3,412 matches
-
renumit bizantinolog și arheolog. În 1914, după izbucnirea primului război mondial, personalul rus a fost expulzat, iar biserica a fost rechiziționată de autoritățile otomane pentru militarii turci. După 1918 ea a intrat în posesia Biserici "rușilor albi" din exil. După întemeierea Israelului în 1948, patriarhia rusă din Moscova a luat biserica în controlul ei. Creștinii maroniți. originari din Liban au fost prezenți la Yaffa, se pare, încă din 1099, odată cu prima cruciadă. În 1855 doi călugari au fondat prima biserică
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
muncit în agricultură. Tatăl, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), a lucrat ca muncitor pe șantiere și în exploatări forestiere, după ce toată tinerețea a fost prizonier de război în Uniunea Sovietică, experiență pe care a descris-o (imediat după întoarcerea acasă și întemeierea familiei, în 1951) într-o carte de memorii care a apărut sub titlul "Prizonier în U.R.S.S." (Editura Axa, 1998, prima ediție; Editura Fundația Academia Civică, 2012, ediția a doua). A debutat în presă cu poeme, în 1983, simultan în
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
ale subiectului cunoscător. Conform abordărilor internaliste clasice ale problemei cunoașterii, o persoană S știe că p dacă și numai dacă: este adevărat că p, S are convingerea că p, iar convingerea lui S că p este justificată. Această modalitate de întemeiere a cunoașterii a întâmpinat însă numeroase obiecții sceptice: se poate concepe faptul că subiectul cunoscător este victimă a unui spirit malefic de felul demonului cartezian care îl induce în eroare, că nu e mai mult decât un simplu experiment - un
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
au început să se îndepărteze de practica folosirii simbolului steagului roșu, dar aceste partide încă mai folosesc ca simbol "pătratul roșu", așa cum este cazul SPD-ului sau a Partidului Socialiștilor Europeni. Steagul roșu a fost simbolul Partidului Laburist Britanic de la întemeiere până al conferința din 1986, când a fost înlocuit de "trandafirul roșu". Trandafirul roșu a fost adoptat mai apoi de diferite partide social-democrate sau socialiste europene. Laburiștii britanici cântău imnul tradițional "The Red Flag" la sfârșitul fiecărei conferințe anuale, dar
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
10 martie 1707, suma de 300 de florini (zloți) polonezi. Lucrările desfășurate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost recepționate, în mod solemn, la 4 august 1863, cu prilejul sărbătoririi jubileului de 350 de ani de la întemeierea acestui așezământ. O lucrare de restaurare a bisericii a avut loc în 1896 și a fost executată de un meșter italian. În perioada cât Bucovina s-a aflat sub stăpânirea austriacă (1775-1918), Mănăstirea Hagigadar a fost considerată o lungă perioadă
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
I al Moldovei (1359-1365), împreună cu doamna Maria, a zidit o mănăstire denumită Schitul Bogdănești (sau Bogoslovul), pentru a servi drept biserică domnească și loc de rugăciune. În lucrarea "Istoria Sfintei Mănăstiri Râșca" (1901), arhimandritul Narcis Crețulescu precizează următoarele lucruri în legătură cu întemeierea ei: ""Pe la anii 1343 - 1365, un Bogdan-Vodă, poate cel dintâi cu acest nume, se întoarce din bejenie de la Maramureș, înconjurat de moldoveni și cler, se stabilește în târgul Baia, se face proprietar pe moșia cu satul Bogdănești și în memoria
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
în încăpere este soba din teracotă verde. Se pare că aceasta ar fi fost realizată după modelul renascentist aflat în salonul împăratului Franz Josef. Pe cele trei laturi din partea superioară ale sobei sunt sculptate scene care zugrăvesc alegerea căpeteniei Arpad, întemeierea Ungariei și adunarea de la Ópusztaszer. Cele trei scene în relief de deasupra brâului imortalizează pierderea bătăliei din 1526 de la Mohács. La etaj se ajunge prin scara cu balustradă din lemn masiv, după trecerea prin foaierul cu lambriuri renascentiste. Sunt dispuse
Castelul Bánffy din Răscruci () [Corola-website/Science/307414_a_308743]
-
noiembrie 1918 dr. Rakovski a fost cel dintâi premier al părții Ucrainei aflate sub control bolșevic - președinte al așa numitului Guvern Provizoriu al Muncitorilor și Țăranilor. Pentru o vreme, Rakovski a făcut parte din conducerea Internaționalei comuniste la a cărei întemeiere a contribuit in martie 1919. I s-a încredințat responsabilitatea biroului Cominternului din Ucraina. În 1919, când bolșevicii au revenit la putere în Ucraina, Rakovski a fost numit pentru câteva luni, (29 ianuarie 1919 - 17 decembrie 1919) în funcția de
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
prin loviturile date de unitățile lui Mihail Frunze gărzilor albe, naționaliste (forțele Directoratului) și mahnoviste a reușit să-și reimpună controlul în toată Ucraina de est și centrală. În anul 1922 Rakovski a participat la dezbaterile care au dus la întemeierea URSS- Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, ținând mai mult partea autonomiștilor conduși de liderii comuniști din Georgia contra centraliștilor reprezentați de I.V.Stalin, Troțki,Lev Kamenev și Grigori Zinoviev. La inițiativa lui, Uniunea Sovietică a fost dotată și cu o cameră
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
lăsându-și o codiță, Religia, de origine hinduită, are în frunte pe "Maharishi", adică „guru” (marele maestru). George Harrison și ulterior ceilalți componenți ai formației Beatles, în urma convingerilor proprii de a practica meditația transcedentală și datorită modei hippie, au reușit întemeierea unei noi secte: Maharishi Karma Yoga, care înseamnă unirea (yoga) cu brahma(n). Punea accent pe importanța vieții din lumea aceasta, acordând importanță deosebită naturii. Specifice acestei perioade, scrierile Veda (Știința sacră), considerate de origine divină, conțin multe imnuri închinate
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
reprezentativi exponenți ai generației de intelectuali iluminiști, un om al cărții și un ctitor de școală românească, care a crezut în programul de emancipare națională și în resursele spirituale ale neamului său. Potrivit documentelor, de numele familiei sale se leagă întemeierea satului Srediștea Mare, de lângă Vârșeț. Bunicul său (Vasile Diaconu Loga), un celebrul zugrav de biserici, plecat din Tismana împreună cu cincizeci de familii, a fondat această localitate și o școală în care preda „măiestria zugrăvelii”. Studiile primare le-a făcut în
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
abordarea rusească, sau să o denunțe ca pe o simplă tentativă de rusificare. În timpul primului război mondial, soldații austro-ungari de naționalitate slavă au fost îndemnați să lupte împotriva "opresiunii din Imperiul Austro-Ungar". Astfel s-au format, de exemplu, legiunile cehoslovace. Întemeierea Cehoslovaciei independente au făcut vechile idei panslave anacronice. Relațiile dintre statele slave au avut suișuri și coborâșuri, apărând chiar și tensiuni între slovaci și cehi. Apariția așa-numitului bloc răsăritean după încheierea celui de-al doilea război mondial și, în
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
și Știință. Richard Dawkins s-a afirmat pentru prima dată în anul 1976, odată cu publicarea primei sale cărți, "Gena egoistă", care promova o concepție despre evoluție centrată pe genă, și a introdus în vocabular termenul de "memă", contribuind astfel la întemeierea domeniului "memeticii". În 1982 a adus o importantă contribuție la dezvoltarea științei evoluției prin teoria sa, prezentată în cartea "Fenotipul extins" ("The Extended Phenotype"), conform căreia manifestările fenotipice nu sunt limitate la nivelul organismului, ci se extind în mediu, incluzând
Richard Dawkins () [Corola-website/Science/303137_a_304466]
-
Amathus. La vestul orașului se află Baza Militară Akrotiri a Marii Britanii. Lemesos (Limassol) a fost construit probabil după ce orașul Amathus a ajuns la ruine. În orice caz, orașul Lemesos(Limassol) a fost locuit încă din timpurile antichității. Sunt date că întemeierea orașului a avut loc înaintea anului 2.000 î.Hr., alte date spun că a avut loc înaintea secolelor al VIII-lea și al IV-lea î.Hr.. Aceste puține rămășițe ne arată că o mică colonie trebuie să fi existat dar
Limassol () [Corola-website/Science/303211_a_304540]
-
a avut loc înaintea secolelor al VIII-lea și al IV-lea î.Hr.. Aceste puține rămășițe ne arată că o mică colonie trebuie să fi existat dar nu a fost administrată dezvoltării și prosperității. Scriitorii antici nu menționează nimic despre întemeierea orașului. Conform Sinodului care a avut loc în 451, Episcopul Theodossiani Sotir precum și Episcopii Amathus și Arsinoe erau implicați în întemeiere. Theodossiani a spus că același Limassol s-a numit Neapolis. Episcopul Leontios de Neapolis a fost un important preot
Limassol () [Corola-website/Science/303211_a_304540]
-
colonie trebuie să fi existat dar nu a fost administrată dezvoltării și prosperității. Scriitorii antici nu menționează nimic despre întemeierea orașului. Conform Sinodului care a avut loc în 451, Episcopul Theodossiani Sotir precum și Episcopii Amathus și Arsinoe erau implicați în întemeiere. Theodossiani a spus că același Limassol s-a numit Neapolis. Episcopul Leontios de Neapolis a fost un important preot scriitor al secolului al VII-lea. Înregistrările Sinodului al șaptelea (787) se referă la faptul că orașul de pe atunci se numea
Limassol () [Corola-website/Science/303211_a_304540]
-
coloniști din Sfântul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. În 1224 cavalerii au încercat să iasă din alianța cu maghiarii și să se subordoneze Scaunului Papal, iar ca urmare regele Andrei a evacuat ordinul în 1225. În primul secol după întemeierea lor, așezările săsești ale Țării Bârsei au trebuit să suporte șase invazii ale tătarilor (1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345). Deși teutonii au părăsit zona și s-au îndreptat spre Prusia, coloniștii germani au rămas aici până în secolul XX, întemeind
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
autentice și complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”. Proiectul său se va concretiza prin expunerea, în 1909, în acest muzeu, a casei „Ceauru”, adevărata bijuterie arhitectonică în lemn, din zona Gorj. Toate aceste inițiative au constituit premisele întemeierii celor dintâi muzee etnografice în aer liber de la noi: Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul Hoia, de la Cluj, cu specific regional, și din București, cu caracter național. Ducând mai departe această idee, între anii 1925-1935, Universitatea din București, Catedra de
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Fundația Culturală Regală „Principele Carol” a susținut moral și material proiectul. Pe parcursul lucrărilor, regele vizitează de patru ori șantierul, fiind dornic ca deschiderea Muzeului să aibă loc la data stabilită când se sărbătorea și împlinirea a 70 de ani de la întemeierea dinastiei de Hohenzollern în România. Construcțiile selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativității, au fost demontate și aduse la București în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcție, au sosit și 130 de meșteri, cunoscători ai tehnicilor tradiționale de
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
foarte căutate de mănăstiri, care le tratau că un fel de icoane. Când sectă zen "Ōbaku" a fost întemeiata în orașul Uji la sud de Kyoto pe la începutul perioadei Edo, călugării chinezi care au jucat un rol importat în această întemeiere au adus cu ei stilurile de caligrafie ale dinastiei Ming, care au fost îmbrățișate cu entuziasm de către învățații japonezi, care au creat un nou stil, numit "karayō" (stilul chinezesc) care a pus oarecum în umbră stilul predominant până atunci, așa-
Shodō () [Corola-website/Science/302276_a_303605]
-
mondial UNESCO. Cartagina a fost întemeiată de coloniști fenicieni veniți din Tir în secolul 9 sau 8 î.Hr. Pentru a se deosebi de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană "Kart-Hadașt". O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n. Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Didona, regina si
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană "Kart-Hadașt". O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n. Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Didona, regina si sora lui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile pe
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
de vacă. Elisa a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri și cu ajutorul acestora a putut marca o bucată mare de pământ. Linia marcată de aceste fâșii a mărginit Byrsa, cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului. O versiune a acestei legende este redată de poetul Vergil în lucrarea "Aeneis". În primele două secole de la întemeiere, Cartagina era încă dependentă de
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului. O versiune a acestei legende este redată de poetul Vergil în lucrarea "Aeneis". În primele două secole de la întemeiere, Cartagina era încă dependentă de Tyr, orașul-metropolă de unde proveneau coloniștii care o întemeiaseră. Când teritoriile feniciene au fost cucerite de persani în secolul al VI-lea î.Hr., tutela și influența metropolei au dispărut. În perioada următoare, Cartagina devine o putere
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
condus în acest loc de către sihastrul Pahomie. El l-a numit ca întâiul egumen pe Iacob zis și Molodeț, adică cel vrednic. Cronicarul moldovean Ion Neculce (1672 - circa 1745) relatează în lucrarea sa "O samă de cuvinte" următoarea legendă despre întemeierea Mănăstirii Slatina: ""Alexandru-vodă Lăpușneanul, fiind domnu, au făcut mănăstirea Slatina. Și așè dzicu oamenii că, trăind un săhastru acolo și fiind un paltin, copaciu mare, unde este acum prestolul în oltariu, vidè acel săhastru spre duminici și spre alte dzile
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]