36,299 matches
-
care să pun În valoare acest eveniment, și anume, să „scot poezia În stradă”... „Cum să faci așa ceva?” Spuneau unii și alții, cârtitori pe la colțuri... „O voi face!”Am dezbătut subiectul cu prof. Valeria C. de la Colegiul Tehnic Unirea. Mai Întâi, m-a ascultat, dar umbrele Îndoielii și-au făcut apariția silențios, așteptând să prindă clipa renunțării. Citeam pe fața ei ca Într-o carte deschisă; nu credea În acest act Îndrăzneț. Mult prea Îndrăzneț pentru un oraș mic, cum este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fost foarte dezamăgită. Comunicam cu un prieten pe această temă, ținându-l la curent cu plecarea mea. Nu fi atât de disperată! poate găsim altceva, mai aproape de Iași. Era o idee bună. De ce nu? Am Început din nou căutările. Mai Întâi am găsit două mănăstiri de călugări. Nici să nu te gândești! nu vreau să-i văd zilnic prin preajmă. Crezi că dacă s-au călugărit și trăiesc departe de lumea dezlănțuită, s-a produs o schimbare capitală În instinctul lor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea spectrală a acestor flori divine. Ne-am prezentat, spunându i despre rezervarea făcută cu câteva zile În urmă. Era la curent cu acest lucru. Mai Întâi am intrat În biserică, pentru a vedea mormântul domnitorului Petru Rareș. Biserica a fost pictată În anul 1530 de către un grup de călugări. În acea vreme exista o școală de artă, În zona respectivă, după cum ne informează măicuța. Deci, mâna
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vârfuri: deplasare cu mers pe vârfuri simultan cu ridicarea brațelor prin înainte sus timpul accentuat; coborârea alternativă a brațelor prin lateral jos pe cei doi timpi neaccentuați; o dată coboară brațul drept și apoi brațul stâng, iar la următoarea execuție coboară întâi brațul stâng și apoi cel drept. MIJLOACE UTILIZATE ÎN CADRUL MODELULUI DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ Improvizație + structură personală săptămânală „6” pentru dezvoltarea aptitudinilor creative Perioada pregătitoare - etapa pregătitoare de bază: improvizație pe muzică clasică 3 septembrie - 30 septembrie improvizație pe muzică latino
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim iar cu lumina candelei aprinse: „Copiii noștri nu știu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
autobuzul de linie o ducea pâna în fața casei, ea nu se folosea de acesta decât în situații extreme: ploaie sau vânt puternic. În acea zi, nu era niciuna din aceste două, dar Ioana hotărî să aștepte autobuzul. Se asigură mai întâi că are cu ce plăti călătoria, puse cei doi euro în buzunarul din dreapta și se așeză pe bancă să aștepte. Autobuzul, care circula o data la 30 de minute, urma să vină peste un sfert de oră. Stația se afla în fața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în buzunarul din dreapta și se așeză pe bancă să aștepte. Autobuzul, care circula o data la 30 de minute, urma să vină peste un sfert de oră. Stația se afla în fața spitalului și, pentru a intra în el, oamenii treceau mai întâi prin fața ei. Ioana privea persoanele ce se îndreptau spre spital și se gândea la durerile și suferințele lor. Copii, tineri, maturi, bătrâni... Erau de toate vârstele. Se gândi la ea și simți rușine că, fiind sănătoasă și puternică, aștepta autobuzul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată câte un colăcel cu o lumânare aprinsă, pomenind de fiecare dată numele unuia dintre cei răposați. Gestul acesta îmi atinse o strună a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și o întrebă cum o cheamă și din ce clasă era. Copila îi spuse numele și clasa și intră fericită în școală. Până la începutul primei lecții, mai erau vreo zece minute. Înainte de a intra în clasă, învățătorii treceau toți mai întâi prin cancelarie, pentru a se înștiința de cele noi, pentru a lua cretă și catalogul clasei. Se auzi sunetul și copiii stăteau toți în picioare la marginea băncilor așteptând să intre învățătorul. Când acesta intră, îi spuseră toți tare „Buna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aducă aminte când trecuse ultima dată pe la casa părinților. Cu doi ani în urmă. Se oprise pentru o zi și o noapte la sora mai mare. A doua zi, se înțeleseră să meargă la mormintele părinților. Trecură să vadă mai întâi casa. Sora ei îi spuse că lăsase să trăiască în ea pe un verișor, care-și construia casă, până urma să o termine. Nu găsiră pe nimeni acasă. Intrară doar în curte și atât. Ioana își aminti că acolo , în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam la noi acasă mai întâi, apoi ne duceam la o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai mare a tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sfințite aduse de la biserică de unul dintre frații cei mai mari. Într-un vas mai mare, se punea apă rece. În apă se lăsa un ou obișnuit și unul vopsit roșu. Se puneau și ceva bănuți. Ne mângâiam fața mai întâi cu oul obișnuit, pentru a o avea curată și sănătoasă, apoi cu oul roșu ne mângâiam obrajii, pentru a-i avea rumeni și pentru a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
decât își iubea propria viață, venea prin întuneric la noi acasă încărcată cu de toate. Bătea la ușă și tata îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avut o jucărie preferată sau mai multe, de care își amintește cu plăcere, care îl făcea să fie fericit. Eu nu-mi amintesc să fi avut în copilărie măcar o jucărie cumpărată. Jucăriile mele erau obiectele de prin prejur. Mai întâi, îmi imaginam jucăria, apoi, căutam în obiectele din jur o asemănare și, cu puțină fantezie, jucăria era inventată. Avea fiecare numele și rostul ei în „căsuța mea” de sub pat. Mă jucam ore întregi, vorbeam cu ele și, tot eu, vorbeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai târziu. Îmi amintesc o zi de sâmbătă seara. Era iarnă cu multă zăpadă. Copilul ieșise cu săniuța în uliță, stătu puțin și frigul îl aduse repede înapoi în casă la călduț. Pregătisem totul pentru a le face băița. Mai întâi, o spălasem pe cea mai mică, că apoi adormea imediat, iar eu puteam să fac celelalte mai în voie. Când veni rândul copilului să-l spăl, observasem că era cam trist. - Ce ai? îl întrebasem eu. El nu-mi răspunse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spune Kati. Râdem amândouă. Spun: "I am hungry". Râde: "Just moment, please". "It's OK". Intrăm într-o pensiune. Bucătarii se mișcă nestingheriți în spațiul deschis, preparând tot felul de specialități. Miroase bine, pensiunea are și o terasă, dar mai întâi mergem să vizităm vitrina în care sunt expuse mâncărurile și prăjiturile. O rog pe Kati să aleagă ea, dar refuză încăpățânată. Din atâtea feluri, aleg pui la rotisor cu garnitură de crudități. Puiul arată bine rumenit, sunt flămândă, am poftă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trăgeam niște partide de sex cu el de se cutremura cartierul, n-a vrut să scoată un bănuț din buzunar, îmi dădea 10 dolari pe săptămână, nici pentru buda publică nu-mi ajungeau, noroc că aici e pe gratis, mai întâi mi l-am făcut drag, nu simțeam nimic pentru el, voiam să mă așez în Australia cu orice preț, am plecat de acolo aruncând în aer toate podurile după mine, nu mai era cale de întoarcere, de aceea îmi iubesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
turistic, și mai ales informații despre viața aborigenilor. Ceea ce știu este extrem de sumar. Aveam să aflu spre sfârșitul vizitei că speranțe mele erau deșarte. Ignoranța românilor de aici decurge din lipsa lor de dorință de a afla lucruri noi, mai întâi fiindcă majoritatea celor care au venit aici vor să câștige bani și muncesc până mor, fără să îi mai intereseze ceva. Sunt mulți care rămân zeci de ani în același cartier, sunt mulți care au venit din 1955 aici și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de informație despre acest subiect. Mereu ne învârtim în cerc. "Toți aborigenii din Australia pot fi numărați pe degete, spune Mihai cu un fel de nostalgie în glas. Am spus că ei au fost exterminați și încă foarte repede. Mai întâi omul alb a adus bolile lui de care aborigenii nu aveau cum să scape, au fost împușcați ca animalele și au fost împinși în deșert. Locuiau pe coasta Oceanului Pacific într-o natură prietenoasă, unde hrana le era la îndemână, culegeau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu pretenții mari și deocheate, veneau să testeze terenul unde odraslele lor își vor petrece vacanța, unde vor învăța limbi străine, unde vor scrie poezii și unde vor juca teatru. Să nu crezi că organizam o tabără de pionieri. Mai întâi, era tabăra ștabilor din CC cu pițipoancele lor. Nu departe de casă, dar destul de departe pentru ca nevestele să nu le poată lua urma. Nici acasă nu puteau fi spionați, dacă ei își luau măsuri de prevedere, dar știi că și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici în țara noastră de basm, prin forțe proprii, fără împrumut de la Banca Mondială, o să naționalizăm toate averile particulare, dreptul la reproducere și la inovație, așa cum fac tovarășii noștri de la răsărit, până și sperma o s-o naționalizăm. Vom experimenta, mai întâi în eprubetă, Omul nou, apoi o să extindem experimentul pe o stație-pilot, poate chiar în cimitirul de la Baikonur. Acesta este programul nostru ideologic, de la el nu ne vom abate, chiar cu prețul vieții. Dar până acolo mai e cale lungă, deocamdată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poți folosi nici să aprinzi focul. Bijuterii. Regimul comunist a topit toate bijuteriile și le-a transformat în secere și ciocane, în furnale și combinate chimice, în schele și în locuințe muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat cine este un miliardar autentic și cine un miliardar de carton. Miliardarului de carton e inutil să-i furi odrasla, că ți-o lasă să te speli cu ea pe cap. De abia așteaptă să scape
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin sacoșa lui Mihai, un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi întinde unul, "mai întâi ea, că e musafiră", le zice celorlalți, "ea e înainte de toate, Doamne cât o iubesc, cât o invidiez și cât o urăsc, nu te uita așa la mine, știi că așa este, un pachet pentru frumoasa și buna noastră Mona
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și așa precară de când nu-i mai reușea nimic, pentru că imaginea lui Alex devenise o obsesie a început să-i scrie scrisori fără să i le trimită niciodată, și în felul acesta Alex a devenit bărbatul dorit, bărbatul sperat, mai întâi i-a scris ca să poată trăi mai departe, așa reușea să scape de presiunea din interiorul ei, de durerea surdă, de disperarea care o cuprindea aproape zilnic și pe care o alunga cu tot felul de pretexte, în fiecare dimineață
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nenumărate rânduri, dar tu te-ai condus numai după inimă. - Alex, dragule, pentru noi începe acum o viață de coșmar. Până nu ne vom găsi copilul, nu mai suntem oameni. Nu mai putem fi noi. Cine știe ce ne mai așteaptă!? - Mai întâi să-l găsim, pe urmă vom vedea, vom vedea după aceea. - Eu sper că oamenii legii vor fi în stare să descopere un copil, în orice șatră ar fi el, și ni-l vor reda... Cel puțin așa cred! Trăim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]