12,626 matches
-
-l întâlnesc pe Garibaldo și pe Ansoald în biserica-mamă a tuturor celor din ducat și a multor altora din partea răsăriteană a regatului. Sufletul meu se clătina și de data asta, nu fugind de Dumnezeu, ci încercând să-i vin în întâmpinare. Ce anume nădăjduiam să găsesc la Aquileia nu mi-era clar, știam doar că tihna adevărată a spiritului în brațele ei trebuia s-o caut. De pe vremea când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întunecate, prin orice mijloc, dar numai Dumnezeu Cel Atotputernic poate să o aprindă. Vibana, așadar, deși era o femeie liberă, avea grijă de mine mai abitir ca pe vremea când era sclavă. Mereu gata să-mi ghicească nevoile, venea în întâmpinarea dorințelor mele, astfel că o lună întreagă m-am lăsat răsfățat ca un copil de mama sa, ajungând să-i las ei până și inițiativa în privința plăcerilor carnale. Într-o zi cosea ceva la fereastră, profitând de lumina după-amiezii, reflectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plecat. Am ajuns la Pavia odată cu bezna. În fața palatului erau aprinse numeroase torțe, și Rotari, nerăbdător, ne aștepta laolaltă cu toată curtea la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să scoată vreun cuvânt. Regele mi-a ieșit în întâmpinare și a înțeles după expresia feței mele că situația nu era cea dorită de el. A alergat spre car, a tras coviltirele și a strigat la mine amenințător: - Unde este soția mea? I-am relatat cuvintele Gailei, și fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În gânduri. Dar când personalitatea sa ieși dintre hortensii, Antonio se desprinse brusc de lângă mașină, se asigură că nimeni nu-i Întinsese vreo cursă printre palmierii și magnoliile grădinii, iar apoi Îi veni În Întâmpinare, talonându-l Îndeaproape, și Îl conduse la mașină. — Bună dimineața, Buonocore, Îl salută Elio, cu bunăvoința lui obișnuită, În timp ce agentul-șofer Îi deschidea portiera. — Bună dimineața, onorabile, Îi răspunse Antonio. — Și astăzi avem nori, primăvara asta Își cam bate joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se află și scutirea de taxe pe capitalul investit În divertisment. Nu se trăiește doar cu pâine. Pentru a susține economia este nevoie de consum - răsuflă adânc -, altfel producția stagnează și devenim mai săraci. Iar oferta trebuie să vină În Întâmpinarea clientului, nu invers. Pe scurt, noi avem În obiectiv demolarea blocurilor-turn și a cartierelor de ciment, moștenire a arhitecturii staliniste, proiectate de partidele de stânga În anii șaptezeci. În locul lor vom construi mici orașe model, Înconjurate de grădini și jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa coafură pe care i-o făcuse Michael o făcea, Într-adevăr, să pară mai tânără. Un june amenințător și urât mirositor, cu părul violet și cu inel În nas, le ieși alergând În Întâmpinare când se deschise ușa ascensorului, iar doamna Fioravanti, În loc să țipe speriată de această teribilă apariție, se aruncă În brațele lui. Și rămase acolo, pe jumătate leșinată - și nu răspunse când Kevin o Întrebă politicos: — La ce oră trebuie să restitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de șaptesprezece ani, scheletic, În blugi și tricou negru, cu frunza de marijuana imprimată pe piept, rezemat de soclul statuii lui Marc Aureliu, strângând În pumni o mână de boabe de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul să cadă În decolteul boleroului ei și-l văzu dispărând În adâncitura sânilor. Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de deasupra Încuietorii vedeai exact cupola catedralei San Pietro. Nu-și mai aducea aminte de ce, dar locul acela era numit buricul Romei. În timp ce aranja sistemul de blocare a volanului, atinse cu cotul din nou plicul alb. Maja coborâse. Mergea În Întâmpinarea unui tip cu haină și cravată, cu o burtă umflată, care părea să aibă mare nevoie de un transplant de păr și care o aștepta pe trotuar cu o mapă În mână. Aris nu putu să-și stăpânească nerăbdarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unui radio și de o fetiță de doar câteva luni - o creatură misterioasă, cufundată Într-o moleșeală animalică, moale, de spumă, caldă, avidă și mută. Soția aceea dulce care atunci când el se Întorcea În sfârșit de la muncă Îi ieșea În Întâmpinare, dându-i siguranța de a fi el centrul Universului. Căci știa că În orele acelea lungi de singurătate Emma Îi pregătea prânzul și cina, mătura, ștergea praful și pe jos, și farfuriile, și Îngrijea plină de dragoste fetița, făcea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din ciudățeniile vieții? Venim pe lume fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este atât de simplu, curat, înțelept ca pământul, ca piatra, lăsând mereu în seama zilei de mâine bucuria întâmpinării cu sare și pâine a firescului lucrurilor: un răsărit de soare, un apus sângeriu, o ploaie caldă ori fulgi moi, răcoritori. Alteori se aprinde în mine focul sacru al incertitudinii: cine sunt, și încotro mă-ndrept? Și dacă în Ceruri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o ocupație care-i acapara Întreg timpul. Oricum, tot nu avea mare lucru de făcut În colțul acela pierdut de provincie. O expresie de nedumerire Îi Întunecă fugar chipul, căreia Îi luă apoi locul un zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de condoleanțe folosită era un model În genul ei și dovedea o ușurință pe care de obicei o posedă doar oamenii cu foarte bună educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan, părea cu adevărat emoționată. În scîrțîitul pietrișului sub picioare, oamenii se Îndreptau În grupuri mici spre poarta cimitirului. Marie văzu că Gwenaëlle o pîndea și se desprinse de ceilalți. Pricepu că șovăia s-o abordeze, așa că se duse În Întîmpinarea ei. - L-ai văzut cumva pe Loïc noaptea asta? Gwen păru șocată. - Nu face mutra asta, chiar dacă sînteți discreți, eu știu de mult de legătura voastră. Și, dacă vrei să știi, sînt fericită pentru el, doar pe tine te are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cererea lor de interogatoriu, adăugînd chiar, cu un zîmbet, că se mirase că Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș. CÎnd intrară În curtea jandarmeriei, dădură de Morineau care, foarte agitat, venea În Întîmpinarea lor cu un dosar În mînă. - Am informații În legătură cu trecutul lui Ryan, ghiciți ce a făcut! - Treizeci și cinci de ani de Închisoare penru uciderea unui polițist, Îi replică Marie deschizînd portiera. Îi făcu semn scriitorului s-o urmeze și trecură amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima Îi umflă piepul cînd Îl văzu pe Nicolas bebeluș Încercînd să-i vină În Întîmpinare, clătinîndu-se pe piciorușe, cu brațele lui mici Întinse spre ea. Îi lipsiseră toți atît de mult. PÎnă la urmă, nu era așa de cumplit să mori, nu aveai de ce să te temi. Începu să se miște spre ei, anticipînd deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lipsită de luciditate, voise să creadă În vinovăția lui Gwen În primul rînd pentru ca această oribilă afacere să ia sfîrșit. - Philippe... Îi șopti Lucas văzîndu-l pe soțul lui Gwen venind În goană spre ei. TÎnăra femeie făcu cîțiva pași În Întîmpinarea lui, dar Philippe nici măcar nu păru s-o vadă și căzu În genunchi lîngă soția sa. Tăcerea și imobilitatea lui Îi descumpăniră pe cei doi polițiști. Marie puse mîna pe umărul lui, el Își ridică privirea rătăcită spre ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
of, of. Ce era să fac? Am Închis ochii și m-am zvârcolit, am scăpat din brațele ei și mi s-a făcut milă de ce-am văzut În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrea Vindecătorul nostru să te dea Umbrei. - Atunci, de ce? - Pentru că tu spui că Tatăl poftește să vorbim cu toții la fel. Numai că, dacă Tatăl dorește ceva, așa va fi, orice ar face Krog. - Așa o fi, dar eu vin În Întâmpinarea dorințelor Tatălui. - Tatăl nu are nevoie de ajutorul tău. Și apoi, tu spui câteodată că ești Tatăl. Atunci, cum să mai trăiești? Așa că, o să te dăm Umbrei. Rămase puțin pe gânduri. Răsuflă adânc și se Încruntă. Apoi: - O să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
2000, scria cu oarecare cinism (sau „vârstism”, discriminarea Împotriva vârstnicilor; În americană, ageism) că apariția editorială În discuție era un „mic miracol”, iar faptul că textul era „pasabil” devenea „aproape senzațional”. Performanța biologic-literară e salutată de mulți alți critici de Întâmpinare, sau Îi Îndeamnă pe mulți să nu aplice lui Ravelstein standardele valorice obișnuite, chiar exigentele standarde pentru care Bellow Însuși a pledat o viață (așa cum cerea și Chris Wood În The Richmond Review).15 În consecință, romanul a fost lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
S-a întâmplat ceva cu ei, s-a rupt ceva în adâncul lor. Înțelegi? IOANA (Extaziată.): Înțeleg! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mai simțim ploaia, Ioana. Altădată o simțeam cum se apropie, o simțeam cu două-trei zile înainte. Altădată plecam în întâmpinarea ploii și nu mă înșelam niciodată. Călătoream prin ploaie zile întregi, săptămâni întregi. Dacă ploaia se termina într-un loc, știam cu siguranță unde s-o găsesc. Înțelegi? Era destul să caut jumătate de zi și dădeam de ploaie. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am ieșit în întâmpinare cu o inocență apoape copilărească. El era abătut. S-a așezat la foc, obosit după călătoria pe care o făcuse pe jos. Tăcea. Gongku s-a cam tras la față și i-a dat târcoale până când o privire mustrătoare l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cele cincisprezece mobile imense de argint care atârnau în mănunchiuri, de tavan, legănându-se ușor în bătaia curentului creat de ușa deschisă. Grămada de ustensile electrice, măști de sudură și mănuși de lucru de sub mobile părea că le urcă în întâmpinare: stalactite și stalagmite. Niciodată curat, nici chiar în vremurile bune, studioul se dezlănțuise complet în ultimele câteva luni, ca și mine, de altfel. Cel puțin, eu fusesem nevoită să fac duș în mod regulat, să-mi scot șpanul din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben, strivit și cu aripile frânte. — Îți place? Cu cel mai adânc respect, luă nefolositorul cadavru și dădu de mai multe ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Misiunea și se învârti pe loc, traversând acum de-a curmezișul râul San Pedro, ca să acosteze, cu o precizie matematică, la pontonul mare din trunchiuri de copac ce servea drept debarcader. Slujba se terminase și părintele Carlos veni zâmbitor în întâmpinarea lui: — Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu verdele hățișurilor, un verde ce apărea acum murdar de praf, opac și fără viață. Vreo douăzeci de oameni îi ieșiră în întâmpinare. Unii trebuie că erau soldați, deși nu purtau uniforme, doar puști la umăr. — Bună ziua. — Bună ziua. — De unde ați apărut? — De acolo. Unde este inginerul Planchart? — În spate. La tabără, lângă râu... Ce-ați adus? — Un dar pentru inginer din partea yubani-lor... ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse în satul yubani. Femeile trebăluiau în colibe, copiii își recitau lecțiile sub copac, iar bătrânii stăteau la soare pe butuci groși ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura cu mașinile și tribul îți mulțumește. — Unde sunt războinicii? — La vânătoare... S-au dus să caute tapiri în Sud-Vest. Nu e nici o mișcare pe șosea. Doar o mașină mai funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]