4,216 matches
-
decât oricare alta. Nu-i cu putință să mori, pentru că nu știi că există moarte decât fiind în viață. Prin urmare, viața e o condiție a morții. Noaptea, veghind în pat, aud felurite zgomote, lătrături de câini, scârțâituri de greieri, țipete de cucuvele. Toate aceste ființe își trimit de bună seamă mesaje între ele. Sunt însă sigur că greierii își vorbesc despre lucruri cu totul străine de preocupările speței noastre. Greierul din perete nu știe că se află într-un zid
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o noapte, lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și o uruitură se auzi într-o îndepărtare imprecizabilă. - Cutremur! strigă madam Valsamaky. Ioana, care, în picioare lângă pian, cânta tocmai o arie, transformă ultima notă într-un țipăt, în vreme ce Suflețel se aruncă sub pian, cu pieptul pe covor, gândind că pianul îl va apăra de Nemesis. Acest țipăt teatral, mai mult decât fenomenul terestru în sine, produse panică și femeile se îndreptară spre ușă, în-cercînd a lua după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imprecizabilă. - Cutremur! strigă madam Valsamaky. Ioana, care, în picioare lângă pian, cânta tocmai o arie, transformă ultima notă într-un țipăt, în vreme ce Suflețel se aruncă sub pian, cu pieptul pe covor, gândind că pianul îl va apăra de Nemesis. Acest țipăt teatral, mai mult decât fenomenul terestru în sine, produse panică și femeile se îndreptară spre ușă, în-cercînd a lua după ele și pe Ioanide. - Nu e nici un pericol, zise el calm. Această casă nu seva dărâma. Într-adevăr, nici una din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a dobândit o psihologie curioasă, violent contradictorie. El trece brusc de la concentrări profunde, distanțări severe de prezent, la trăiri intense în cotidian. Calm, absent, de o sobrietate gravă, răpit parcă de extazul unei muzici a sferelor, eroul izbucnește neașteptat în țipete, acuzând, bunăoară, inocența doamnei Ioanide sau înfuriindu-se că oglinda e pătată de muște. Într-un timp, angajat în construirea unui imobil, arhitectul știe să alterneze savant voluptatea cerebrală a creatorului cu aceea, mai puțin abstractă, a cuceritorului inspirat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răpus, după ce pătrunsese singur în perimetru pentru a ridica vânatul și a-l pune peste plasă. Nu are armă; e atacat de o gorilă; strigă; degeaba: vânătorii rămân liniștiți, neclintiți în spatele plasei. Okendza se luptă cu mâinile goale; numai când țipetele încetează, adică atunci când Okendza pare că a fost ucis, pătrund și vânătorii în cerc; deși sfârșit, Okendza este în viață și nu va rămâne în urma aventurii decât cu niște cicatrici enorme pe tot corpul. Am putea analiza îndelung acest incident
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
prezintă sindrom Down, putem enumera următoarele: talie mică, craniu mic și rotund, față plată, gât scurt și gros, mâini scurte și late, sensibilitate mare la infecții, deficiență mentală, deficiență de vorbire, durată medie de viață redusă. > Sindromul Cri du Chat (Țipătul pisicii) Cauza sindromului este deletia unui fragment din brațul scurt al cromozomului din perechea a 5-a și este întâlnit cu o frecvență de 1/50.000 de nașteri. Ca și manifestări, plânsul nou-născutului este anormal, el poate să trăiască
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
doar ființe raționale, ci și ființe ale cărnii și emoțiilor. În cele mai multe interacțiuni cu obiectele sau cu alți oameni, corpul joacă un rol esențial. Prin intermediul corpului calificăm obiectele (și oamenii), după cum ele pro-voacă sau nu o emoție (îmbujorare, tremur, extaz, țipăt, oftat...). Dacă "sociologia corpului" nu are o adevărată bază instituțională (Berthelot, "Les sociologies et le corps", în Current sociology, vol. 33, nr. 2, 1985, sau David Le Breton, La Sociologie du corps, PUF, Paris, 2000, ed. I, 1992), unii sociologi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la fatigue est la specialité de ma famille!) et de toute façon j'ai perdu le goût de me manifester, de "produire". Une vieillesse frivole et désespérée; ma jeunesse du moins ne fut pas frivole." Îmi amintesc de un alt țipăt târziu, trimis pe o carte poștală fratelui său: "A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?" E cercul geografic al conștiinței nefericite cel care se închide peste împrejurimile Rășinariului natal, peste "Coasta Boacii", după ce a străbătut harta Europei și Parisul. Astă-seară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am știut niciodată să convertesc acest capitol de sâcâială interioară și de suferință într-un fapt pozitiv. Ca să scriu, aveam nevoie de seninătate, de echilibru interior. Când cineva e ecorșat, nu are timp să facă stilistică. Scrisul nu este un țipăt nemodulat, el cere vigoare, construcție, un pas îndărăt față de propria-ți stare. Trebuie să ieși din propria-ți dramă pentru a o exprima. 24 mai Prima amintire legată de viața mea afectivă datează de la 3-4 ani. Mama se pregătea să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zilnic, acestui exercițiu de contemplare, când în călătoria noastră inspectăm fiecare bucățică din ce ne iese în cale, de la fiecare pietricică a drumului și până la formațiunile nemaiîntîlnite care ne taie respirația și ne fac să scoatem la tot pasul mici țipete de admirație, sîntem îmbrăcați identic, aproape într-o "uniformă de lucru" pe care fiecare a creat-o ad hoc, pornind de la ideea că trupul trebuie să ne fie liber și mișcările lejere, pentru a putea păși mai lesne pe acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cașcavaluri". Ne simțim bine, limbile se dezleagă, chiar și sfioșenia lui Sorin Lavric se estompează când și când și atunci un gând neașteptat apare abrupt la lumină, ca o secvență scăpată fără explicație din chinga unui demers ocult, ca un țipăt repede înăbușit al unei gândiri trădate. Cred că e omul cel mai inaparent din câți am cunoscut. Sorin vorbește rar și cel mai adesea doar când e întrebat, ca și când inițiativa vorbirii ar fi o necuviință, incompatibilă cu casta din care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre primele însemnări, cea din 6 mai 2001, debutează cu o enormă banalitate schopenhaueria-no-nietzscheano-cioraniană (cea privitoare la "sistemul de iluzii"), dar referința culturală este apres coup și toată "teoria" mea nu este decât prelucrarea formală a unei cumplite depresii, un țipăt modulat și trecut pe portativul unei expresii care mă reprezintă. Senzația, intens-eliberatoare, este de plonjeu existențial în esența scrisului, de evacuare a oricărui trucaj cultural. În lungul interviu filmat cu Cioran, din 1990, îi pun la un moment dat acestuia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori câinelui. Vocea mamei are identitatea chemărilor fetiței la masă. Iar vocea fetiței, în după-amiezele și serile lungi de vară, e vocea fericirii depline pe care nu o au decât copiii atunci când se joacă. Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de capabili ca să apărăm, cum se cade, oameni ca Șincai și ca Pumnul... oameni cari apoi neci nu au nevoie de apărarea noastră sau a altcuiva pentru de a rămânea cum sunt, adecă nemuritori și mari. Aduc aminte publicului că țipătul ce-l face criticul cumcă Societatea, în contra unificării limbei și-a ortografiei, se paraliză de sine prin declararea de mult făcută de acea societate că ortografia și sistema urmată de ea sunt provizorie până ce se va statua printr-un organ
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
CONGRES Dacă răsturnarea ministeriului Giskra-Hasner ar aduce cu sine căderea sistemei, a constituțiunei, a dualismului, ce rol vor juca românii la regenerarea bătrânei Austrie? Sta-vor ei cu mînele în sân, cum sunt obicinuiți a sta, intimida-se-vor de țipetele bufone ale maghiarilor sau nemților, ori vor merge cu fruntea deschisă, solidari cu celelalte națiuni cari au aspirațiuni comune nouă, spre a apela la simțul de dreptate al tronului, spre a-l sili să ceadă voințelor supreme ale popoarelor? Până când
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
posibilă sursă de inspirație pentru vestita descriere a delirului pythic făcută de Lucan (De bello civili V, 168-175) și transmisă ca un loc comun la Părinții Bisericii 2. De altfel, faptul că Plutarh prezintă această transă Însoțită de delir, de țipete de nebunie, ca fiind anormală, confirmă interpretarea dată de E.R. Dodds (op.cit., cap. III) fenomenului pythic: paralela pe care o stabilește Între acest fenomen al entuziasmului și relația modernă spirit - medium scoate În evidență caracterul ieșit din comun, anomalia pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu coboară În manteion decât cu „adâncă amărăciune”; glasul Îi răgușește 3, trupul și sufletul i se umplu de un „duh mut și rău” („allalou kai kakou pneumatos”)4, iese, În sfârșit, din sanctuar „cu totul răvășită” (ektarachtheisa), slobozind un țipăt „ciudat și Înfricoșător”, se aruncă la pământ fără cunoștință, punându-i pe fugă pe toți cei din jur. Moare la câteva zile după aceea. Este o moarte datorată, fără Îndoială, unei dereglări survenite În starea de entuziasm, unui exces de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vocea ei răgușită - că nu izbutea să vorbească. Era Întocmai unei corăbii care se zbuciumă Încolo și Încoace, plină fiind de o exalație rea și tăcută 3. În cele din urmă, cu totul răvășită, se repezi spre ieșire, scoțând un țipăt ciudat și Înfricoșător. Se aruncă la pământ, punându-i pe fugă nu numai pe consultanți, ci și pe profetul Nicandros 1 și pe ceilalți slujitori ai cultului care se găseau acolo. După câteva momente, când aceștia au revenit, au găsit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
men get noticed?”, în Current Biology, nr. 16 (11), 2006, p. 402-404. Cine se trezește de mai multe ori noaptea pentru a avea grijă de copii: bărbatul sau femeia? Diferența dintre sexe în răspunsul la scâncetele și la plânsul copiilor Țipetele copiilor ne alarmează sau ne irită atât de mult deoarece creierele noastre au fost selecționate de evoluție în acest mod. Să ne întoarcem în urmă cu 100 000 de ani și să ne imaginăm niște părinți ale căror creiere nu
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
sau ne irită atât de mult deoarece creierele noastre au fost selecționate de evoluție în acest mod. Să ne întoarcem în urmă cu 100 000 de ani și să ne imaginăm niște părinți ale căror creiere nu erau receptive la țipetele bebelușului lor și care și-ar fi zis: „Da, ei bine, va aștepta, mă voi duce să îl văd pe seară fiindcă mai am încă doi mamuți de ucis”... Copiii acestui cuplu ar fi riscat mai mult să moară decât
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
dispărut. Ceilalți, dimpotrivă, s-au reprodus până acolo încât se află la originea majorității oamenilor din ziua de azi. Este important pentru noi să avem în creier mecanisme ce ne permit să fim sensibili la nevoile bebelușilor noștri! Iată de ce țipetele copiilor ne enervează; este ceva adaptativ! Creierul nostru a știut să evolueze pentru a fi sensibil la acestea. Părinții noștri și părinții lor înainte au avut aceste gene și ni le-au transmis. Cât despre ceilalți... Seifritz și colegii săi
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
profundă decât cea a modernilor, care toți mai mult sau mai puțin insinuează că nemurirea așteaptă dincolo de vidul negru". Pentru antici totuși, acest vid negru era însuși infinitul; visele lor iau formă și dispar pe fondul de abanos mat. Nici un țipăt, convulsii, nimic în afară de fixitatea unui chip gânditor. Exact ca atunci când, nemaiexistând zei, iar Hristos neexistând încă, de la Cicero la Marcus Aurelius a fost un răstimp în care singur omul a existat. Odată, sugera Flaubert, câțiva oameni fuseseră în stare să
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
regimul de viață trebuie să-și păstreze caracterul de continuitate; regimul de viață trebuie explicat copilului cu argumente reale și logice; părinții trebuie să respecte acest regim de viață, să fie model; regimul de viață cuprinde controlul și autocontrolul vocii: țipetele, urletele, instrumentele zgomotoase, alergarea dezordonată sunt permise pe terenul de joacă, dar nu și În casă. regulile de respectat trebuie enumerate În așa fel Încât să nu jignească copilul. Colaborarea dintre școlar și extrașcolar, colaborarea dintre persoanele din cadrul școlii și
IMPLICAREA FAMILIEI ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
un alt ritm — continuare a ritmului în care am viețuit noi - dar cu mult mai sprinten, mai pozitiv și mai independent, dec i in dicat pentru o activitate infinit mai spornică și mai revela toare. Iată cum se explică astăzi țipătul copiilor v ecin ului meu: „tată, noi vrem să vedem muzee...!” - și cum se lămurește lamentabila stupefacție, în care a căzut bietul părinte la auzul acestor îndrăznețe revendicări...” Al. Vlahuță - 150 de ani de la naștere Sâmbătă, 20 septembrie 2008, la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
au ieșit și ei la un mic și un cârnat vienez, undeva la iarbă verde, printr-un parc public. Nici nu s-au îmbătat bine, că i-a și băgat pe vienezi în sperieți, tulburând liniștea capitalei austriece cu înjurături, țipete de femei, strigăte de luptă și lovituri de topor. Dar, popor român, vă rog țineți-vă firea, nu vă alarmați ci mai degrabă bucurați-vă, fiindcă în cei douăzeci de ani, de la prima invadare a Europei de țigănimea română, lucrurile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]