3,948 matches
-
Crăciun fericit, de parcă ar vrea să verifice cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lejeră, la lumina secretă a lămpii din zenana. Degetele reci ale destinului sunt strânse în jurul testiculelor nababului, strivindu-i sperma și slăbindu-i erecția care ar trebui să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sosit grila Lamprey și calibratoarele, înseamnă că obsesia pastorului legată de măsurătorile corpului va fi canalizată dinspre morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului“ și se întreabă dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de tenis? — Din păcate, nu. — Ei bine, presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un teren cu iarbă de primăvară, aflat în spatele unei case din partea bună a parcului Regent. Jonathan se trezește cu picioarele învelite în pânză albă. Deja i-a transpirat mâna cu care ține racheta. Jocul este un dezastru. Se aruncă după minge, alergând după ea la dreapta și la stânga, izbind cu putere în plasă, fără a întoarce vreuna din loviturile lui Muskett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
comenzi. Simte podeaua pe care este așezat, scârțâitul acesteia și cu noile sale degete care cercetează totul, ridică o bucată albă, o duce în dreptul ochilor săi noi și recunoaște o bucată de os. O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un covor de oase în trupul unei mari stânci care pulsează de viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil să vadă celelalte lucruri; briceagul, oglinda de mână, cutia goală de conserve și cele două păpuși pe care le-a cumpărat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și mă trezesc că-mi pierd echilibrul În pantofii aceia incomozi și mă redresez, mă Întorc și o iau pe vechea scară până În stradă. Afară pe trotuar e foarte frig și complet pustiu. Mă uit la o cutie din carton Învelită În staniol, cu niște resturi de mâncare rămasă Înăuntru. Cineva s-a pișat pe resturile alea, iar orezul plutește Într-un mic bazin Înghețat de urină. Mă Îndepărtez. Frigul mi se strecoară În oase cu fiecare pas făcut pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de căcat și oricum am făcut prea multe ore suplimentare În ultima vreme. Să nu faci niciodată luni sau marți ce poți face sâmbătă sau duminică, când ești plătit dublu. Asta-i filosofia mea. Iau pilota de pe pat și mă Învelesc cu ea pe canapea, apoi ațipesc urmărindu-l pe Stephen Hendry cum căsăpește pe cineva la snooker. Bine că măcar un retardat pârlit de fan Hearts poasă pună laba pe niște argintărie, chiar dacă doar la un lăudat joc de crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să treci prin. A trece prin înseamnă a pierde. Marlow, cu telefonul încă prins între ureche și umăr, pălăvrăgea în limbaj guvernamental. În cele din urmă, deschise plicul și băgă insigna ei înăuntru. Apoi băgă mâna și scoase dinăuntru ceva învelit în șervețel. - ... nu avem timp de nicio ceremonie. Facem ceva mai încolo. Acest ultim mesaj fusese șoptit și lui Sachs i se păru că îi era adresat. Ceremonie? Îi aruncă o privire. Apoi îi șopti din nou, cu mâna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sub plapuma sclipitoare de nea. Copacii și-au lepădat haina ruginie, iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor, omul de zăpadă. Stă acolo, necăjit, lângă gutuiul din fața porții și visează. De la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îndrăzneala și răbdarea să pregătesc în trei rânduri (primul - experimental, al doilea pe bune și al treilea ca bis), vreme de multe ore, ce n-aș fi visat niciodată: trei terine de pui cu nuci, alune, caise, smochine, salvie etc., învelite în bacon crocant. După cât au fost de lăudate, am înțeles că am dat lovitura. Apoi am hotărât cu nașul și tovarășul meu de prosteală, deși câțiva dintre noi erau bolnavi și triști, inclusiv el, să nu ne lăsăm și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
un junghi. Dar gândul se stinse ca și cum n-ar fi putut rezista bucuriei de viață ce îi clocotea în inimă. Din odaia aceasta o ușă dublă dădea în cerdacul din față, înconjurat de grădinița cu flori. Acolo, într-un jilț învelit cu o scoarță veche, Bologa se tolăni tihnit, ca un burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și se uita cu mare curiozitate împrejur, ca și cum niciodată n-ar mai fi umblat pe aici, deși odaia era ca și ieri, doar că birourile fuseseră adunate în fund spre a face loc mai larg înaintea unei singure mese lungi, învelită cu postav verde și împărțită în două, la mijloc, de o cruce albă de metal!... Apostol examină pe toți ofițerii care ședeau la masa lungă, țepeni, drepți, solemni și aproape speriați. Se bucură văzând că președintele juriului e colonelul de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu obținu nimic în schimb. Bău câteva păhăruțe de rachiu cu Bourrache, care o trezi dimineața, fiindcă Barbe adormise cu capul pe masă. Bourrache plecă, după ce curățase și aranjase totul, ducându-și în brațe fiica ce dormea ca o preafericită, învelită într-o pătură. Asta-i tot. Noaptea ne învăluia acum din toate părțile. Bătrâna servitoare tăcea. Și-a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am mai rămas împreună pentru un lung moment, fără să ne spunem nimic, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-un cearșaf alb, șifonat. Mi s-a spus să aștept. Am stat ore întregi, așteptând într-o sală, lângă un soldat care își pierduse mâna stângă. Mi-l amintesc spunându-mi că era mulțumit că-și pierduse o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
direcțiile, repetând întruna același lucru „Eu am fost, da, eu am fost!“. Pielea îi era vineție, pătată din loc în loc de răni roșiatice, vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare începuseră deja să i se înnegrească sub efectul înghețului. Despiaux îl înveli cu o pătură și îl ajută să meargă până înăuntru. Matziev i se alătură din nou lui Mierck. Băură în cinstea reușitei lor. Frigul îl dăduse gata pe micul breton. Despiaux nu reuși să-l facă să tacă. Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mi-a spus: — Este copilul dumneavoastră. Al dumneavoastră. Trebuie să-l creșteți. Apoi mi-a pus în brațe pachetul alb și a plecat. Copilul dormea. Era cald și mirosea a lapte. Părea dulce. Fața îi ieșea din păturica ce îl învelea ca pe micuțul Iisus în staul. Avea pleoapele închise, obrajii rotunzi, atât de rotunzi încât buzele de abia se vedeau. Am căutat să aflu în trăsăturile sale chipul tău, ca pe o amintire de la tine pe care mi-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica bolborosește grăbita cu ochii către icoana: "Pâinea noastră cea de toate zilele"..., dar gândul ei e pe miriște, acolo unde ploaia a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
el. -Promit. După... Mai făcură încă o partidă de sex “sălbatic,” cum îi plăcea ei să spună. -Lăură, am ceva pentru tine în birou.Vino o clipă, te rog!... Lăură îl urma la birou, din care el scoase un pachet învelit în hârtie fumurie. -Acesta e manuscrisul cărții mele.Urmează s-o citești tu prima și să-i faci corectura. Am mare nevoie de ajutorul tău. S-ar putea să-mi fi scăpat vreo “chestie”. În tine am toată încrederea!.. Lăură
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mă întorc și să sar la loc în pat, Noga stătea întinsă pe burta lui goală, cu un zâmbet larg de fericire pe toată fața, iar eu îmi puneam capul pe brațul lui și mâna pe fundulețul ei de bebeluș, învelit în scutece, căutând adăpost la umbra dragostei lui pentru ea, și adormeam un somn fără vise de atâta căldură și dragoste ce plutea în jur. Eram asemenea unor oglinzi care își reflectau una alteia dragostea pentru ea, dublând-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în cuptorul gurii sale fierbinți, din care va ieși din nou proaspăt și aromat ca pâinea, și asta fără nici un efort, fără nici o intenție, găleata care tocmai s-a ridicat din adâncurile fântânii mă stropește apoi cu apă proaspătă, mă învelește în licori călduțe și parfumate. Și iat-o coborând iar în adâncurile fântânii, gemând în timp ce-și croiește drum orbește în străfunduri, tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor este alungat, un altul se sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unde ar fi norocul ăsta, și iar hohotul de râs lipsit de griji, îl auzeam de fiecare dată după ce făceam dragoste, amărăciunea din gâtul lui se topea, radiind deodată plin de iubire. Draga mea, îmi mângâie el spatele și mă învelește, ai fost atât de îngrijorată din cauza mea, sunt deja pe punctul de a izbucni în lacrimi de ușurare, a fost groaznic, să te văd așa, la spital, cu toate tuburile acelea, și el mă provoacă, dar asistenta aceea de la Urgențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strângându-ne mâinile în lift ca niște copii îndrăgostiți, iar eu îmi spun, cât de ușor este totul în locul acesta, nu ca acasă, unde doarme Noga și problemele ne presează. O lumină încărcată de ploaie se agață de fereastra noastră, învelindu-i partea inferioară a trupului, ca și când i-ar fi crescut blană, ca și cînd ar fi acoperit-o pământul acela arat de la marginea satului, care întotdeauna, după prima ploaie, se acoperea cu o pătură verde, iar eu pășeam cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de el, sticla goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe o fetiță pe care o duci la culcare după baia de seară, ochii mi se închid deja, dar el bufnește în râs, acesta nu a fost decât începutul, trebuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]