5,591 matches
-
inspiring cu dezinvoltură aerul proaspăt, parfumat al primăverii. Mai făcu unele mișcări de desmorțire a cartilajelor evident Înțepenite de atâta inactivitate, privind neutră interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se Îndreptă agale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mestecat, Cola, picioare. În momentul acela, m-am trezit că de fapt inhalez un miros de săpun, de rufe abia scoase din mașina de spălat. Mirosea a scrupuloasă grijă de sine. Știi mireasma aceea de mașină de spălat, care te învăluie câteodată, când treci pe lângă ferestrele de la subsol ale blocurilor de locuințe. Exact așa. Atât de curat, Barbara. Nimic din mirosul de brânză și ceapă pe care îl răspândesc alți puști... De când ne-am mutat în casa lui Eddie, Sheba îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai distingea culoarea. Ochii verzi aveau o căutătură rea. Jinei îi ajunseseră patru capitole ca să-și dea seama că Mike nu era inclus în roman. Alice schimbase numele fetelor din clubul sushi în Elaine, Jeanne, Maria și Abby, încercând să învăluie întreaga poveste în decorul luxos al Los Angeles-ului. Dar fiecare episod era dureros de familiar, de la trecutul tabloidizat al lui Irene, la virginitatea lui Mary, la fuga Jinei din Maryland, la acea evadare electrică și alarmantă care a generat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Să nu te lași impresionată de lacrimi. În Rusia, bărbații plâng tot timpul. Lui Alice nu i-au plăcut vorbele astea. Neliniștită, a urmat-o pe Helena afară din cabană, apoi amândouă au început să urce pe cărare. Stele erau învăluite într-un soi de ceață. Alice se mișca încet, devenind, dintr-o dată, mai atentă. Poate era din cauza poveștii pe care i-o spusese Helena, despre chipul apărut între ele două. Sau poate era din cauza fumului din aer. Helena, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cap. S-a făcut, a fost răspunsul lui. Numai noi trei. Legatura telefonică s-a făcut, dar Alice trebuia să se chinuiască să audă cât de cât. În Idaho, lumina se întindea până la zece, dar acum, ploaia de-o oră, învăluise seara în umbre. Era genul de noapte în care, dac-ar fi fost în Danville, Alice ar fi dat drumul la șemineul electric, ar fi pus o casetă video și s-ar fi cuibărit alături de fiica ei, în timp ce Belle transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruleta rusească a sorții care ne desparte. lasă-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea... 30.01.2013 renăscută... mă învălui în căldură desfaci ființa prin fanta iubirii piatra lunii o așezi în trup. dai lumină sufletului. înfloresc la fiecare respirație a morților ce nu le-am trăit. mă simt iubită foarte iubită! ești sângele meu fărâmă prin timp amprentă renăscută
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
timpul nu mai e timp și secundele ard și noi nu mai suntem doi suntem trupul frivol să mergem acolo unde tăcerea nu chinuie și iarba se lasa strivită de tine femeie de mine și muzica lui duval ne-nvăluie ne învăluie touch my soul să te uiți îmi spuneai că cel mai greu e să nu mai poți visa să nu mai poți spera că o aripă din trupul tău s-a uscat și acum zborul ți-e mereu frânt că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Floarea de colț Când ai pierdut aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Noi NU! și Antologia Pe strada inimii, cuvântul -editura A.S.P.R.A.-Galați. </biography> Un timp nou Fiecare timp are neliniști care alertează bătăile inimii iar pulsul pulsul zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a vieții care te răsfață cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
doream pentru a mă sustrage de la gânduri mai negre care mă apăsau. Ajunsesem în grabă acolo și era cât pe ce să nu observ că locul era ocupat. Recunoșteam de la spate umerii goi care tresăreau ușor și parfumul care mă învăluia. Era Erjika, fata care îmi ruinase visul de a fi prietenul Creței. Plângea. În mod normal, ar fi trebuit să fac stânga împrejur și să o las în plata Domnului sau să mă bucur că o văd suferind, dar eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
escapadele mele, modul în care mă jucam cu celelalte fete doar pentru a atrage atenția Creței și mereu mă asculta fără să mă judece. Îmi ținea palma ei caldă pe obraz și în momentele alea îi simțeam sufletul cum mă învăluie. Privirea ei îmi pătrundea până în suflet și eu nu mă ascundeam chiar dacă îmi era într-un mod ciudat puțină rușine. Aveam două locuri ale noastre unde vorbeam ore întregi; în spatele școlii, lângă fântâna arteziană, la umbra unor sălcii bătrâne și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
reazămă-ți capul pe picioarele mele, dar să nu închizi ochii fiindcă pământul o să se învârtă cu tine și ai să vomiți! Pot să te privesc? Sigur, sigur, răspunse ea stingherită. Poate din cauza băuturii sau poate de la parfumul ei care mă învăluia, vedeam cum i schimbă culoarea ochilor. Punctele verzi ca de iarbă se micșorau și altele gri ieșite din spatele celorlalte se tot măreau până ce întregi irișii au căpătat o altă nuanță. -Ce faaaașinan... ce fașșștinant... ce... fasssscinanți sunt ochii tăi, măi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pădurii rugându-mă pentru el și aș mai fi stat la nesfârșit, că nu mai auzeam nici jivina cum își scheaună sfârșitul, nici cum se topește zăpada, nu-mi mai era teamă de lupi, nici de alte lighioane și mă învăluia o liniște venită de nicăieri. Îmi imaginam propria moarte și plângeam soarta pe care o avusese Codruț. Nu-l cunoșteam, dar îl simțeam foarte aproape. Lacrimile îmi mângâiau obrazul și ochii încețoșați voiau cu tot dinadinsul să-mi deseneze chipuri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am fi pierdut șansa de a ne revedea... — Aș vrea să știu de ce nu te-a lăsat fratele dumitale să Întreprinzi nimic. Expresia feței ei deveni indescifrabilă, parcă tot mai Îndepărtată. Pistruii Întunecați de sub ochi, precum un voal ce-i Învăluie visurile, i se potriveau perfect. — Cred, continuă ea, că fratele meu a avut și el motivele lui... Dar, pînă la urmă a obosit, presupun... și nici eu nu mai aveam răbdare să aștept... Așa că, În cele din urmă, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
va schimba brusc În cel al femeii de după perdeaua lămîiatică... Va veni o rafală și mai puternică și o va dezgoli de tot... și În locul trupului gol pe care mă aștept să-l văd, va apărea o cavitate neagră. Silueta Învăluită În palton alb se va transforma chiar sub ochii mei, bombîndu-se exagerat la lumina străzii și apoi se va topi În Întuneric... MÎinile și picioarele vor dispărea și ele, rămînd În urmă-i doar o scobitură adîncă ca o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-l recunosc. Și apoi, o combinație perfectă de timp și spațiu. Oare, În anumite privințe, așa-zisul frate nu semăna mult cu ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu semenul său. ZÎmbetul nici nu se potrivea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a faptului că vechiul sat a fost uitat, că de el nu se mai ocupă nimeni. Deși la marginea dealului spre vest erau suficiente lumini aprinse pentru a putea distinge fiecare ramură de copac, orașul din vale se lăsase deja Învăluit de Întunericul nopții. Trecînd Încet cu mașina pe drumul asfaltat ce n-a mai fost reparat de mult și de aceea plin de gropi, am zărit un șanț adînc pe partea dreaptă... În fața primăriei se Înălța un chiparos bătrîn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am Încercat s-o analizez, mi-am dat seama că m-au trecut fiori reci În clipa În care m-am așezat pe scaun, ca și cum prin așezare aș fi reușit să Înlătur ceva - ceva care aducea cu umbra unui copac Învăluit În ceață, ceva melancolic, nerezistent, neputincios. Probabil că era EL. Și pentru prima oară, ce-i drept pentru foarte scurt timp, am avut impresia că există În realitate. Se Întorsese acasă... un simplu portret care se ridică supus În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia aceasta devenea tot mai transparentă datorită fardurilor pe care le folosea și puteai să vezi prin ea mult mai ușor. Un sat-himeră Îndepărtat, Învăluit În ceață... Înainte de a fi ceea ce sînt acum, tînjeam după el - un sat Îndepărtat, pierdut printre copaci, unde mi-am petrecut cîteva zile. Dar pentru că Îi era atașată o ramă de tablou, se transformă În peisaj și știind că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că nu-i și ea complice... Deodată, fără absolut nici un motiv, urechile Îmi fură străpunse de strigătele neputincioase ale fetelor din albia rîului, iar din halcile de carne, tăiate bucățele, se prelingea un lichid negru, asemănător cu o lună mică Învăluită În ceață... Trecînd prin fața bibliotecii, lăsă haina pe un colț de masă și-mi Întinse ziarul. Se așeză pe același scaun ca și aseară, oarecum Într-o poziție diferită, iar linia de demarcație dintre bibliotecă și perdeaua lămîiatică Îi pica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Motorul ambalat răsuna precum ventilatorul Între lamele căruia fusese introdusă o bucată de sîrmă, iar cauciucurile ca o bandă adezivă pe punctul de a fi sfîșiată. Eram cu totul absorbit de zgomot, dar nu auzeam nimic, ca și cînd eram Învăluit În cea mai profundă liniște... Nu vedeam decît drumul asfaltat care străpungea, parcă, cerul... Nu, acesta nu era drum, ci o fișie de timp curgător... pe care nu o vedeam, dar o simțeam. Nu-mi venea să cred că În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stîrnea, n-aveam nici cea mai vagă idee ce poate fi cu ea. La urma urmei, era totuși ceva care mă făcea să Înțeleg că nu-mi puteam permite să o port În mînă ? Bucățica de hîrtie părea și ea Învăluită În mister și rezultatul a fost același ca și În cazul insignei. Pe ea se schițase un soi de hartă - linii ce reprezentau conducte de apă sau de gaz și ceva care părea a fi conturul unei pompe - dar puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a întors subit privirea, mi-a întors instantaneu spatele, lăsându-mă cu mâna întinsă, ca pe o toantă. Câteva secunde. După ce ei, specia de „stăpâni”, au dispărut în casă, s-a ivit de pe o ușă laterală o femeie aproape complet învăluită în mătase neagră, din care se vedeau ochii verzi și foarte frumoși, care m-a îmbrățișat ca pe o soră (sora ei, femeia!) și m-a poftit în salon. O încăpere cu adevărat mare în care noi două am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mei. Am întors capul. Pe colinele din jur, ca în Păsările lui Hitchcock, se adunau pâlcuri, pâlcuri, bărbați localnici, ca într-o amenințare teribilă și mută. Bărbații familiei mi-au ținut cearșafurile paravan la ieșirea din mare. Am plecat așa, învăluită din creștet până în tălpi, flancată de ei, direct spre autobuz, străbătând șirurile de azeri de culoarea cafelei cu lapte, cu privirile larg holbate la mine ca la un pericol și la o pradă. Joi Am plecat toate cinci la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu o seară înainte de testul ei hotărâtor de formula anti-body. Soțul ei e un bărbat superb, un nordic ageless, o iubește enorm pe I. Zâmbeau amândoi. Ea gătea ce i-am spus, verzături, el ne servea pe noi, cele trei, învăluite într-o conspirație a tăcerii, cu o zacuscă și un vin la antreuri. Apoi a venit băiatul lor, de vârsta lui Andrei, traiectorii asemănătoare, am discutat despre muzică și politică, i-am provocat puțin știind că ar trebui să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]