3,639 matches
-
de a fi lângă marea poetă era accentuată de gândul că în urmă cu doar 20 de ani se reculeseseră aici Salvador Allende și Pablo Neruda! În centrul din Montegrande aveam să admirăm un grup statuar, prezentând-o pe Gabriela, învățătoare, alături de doi copii, casa Gabrielei, cu doar două camere, din care una transformată în clasă de școală. Eram profund impresionați de cele văzute, așa că drumul de înapoiere la autostrada Panamericană l-am făcut în tăcere! După ieșirea din La Serena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spunea așa, în acte fiind Antoneta - Georgeta), poetă de talent, chiar și pictoriță (mama avea de la dînsa o pictură pe pînză neagră, ce și acum stă pe un perete al casei părintești). Și dacă tot am pomenit-o pe distinsa învățătoare a singurei mele surori, apoi cum l-aș putea uita pe Ioan Simionescu, de la care a pornit învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu, Petru și Clarisa, de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prefectului de Botoșani, care se tot schimbau, dar ea a rămas talpa primăriei și perfecționată în efectuarea unor situații urgente cerute de forurile superioare. Era nemăritată, locuia într-o casă proprietate personală, avea un frate militar aviator, și o soră, învățătoare, măritată cu învățătorul Iordăchescu, funcționând la școala din Victoria și care aveau doi copii, Dan și Florin. Unii țărani și-au trimis copiii la diferite școli, iar după absolvire au revenit în comună. Așa se face că din Hlipiceni au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și bastonu, măi măi/ Ș-o ieșit soarele! , Trala, la!...trala, laa!/. Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas drept nume cu care el își făcuse un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți au fost bucuroși și de abia așteptă să-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
staționar și încadrat cu personal de specialitate, precum și un punct farmaceutic. în fiecare sat s-a ridicat o școală și o grădiniță de copii. În toamna anului 1954 am fost numit învățător și director la școal din satul Dragalina, împreună cu învățătoarea Antoneta-Georgeta Rezuș, (soție) promițâdu-ni-se de către inspectorul șef, prof. Constantin Rohozneanu că ne mută în satul Hlipiceni, unde aveam casă proprie, când voi ridica și termina localul de școală din Dragalina. Neam luat o cameră cu chirie la locuitorul Vasile Ostaci
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
spunea așa, în acte fiind Antoneta - Georgeta), poetă de talent, chiar și pictoriță (mama avea de la dînsa o pictură pe pînză neagră, ce și acum stă pe un perete al casei părintești). Și dacă tot am pomenit-o pe distinsa învățătoare a singurei mele surori, apoi cum l-aș putea uita pe Ioan Simionescu, de la care a pornit învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu, Petru și Clarisa, de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prefectului de Botoșani, care se tot schimbau, dar ea a rămas talpa primăriei și perfecționată în efectuarea unor situații urgente cerute de forurile superioare. Era nemăritată, locuia într-o casă proprietate personală, avea un frate militar aviator, și o soră, învățătoare, măritată cu învățătorul Iordăchescu, funcționând la școala din Victoria și care aveau doi copii, Dan și Florin. Unii țărani și-au trimis copiii la diferite școli, iar după absolvire au revenit în comună. Așa se face că din Hlipiceni au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și bastonu, măi măi/ Ș-o ieșit soarele! , Trala, la!...trala, laa!/. Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au lipsit câteva biluțe, iar învățătoarea îi poruncește ”să le cauți și-n gaură de șoarece! Motănaș să te faci și să le găsești!” în pauză toți școlarii l năcăjau strigând ”motănaș, motănaș!..” și așa i-a rămas drept nume cu care el își făcuse un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți au fost bucuroși și de abia așteptă să-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
staționar și încadrat cu personal de specialitate, precum și un punct farmaceutic. în fiecare sat s-a ridicat o școală și o grădiniță de copii. În toamna anului 1954 am fost numit învățător și director la școal din satul Dragalina, împreună cu învățătoarea Antoneta-Georgeta Rezuș, (soție) promițâdu-ni-se de către inspectorul șef, prof. Constantin Rohozneanu că ne mută în satul Hlipiceni, unde aveam casă proprie, când voi ridica și termina localul de școală din Dragalina. Neam luat o cameră cu chirie la locuitorul Vasile Ostaci
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nevoie. Are, firește, și reacții nervoase. Când au încercat să-l alfabetizeze, după repetate refuzuri politicoase, a trântit pe jos creioanele și caietele. De fapt a fost un fel al său, politicos, de a nu le azvârli în cap asistentelor "învățătoare". Când i-am cumpărat un ceas (dorea foarte mult așa ceva), constatând că nu poate învăța să citească orele, l-a trântit jos și l-a distrus, furios, cu bocancul. Nu a mai cerut niciodată un ceas; în schimb folosește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
subiectivă. * Cu un trecut atât de precoce "revoluționar", m-am împrietenit cu trei colegi evrei, sigurii din clasă. Erau mulți evrei în Dorohoi și, firește, exista și o oarecare tendință antisemită. Nu în școala în care învățam; dimpotrivă, Doamna Andriescu, învățătoarea noastră, avea delicatețea de a-i scuti pe evreii din clasa noastră de inerentele aluzii și chiar de unele bădărănii cu care erau tratați acești copii. M-am simțit alături de ei, din aceleași cauze "sociale". Când aceste atitudini s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
jumătate cât pentru un revelion la Poiana Brașov, educația e cea mai ieftină marfă (alocația anuală pe student este în jur de 400 de euro, o grădiniță privată costând între 100 și 400 de euro pe lună). Din cauza acestei „filosofii” învățătoarele și profesoarele mănâncă mai ales tocană de cartofi, se îmbracă second-hand și se bucură de pomana porcului de la câte un părinte mai milos. Din cauza acestei „filosofii”, deși avem o mulțime de asistați social sănătoși, în virtutea solidarității noastre cu ei, ei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
minte că acordul de gen la profesii ne micșorează însemnătatea. Eu sunt doamna „profesor”, fiindcă sunt universitară. Cum să îmi spun doamna profesoară, să creadă lumea că predau la învățământul preuniversitar? Dacă trăiam în perioada interbelică și eram între puținele învățătoare femei, mi-aș fi spus doamna învățător. Cum aceasta nu este de ajuns, ne mai complacem și în apelative profesionale cu diminutive: decăniță, rectoriță, redactoriță, doctoriță, șoferiță, poștăriță. Această complacere, pe care unii o scuzăm că este apelativ de „alint
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu ce se joacă ceilalți copii, cum îi supraveghează părinții, câte jucării revin fiecăruia. Abia apoi pot discuta dacă jocurile sunt bune și la ce anume, dacă împărțirea rolurilor și jucăriilor este dreaptă. Uneori este și mai plicticos. Doamna lor învățătoare le cere să descrie cum se dezvoltă un bob de fasole pus de ei în pământ, dacă îl udă în fiecare zi sau o dată la două zile. Abia apoi au voie copiii să tragă concluzii despre relația între creșterea plantei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Fălticeni Labiș venise din Mălinii adunați sub muntele Hălăuca care desparte satul de Pipirig. La Pipirig era obârșia neamului Blendea, înrudit cu cel a povestitorului Ion Creangă. Din Blendea se trăgea Profira Labiș, mama poetului. Cu maica sa care era învățătoare în Mălini, Nicolae Labiș făcuse clasele primare. Învățători amândoi, Profira și Eugen Labiș aveau casa la Mălini, dar locuiseră o vreme prin școlile în care au funcționat, cum ar fi cea de la Poiana Mărului, de pe Suha. Constituind una din cele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
A” și „B” se comprimă într-o singură clasă, ceea ce duce la selecția elevilor care beneficiază de o elită profesorală. Restul au plecat la gimnaziile atașate școlilor primare, acum devenite școli generale. Primul mentor al lui Nicolae Labiș a fost învățătoarea Profira Labiș care descoperea încă din clasa a doua că băiatul poate rima și ritma cu ușurință cuvintele. Pentru recitările de la serbări, învățătoarea îl pune să aștearnă versuri pe hârtie. Aceeași descoperire o face, la Fălticeni, profesorul Vasile Popa. Personaj
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la gimnaziile atașate școlilor primare, acum devenite școli generale. Primul mentor al lui Nicolae Labiș a fost învățătoarea Profira Labiș care descoperea încă din clasa a doua că băiatul poate rima și ritma cu ușurință cuvintele. Pentru recitările de la serbări, învățătoarea îl pune să aștearnă versuri pe hârtie. Aceeași descoperire o face, la Fălticeni, profesorul Vasile Popa. Personaj cultivat, el însuși versificator, bun orator și totodată culegător de folclor, fostul preot se arată preocupat de posibilitățile literare ale școlarilor. Nu doar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Creangă dar era, în unele momente, un adevărat fluviu. La picioarele podului oamenii prindeau pești mari, crapi și somni. Eram uimiți noi, cei din clasa I-a, când în Siret a fost prins un somn mare, mai mare decât Doamna Învățătoare. Când am ajuns să citesc cartea Amintiri din copilărie a marelui povestitor Ion Creangă, îmi imaginam scena desfășurării evenimentelor pe malul Siretului. Ca și Nică mă furișam și eu prin grădinile vecinilor după fructe; nu că nu aveam acasă, dar
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într-o zi Doamna Învățătoare, Maria Popescu a venit cu o bucată de hârtie albă unsă cu pap, pe care a lipit-o pe harta României și ne-a spus: copii, țara noastă a pierdut acest teritoriu. A fost suficient; am înțeles cu durere că
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
venit cu o bucată de hârtie albă unsă cu pap, pe care a lipit-o pe harta României și ne-a spus: copii, țara noastă a pierdut acest teritoriu. A fost suficient; am înțeles cu durere că am pierdut ceva. Învățătoarea noastră era o femeie frumoasă, minionă și înzestrată cu mult har didactic. Soțul ei, Constantin Popescu, era învățător, iar între 1938-1944 a fost directorul școlii. Locuiau în școală. Aveau un copil cu câțiva ani mai mic decât noi, care avea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
care avea un oarecare dezechilibru nervos și mai intra din când în când în clasă cu o riglă mare în mână și lovea la întâmplare pe câte un coleg de al nostru. Ca orice elev în școală primară îmi divinizam învățătoarea. Știa să se apropie de noi și ne urmărea pe fiecare în parte. Uneori mai venea la ore soțul său care preda la clasele mai mari. Îmi amintesc cât de frumos ne-a vorbit într-o zi despre ploaie; cum
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]