12,339 matches
-
nu știu cum se face dar amândoi împricinații parcă ne simțim mai tineri, dacă nu cumva ne re-copilărim către... mintea de pe urmă. în orice caz, situația nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista de Istorie și Teorie Literară, ci moderează colocvii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pomenire” Binevoitorul maghiar Voiam ca azi să scriu un ceva vesel, că prea i-am întristat pe unii cu articolul acela al meu de ieri pe tema degringoladei, demolării și înmormântării sistemului de sănătate românesc, de către o brigadă de șoc ungurească, adusă hoțește la cel mai criminal mod, de un guvern corupt, imoral și trădător de neam, în fruntea celei mai sensibile funcții ale dăinuirii unui stat, sănătatea membrilor comunității. Mai grav nici nu ar fi putut face cineva acestei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de a-și dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune la lucru anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că imediat ce l acceptă se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de a-și dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune la lucru anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să ajungă dincolo de sine. Caută singură ceea ce nemijlocit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe sine, dar este înțeleasă de către paradox“). Doar paradoxul se poate vedea limpede
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
După splendide idei, De nevoie, nu de silă, Ca piperul în mujdei, Ori o virgulă ce-i pusă, Să separe opt titani, Când gândirea lor e spusă După ani de trudă, ani, Sau un semn de întrebare La trei ipoteze șoc, Gata de înșurubare Cu parfum de busuioc, Ori în rol de exclamare Dup-un fapt mai însemnat, Care cere asumare, Când destinu-i resemnat. Orice-aș fi, sub coloritul Dat de cupa cu Cotnar, Vreau să văd sărbătoritul Tot așa, la
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de ași dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune la lucru anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Numai că imediat ce l acceptă se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni este de ași dori propria pieire și, tot așa, pasiunea cea mai înaltă a rațiunii este de a dori șocul, chiar dacă, într un fel sau altul, șocul îi va fi și pieirea.“ Nu e vorba de o simplă neputință a gândirii, cum se întâmplă ori de câte ori pune la lucru anumite concepte. Dacă paradoxul este însăși pasiunea gândirii, atunci gândirea tinde să ajungă dincolo de sine. Caută singură ceea ce nemijlocit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe sine, dar este înțeleasă de către paradox“). Doar paradoxul se poate vedea limpede
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
hoardă. Mulți soldați, mai ales din ultimele rânduri, își căutară scăparea prin coridoarele ce despărțeau cohortele bagaude, însă Metronius înțelese că fuga lor dezordonată risca să dezmembreze rândurile alor săi, care, din clipă în clipă, aveau să primească unda de șoc a barbarilor lansați în urmărire. Dacă nu voia ca oamenii săi să fie măturați ori chiar să dea bir cu fugiții, contaminați de panica soldaților, trebuia deci să-i împingă imediat înainte la contraatac. Descălecă și, luându-și de la oblânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să hărțuie dușmanul, năvălind în câmpie. în acel moment, însă, forța sa de șoc slăbi, în vreme ce barbarii, primind întăriri de la ultimele lor dispozitive, începeau să strângă rândurile și să opună o rezistență mai mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac. însă bagauzii nu se împrăștiară și ținură piept mai bine decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stânge! El iubise-odinioară Două fete-n ... paralel, Frumoase! Să nu le doară Le iubea exact la fel! Dar știi clipele cum vin Programate de destin! Una-ntâmplător mi-apare Și fără-ai vorbi deloc, Vine el, ce întâmplare, Supărări, cuvinte, șoc! - Cum tu mamă, mama mea, Steaua mea ce mai înaltă, Poți să-i vorbești uneia Taman despre aialaltă?! De atunci, fiul meu iubit Este trist și răvășit, Liniștea nu-mi mai găsesc N-am greșit dar ... pătimesc! Aș pleca în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cu Jefferson Dayles începu să-și piardă din fascinație. Deoarece nu însemna nimic. Era ca un accident care i se întâmpla cuiva în timp ce traversa o stradă, neavând nici o legătură cu înlănțuirea normală a vieții lui și uitat repede după trecerea șocului și durerii. Restul, ceea ce se întâmplase cu patru ani în urmă, era altceva. Făcea încă parte din mintea și trupul lui. Ținea de el, nu putea fi neglijat sau ocolit prin presupunerea că cineva trebuie să fi înnebunit. Craig privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
spunea: - Efectiv, discuția nu are sens. Timpul pentru schimbare a venit și este prea târziu să ne modificăm planurile. Obiecțiile trebuiau să fi fost făcute la întâlnirea noastră precedentă deoarece... spuneți-le ce ați făcut azi dimineață, domnule Nypers. Nypers! Șocul aproape că îl arse pe Craig, răspândindu-i-se de-a lungul nervilor. Vocea bătrânului se auzi apoi, confirmând: - Am făcut tot ce am fost însărcinat la ultima întâlnire să fac. Să-l tulbur pe Craig a fost destul de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
i-am spus și lui Pentry, să mă tăiați dacă nu sunt convins că creșterea este în fond atât de sănătoasă încât ar fi putut avea loc și fără îngrijire medicală. Vor trece câteva zile până își va recăpăta cunoștința. Șocul, știți. Vocea se stinse, apoi reveni: - Toti-potente... celule toti-potente. Se știe dintotdeauna, desigur, că fiecare celulă umană conține în stare latentă forma întregului corp; cândva, în trecutul îndepărtat, corpul, se pare, urma calea mai ușoară de a-și repara pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Dacă nu le-ați văzut, înseamnă că se mențin în afara zonei de vizibilitate a fermei. Asta-i tot. Clinchetul slab se repetă. Se așternu tăcerea. Anrella o întrerupse cu o voce încordată. - Lesley, cred că trebuie să revenim la realitate. Șocul lua proporții. Nu era vorba numai de copil, își spuse Craig. Era prea neclar, deși se surprinsese vizualizând imaginea oribilă a soartei celor doi copii nenorociți. Imaginea fu convingătoare și dintr-o dată, el crezu. Înainte de a putea răspunde, Anrella spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nu știu cum se face dar amândoi împricinații parcă ne simțim mai tineri, dacă nu cumva ne re-copilărim către... mintea de pe urmă. în orice caz, situația nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista de Istorie și Teorie Literară, ci moderează colocvii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ea, a venit să mi-o ia din mână. În clipa când politețea și greutatea de a accepta, dar și de a refuza serviciul unei femei m-au silit să mă împotrivesc, atingerea cu ea, prin ușoara smucitură a pălăriei, șocul fizic dintre noi m-a făcut să-i simt în mine ființa, să am voluptatea voinței ei impusă voinței mele. De altfel, de mult s-a schimbat raportul de forțe dintre noi. De când nu mai pot avea nici o îndoială că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doamna de onoare - sau la un punct de deasupra capului ei - și am urmat: Cel puțin puteți telefona de acolo, dacă doriți. Și apartamentul are aer condiționat. Am putea să ne răcorim puțin și să ne tragem răsuflarea. După ce primul șoc produs de invitație a trecut, doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare, numai din ochi, dar nu a existat nici un semn vizibil care să anticipeze verdictul. Doamna de onoare a fost prima care a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că eram urâței! Și, cu toate că înfățișările noastre „s-au îmbunătățit considerabil“ cu vârsta și pe măsură ce fețele ni „s-au împlinit“, trebuie să afirm și să reafirm că în copilărie, la pubertate, în adolescență, oamenii serioși care ne priveau încercau un șoc la prima vedere. Vorbesc, desigur, despre adulți, nu despre alți copii. Copiii nu se lasă ușor șocați - în orice caz, nu în felul adulților. Pe de altă parte, majoritatea copiilor nu cunosc nici generozitatea. Adeseori, la petrecerile de copii, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cred, trăia aceeași senzație de suspendare a timpului și, dacă da, atunci tot ce-ar fi putut să câștige nu erau decât niște bile. Din această tăcere, și în perfectă armonie cu ea, m-a strigat Seymour. A fost un șoc plăcut conștiința că mai exista și o a treia persoană în univers și că aceasta era Seymour. M-am întors cu totul spre el și, bănuiesc, Ira a făcut la fel. Strălucitoarele lumini globulare erau ascunse de copertina de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc atât de puternic, Încât căzu și Începu să se zvârcolească, făcând spune la gură și scoțând urlete Îngrozitoare din gâtlej. Iar la sfârșitul crizei, Își rupse cătușele și, cuprins de o furie oarbă, puse pe fugă toată paza și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]