3,279 matches
-
două culmi interfluviale aproape paralele în estul și respectiv vestul comunei numite de localnici “zări”. Celelalte dealuri sunt mai scunde, înălțimea lor fiind în raport cu distanță față de albia râului . De o parte și de alta a râului Ibana apare aspectul de șes .Cotele cele mai înalte sunt în zona de vest a comunei .În vestul satului Mânzați sunt: Dealul Gherghești 447,8 m, Dealul Lunca 382,5 m. În vestul satului Ibănesti este o cotă de 357,8 pe Dealul Oblic. În
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
centrul satelor Ibănesti și Putu Olarului , ajunge în comuna Băcani unde se unește cu râul Simila. Râul Simila se varsă la rândul sau în Barajul de acumulare Râpă Albastră de lângă orașul Bârlad . Afluienții râului Ibana : Pânză freatică în zona de șes este la 8-10 metri , iar în zonele înalte diferă foarte mult . În dealul “Valea Gorneilor” sătenii au găsit apă la 1,5 metri adâncime (la Fântânița) iar pe dealul Candrea , la aceeași altitudine(circa 200 metri) sătenii au găsit apă
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
salcâmul (Robinia canina) pe dealurile mai joase. Alături de stejar, în pădurile Buciog și Oblic din vestul comunei mai sunt gorunul(Quercus petra), carpenul (Carpenus betulus), frasinul (Frasinus excelsior), teiul(Tilia tomentosa), arțarul (Acer campestris), paltinul (Acer pseudoplatanus). În zona de șes crește sălcia (Salicis fragilis). Plantele cele mai des întâlnite pe pajiști și pășuni sunt păiușul (Festuca vallesiaca), trifoiul sălbatic (Trifofium pretenae), sparceta (Onabrychis vicisifolia) pirul( Agrapyrum cristatum), măzărichea (Vicis sative. Plantele de cultură sunt atacate de buruieni că știrul (Atriplex
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
Alții lucrează pământul cu ce au în proprietate adică calul și sapă. Dintre suprafețele cultivate pe un loc fruntaș se află porumbul, apoi grâul și secara , ovăz și floarea soarelui. Mai nou, sau cultivat suprafețe cu răpită. În zona de șes se mai cultiva legume, tutun și pepeni dar și fasole și cartofi. Ruinele bisericii construite în Mânzați în 1761 ar putea fi considerat un obiectiv turistic, dar izolarea comunei față de arterele rutiere principale și slabă dezvoltare economică a zonei este
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 s-a înscris în liga județeană Vaslui. Echipa se numea «Avântul Ibănești». În 1980, terenul de fotbal a fost transformat de comuniști în teren arabil, un alt teren de fotbal fiind creat aproape de școală, pe șes în zona numită "Târna", teren folosit aproape exclusiv de elevi deoarece datorită migrației tinerilor către orașe, devenise dificil de creat o echipă de fotbal formată din adulți . După căderea comuniștilor , terenul de sport al comunei a revenit pe vechiul amplasament
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
Bunești este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată din satele Bunești (reședința), Petia, Podeni, Șes și Uncești. Satul Bunești a fost localitate de frontieră după anexarea în 1774 a părții de nord a Moldovei (Bucovina) de către Imperiul Habsburgic. La 14 decembrie 1886, în satul Bunești a fost înființat un oficiu vamal austriac; clădirea fostului pichet
Comuna Bunești, Suceava () [Corola-website/Science/301935_a_303264]
-
că satul s-a ridicat cu lemnul "„tăiat pe loc”". Dovezi în acest sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de pădure în continuă degradare și unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o indicație
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
se adâncește între Fântânelele Clujului și comunele Pădureni, Satul Lung, Borșa și Câmpenești. Prin mijlocul satului curge Pârâul Feiurdenilor, care la Jucu se varsă în Someșul Mic. Locurile din apropierea satului au nume românești: Cot, Sub Pădure, Ulița Mare, Dâmbul Popii, Șes, Țelini, Dos, Față, Deal, Curmatura, Calea Borșii, Calea Giulii, Calea Clujului; iar hotarele mai depărtate de sat sunt ungurești: Nyerges, Telek, Kecskevára, Meleg, Hideg, Selyem, Torna, Ambra-völgy. "Legenda spune că pe vremea Hulilor satul Feiurdeni era situat in partea dinspre
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
pe la vest de vatra satului. Lungimea autostrăzii pe teritoriul satului este de circa 3,5 km, suprafață totală de peste 550000 mp lățimea platformei este de 26 m, partea carosabilă 7,5m X 2, fundația este din piatră spartă. În zona Șesul de Sus-Chișter este un pod cu 15 piloni. Suprafața satului este de 1586 ha, dintre care 1155 ha proprietate privată, 555 ha teren arabil, 443 ha pășuni, 261 ha fânațe, 9 ha livezi și 197 ha păduri (potrivit Recensământului general
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
influența reliefului, a solului și a microclimei, bazinul pârâului Baraolt, în zona Biborțeni , deține o vegetație spontană relativ bogată, conținând și specii ocrotite. Luna pârâului este ocupată în mare parte de fânețe, iar în zonele joase, cu o vegetație caracteristică șesurilor aluvionare (milaștini, stufărișuri). O caracteristică aparte este faptul că deasupra luncii lipsește etajul dealurilor piemontane. Locul lor este ocupat direct de etajul natural al pădurilor foioase spontane (fag, carpen, gorun, cer, stejar). Pe partea de nord a albiei, pe dealul
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
fiind mai degrabă niște bordeie, de mărimea unor colibe ("coliben"). În zona centrală,partea de vest a satului (unde este actuala moară) apare gospodăria familiei Bogaty Imre (în românește Bogătean Indrei), o familie bogată, care a deținut moșia în tarlaua "Șes" (ultimele 50 hectare din moșie au rămas celor doi copii (Indrei și Irina) la început de secol 20, ulterior fiind valorificate în mare parte de tatăl și mama vitregă a acestora (amândoi intraseră în patimă beției )cînd cei doi copii
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
ferme, din care două zootehnice și una de cultură vegetală și pescuit. În localitate există stufăriș, care se poate preta pentru lucrări artizanale. Resursele de apă pe plan local asigura condiții de irigare a circa 30 hectare, la Ciurgău și Șes, existând un bazin cu apă prin cădere, folosit, dar abandonat după 1989. Populația este îmbătrânita, vârsta medie apropiindu-se de 60 de ani. Populația școlară cuprinde circa 25-30 copii cu vârste cuprinse între 1-15 ani, majoritatea acestora reprezentând orășeni întorși
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
poziției depresionare pe care o ocupă județul în sud-vestul țării. Valorile medii ale temperaturii sunt cuprinse între 10°-11,5°, iar precipitațiile sunt mai scăzute decât în restul teritoriului. Relieful comunei Goicea se identifică cu relieful județului Dolj, respectiv de șes. Spre partea vestică se observă și o ușoară înclinare spre lunca Desnățuiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Goicea se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
Mărului (Marpatak), Gyergyótölgyes, etc.. Pe teritoriul Tulgheșului sunt 30 de izvoare de apă minerală din care 11 au fost înregistrate și inventariate. Bioclimatul actual face localitatea propice pentru statutul de Stațiune Balneoclimaterica de interes local. Cele mai importante izvoare sunt Șesul Comarnicului, Laurențiu, Branea, Prisecani, Diacul de Sus, Diacul de Jos, Cibeni, Șandoreni, Rezu Mare.
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
care au apărut. « Tânt qu'un dissident est en prison, notre liberté ne seră pas vraie » «Ceux qui ne connaissent pas leur histoire s'exposent à ce qu'elle recommence...» «La paix n'est pas un don de Dieu à șes créatures. C'est un don que nous nous faisons leș uns aux autres.» «Un être humain est libre, non quand l'autre ne l'est pas, mais quand l'autre l'est aussi.» «Parfois pour Dieu, souvent contre lui, et
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
Vistulei în est. Grupările etnice predominante în această regiune sunt polonezi, germani și, în extremitatea sa de est, cașubieni. a fost puternic atinsă de schimbările frontierelor statale și mișcarile migratoare ale oamenilor după ambele războaie mondiale. Pomerania se află pe șesurile care aparțin Câmpiei Nord-Europene. În afară zonelor urbanizate care înconjoară orașele cele mai mari ale regiunii — Gdańsk (așa-numit Trioraș) și Szczecin — nu sunt prea multe arii urbane de mărime notabilă, doar cinci depășind pragul de 50 de mii de
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
inegală. Lupul este cea mai mare specie din familia câinilor ("Canidae"). Cele două specii de lupi sunt lupul ("Canis lupus") și lupul roșu ("Canis rufus"). Subspeciile lupului sunt lupul arctic ("C. l. arctos"), lupul nord-american ("C. l. lycaon"), lupul de șes ("C. l. campestris") și lupul obișnuit ("C. l. lupus"). Lupul este răspândit în: Canada, Alaska, Europa de Est, Peninsula Scandinavă, Rusia, Orientul Apropiat, Asia Centrală și Siberia, dar densitatea lor este în general redusă pe aceste arii. Lupul are mai multe subspecii distincte
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
este susținută și de Constantin C. Giurescu, el considerând că brașovenii au cerut de fapt doar o garanție suplimentară din partea suzeranului ungar. Totuși, el consideră însă că abia în urma campaniei împotriva tătarilor din anii 1343 - 1345, Basarab intră în stăpânirea șesului Brăilei și al Ialomiței, precum și a teritoriului de la nordul gurilor Dunării, care-i va prelua numele. În 1321 geograful arab Abulfeda notează faptul că Isaccea se află „în țara valahilor”, de unde ar rezulta că nordul Dobrogei era în stăpânirea lui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Pășunea din Deal" a fost identificată o locuire din faza B a culturii eneolitice Petrești. Așezarea se află într-o poiană situată la o înălțime de 700 m. altitudine absolută (Muzeul Național Brukenthal); Muzeul Mediaș). 3. La poalele cetății "În Șes", s-au descoperit fragmente ceramice. Lipsesc alte precizări. Epoca descoperirilor nu a fost determinată (Muzeul Național Brukenthal). 4. În locul numit "Strâmturi", aflat pe partea din stânga rambleului căii ferate Copșa Mică - Sibiu, s-au descoperit fragmente ceramice ale culturilor eneolitice Petrești
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
faze de război, ei l-au sprijinit cu două mii de soldați în bătălia de la Alesia (Caes. Bell. Gall, VII, 75.). Alte grupuri de populație ale boilor au rămas mai aproape de casele lor tradiționale și s-au stabilit în zonele de șes din Ungaria, dintre Dunăre și Mura, cu un centru la Bratislava. În jurul anului 60 î.Hr., sub conducerea regelui Critasiros, boii au fost înfrânți în război cu dacii lui Burebista. După război, țara boilor a avut timp de un secol porecla
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
care se varsă în Dunăre și numele muntelui sfânt Cogaionon, în care se află peșteră lui Zalmoxis. Despre câmpia din nordul Dunării, Strabon nu avea prea multe date, considerând regiunea dintre Marea Neagră, gurile Dunării și Nistru ca fiind "în întregime șes și fără ape", regiune pe care o numește "puștiul geților". Au existat numeroase neamuri geto-dacice care au locuit în Dacia, insă voi aminti doar neamurile getice. Astfel, piefigii, menționați de Ptolemeu în "Geografia", sunt unii și aceiași cu marea uniune
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
iar localitatea au numit-o Crio-Leana. Lingviștii socotesc denumirea de Criuleni ca o deformare a numelui Crinuleni, de la Crin. Criuleni din anul 1998 este înfrățit cu orașul Orăștie din România. Orașul Criuleni este așezat într-o regiune de coline și șes, pe malul drept al râului Nistru, la distanță de 45 km nord-est de la capitala Republicii Moldova - Chișinău. Altitudinea medie este de 19 m. Orașul Criuleni este amplasat pe un teritoriu de 3.117 ha, inclusiv extravilan 2.430 ha, intravilan 697
Criuleni () [Corola-website/Science/298838_a_300167]
-
pe coasta de nord în 1969. Clima variază de la o zonă la alta a insulei. În general, coasta sudică este mai caldă, mai umedă și mai vântoasă decât nordul insulei. Înălțimile din centru sunt cele mai reci zone ale țării. Șesurile interioare din nord sunt cele mai aride. Iarna cade mai multă zăpadă în nord decât în sud. Cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată a fost de la 22 iunie 1939 la Teigarhorn pe coasta de sud-est. Cea mai scăzută a fost
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
ar fi Ptolemeu, Jordanes și Gregor de Tours), ca și în literatura medievală (cum ar fi Adam din Brema, Beowulf, Widsith și Edda Poetică). Majoritatea cărților derivă prima parte a cuvântului, și numele poporului, de la un cuvânt ce înseamnă „pământ șes”, în legătură cu germanul "Tenne" „podea de treierat”, englezul "den" „peșteră, vizuină”, sanscritul "dhánuș-" (धनुस्; „pustiu”). Terminația "-mark" este considerată a însemna „țară împădurită” sau „țară de graniță”, cu referire probabil la pădurile de graniță din sudul Schleswigului. Prima
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]