul de a fi însurat. Fusese întotdeauna conștientă de acest paradox existent între ființă ei particulară și cea publică, între poeziile ei nescrise încă și scenă vieții că teatru în care trebuia să vorbească deschis. La drept vorbind, nu vedea nicio legătură între actul sexual
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
purtătoare ale semnificației propriu-zise în enunț, acestea se folosesc la forma scurtă, fără prepoziția specifică infinitivului (dacă ea există): sued. Jag måste gå nu. (fără att) "Trebuie să plec acum."; dan. Han vil ikke gifte sig. "Nu vrea să se însoare"; engl. I must go. (fără to) "Trebuie să plec". Flexiunea verbului din limbile germanice prezintă trăsătura că presupune, în cazul modurilor personale, obligativitatea prezenței pronumelui personal, care îndeplinește rolul de marcă a persoanei, întrucît desinențele nu realizează o distinc-ție suficientă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
urmărim pe Iacob Negruzzi: „El veni în duminica hotărâtă la Universitate, unde se adunase lume peste măsură de multă, printre care se găsea și domnișoara Profira Beldiman, cu care era tocmai să se logodească și cu care s-a și însurat puțin timp după aceea. Bine pregătit, precum ni s-a zis, Rosetti era tocmai să înceapă, când...după ce se dădu în dosul mesei care reprezenta tribuna și rosti cuvintele obicinuite și devenite în urmă tradiționale: <<Onorat auditor>>, el perdu deodată
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
bețivan, obișnuit al bordelurilor, a dobândit șlefuiala asta de notar de când s-a dus s-o ia pe păpușica asta coafată à la Shirley Temple de pe băncile școlii (la călugărițe, firește) ca să întemeieze o familie? Nu spune că s-a însurat, ci că a întemeiat o familie. Oricum ar sta lucrurile, avantajele unui aranjament erotic având agrementul superiorilor ierarhici sar în ochi. O soție legitimă e autorizată să-și urmeze soțul până în zona militară, în vreme ce, pe întreg teritoriul național, o amantă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
niciodată de moartea mamei. Și dacă aș întâlni această mare dragoste, n-aș renunța la ea pentru nimic în lume. Cu atât mai bine dacă tata nu s-ar opune, dar, și dacă încearcă să se opună, oricum m-aș însura." " Pentru că nu concepi dragostea decât în legăturile căsniciei?" Nu neapărat, ci pentru că dragostea adevărată e pe viață, și atunci..." "Eu, ca să fiu foarte sincer, Filip, nu am mistica iubirii unice, o găsesc contrară aplecărilor firești ale omului. Asta mă face
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
șofer de taxi, ca să-i ceară să-i ducă, pe ea și pe bărbatul ei, la spital, unde acesta din urmă trebuie să-și facă o analiză. Și Ahmed se execută. La sfârșit, drept mulțumire, îl scutură de reverele hainei: "Însoară-te și șterge-o de-aici cu blestemata aia de pasăre!" Ca s-o pedepsească, Ahmed o pune să plătească taxiul... Intrând în sufragerie, Filip vede o tânără femeie care, întoarsă cu spatele, căuta ceva în sertarului bufetului. Silueta ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tine, chiar dacă suntem pe zonă... Onoarea, datoria, patria, pe toate ar trebui, cum se zice, să le pun la picioarele unei femei... Da, ar trebui, dragă Cozmescule, ar trebui! Numai că n-o iubesc. Dacă aș iubi-o, m-aș însura cu ea... Dacă aș iubi-o, aș găsi cel puțin cuvintele, gesturile, forța... Dar n-o iubesc." Și, cu limba încleiată, locotenentul îi spuse povestea pe care nu i-o relatase niciodată prietenului său, învățătorul, fără s-o denatureze cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fusese actor, ziarist, funcționar etc. Vorba lui: numai popă nu fusese. Bineînțeles că a sfârșit prost, răpus de mizeria fiziologică; a murit tuberculos. Dar mai-nainte cu câțiva ani de a-și da obștescul sfârșit, a avut grija să se însoare și să facă și un copil. Luca Manovici, în calitatea lui de secretar contabil al închisoarei, ducea de nas pe director, care erea un om blajin și foarte de treabă. Luca îi spunea gogoși și îi făcea farse. Am constatat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
al turismului a participat la inaugurarea biroului de pe Champs-Elysées și mi-a oferit un dejun oficial la hotelul Ritz, la care au participat numeroase personalități franceze. Jurnalistul Hugo Bachet, pe care-l cunoșteam din țară, era instalat la Paris. Se însurase cu o suedeză. M-a invitat la un dejun la el acasă, ca să-i cunosc astfel și soția. Locuia într-un frumos apartament la Champ-de-Mars, cu fața spre turnul Eiffel. Un dejun agreabil cu mai multă lume. Cîțiva ziariști. La
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să reprezinte țara sa, căci nu și-o pierduse la ruși. Ambasador al Chinei naționaliste era Chen Chiek, un om deosebit de distins și cultivat. Ministru al Greciei, Vatikioti, fusese în post la București, ca secretar. Ministru al Cehoslovaciei era Kunosi, însurat cu o franțuzoaică. A fost curînd rechemat și am aflat de la soția lui, pe care am revăzut-o la Paris, mult mai tîrziu, că era dispărut fără urme. Ministrul Iranului, Eadora Azodi, era înrudit cu familia șahului. A fost și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lor se referă și la fapte rele de care nu-s ei răspunzători de exemplu lungul drum pînă la tipărirea unei cărți! Nu uita să-i transmiți domnului Valea (poetul Lucian Valea n. red.) gîndurile mele bune! Val s-a însurat?! Mare prostie! Vorba ta: deh! Acum mă odihnesc, bătrîne! Apoi iar am să mai învăț. Și sper să rămîn îndrăgostit tot de [T] cea curată și emoționantă! Fără ea, aici, m-aș simți ca un păduche. N-am mai scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
creația literară! Mă bucur pentru el. Sava venea de la Canal cu o floare în dinți. [...] Radu e încă în concediu, aici. Lungi plimbări pe coclauri. Și pe el mi-e ciudă că nu se apucă de-nvățat. Vrea să se însoare! Ca să nu mai țipe la mărăcini. Am lecturi minunate! Trăiască Luca Pițu! O să mai vorbim. Ai grijă de tine! Poezie! Poezie! Poezie! E destul! Te îmbrățișez, Aurel (Dumitrașcu) Borca, 19 octombrie 1985 Dragul meu, Vestea ieșirii tale cu carte în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fostul șef al propagandei!).Vom scoate și aici o revistă: Antiteze (la Piatra Neamț n. red.). În curînd, primul număr. Adrian (Alui Gheorghe n. red.) a trecut la ziarul local. Pe 27 decembrie (țara moare și baba se piaptănă!) se și însurase. Eu am fost solicitat de "Rom. liberă" (Uncu; dar nu pot lucra la un ziar din acesta... obositor) și la "Luceafărul". Poate că mă voi duce. Ulici (Laurențiu n. red.) a sunat. Am vorbit chiar ieri cu el. Acum, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
O aștept pe Mariana Marin! Cartea ei îmi va fi dragă, presimt. Mai am niște probleme! Gineco-filozofie! Cu o fată! Ea e convinsă că poartă un copil inventat cu mine. Eu nu. Nu mi-e indiferentă. Dar n-o să mă-nsor niciodată. Dar nici nu pot suporta ideea să-i caut eu un mijloc să nu aibă un copil. Nu! Ar fi inuman. Ea poate să facă asta. Eu nu. Cred că nu m-am maturizat destul, sau poate că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]