7,946 matches
-
Să te las? Dacă poți să vorbești, poți să te întinzi și cu mine, târfulițo... Ce, dacă nu sunt agent de pază, crezi că nu pot să te regulez și io? Am zis să te dezbraci, nu s-aude? a țipat el plin de furie, când a văzut că femeia stă încremenită, cu ochii țintă la el. F...i gura mă-tii de târfă! Înjurătura a plecat odată cu trupul lui peste ea. A fost primit cu o lovitură de pumn direct
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
fost prea rapid și ea nu a avut timp să lovească cu forță. În schimb, el nu a reușit să o imobilizeze și ea a început să-l lovească și să-l împingă până l-a dat jos din pat. Țipând ca din gaură de șarpe, s-a ridicat cu greu de pe preșul îmbâcsit de praf, strângând cu o mână pantalonii între picioare. - Vei blestema și laptele supt de la mă-ta, f...i dumnezeii mă-tii de târfă împuțită. Te omor
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
după ce a băgat telefonul în buzunar și a scos o batistă mototolită. Plecăm la plimbare... Ai mare noroc, târfulițo! S-a șters cu batista la nas și apoi a turnat coniac în palmă. S-a spălat cu el și a țipat de usturime. Înfuriat că ea nu a coborât, dintr-o săritură a fost lângă pat și a tras-o cu putere de păr până a dat-o jos. Apoi a lovit-o peste față cu dosul palmei până a pus
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
pe bietul om în brațe. Nu a putut intra între mașină și metalul greu al porților. A început să împingă, ba în mașină, ba în porți, fără să realizeze că nimic nu se mișcă cu toate opintirile lui. Plângea și țipa. S-a apropiat din nou, i-a luat o mână înghețată de pe capotă și a început să o pupe, scuturat de suspine. - Ți-am zis, Gavrilă, tată, să-mi spui când vii... Nu se întâmpla nenorocirea asta. Gavrilă! Nu muri
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
refuzându-ți crugul, și nu mai zărești măcar un luceafăr dorindu-ți rugul. De-asupra e-un cer doldora de stele, dar n-a fost al tău nici măcar o clipă. Bolta ce-o visezi zace-ntre zăbrele și-n tine țipă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Fără cer / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FÃRÃ CER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381846_a_383175]
-
dăduse năvală peste acea natură trezită proaspăt din latențele ei, se bucura ca un copil. Fermecată de prospețimea aerului și a întregului univers. La un moment dat s-a oprit din fuga ei și s-a lăsat ușor în iarbă țipând: “Ah, Mihaly, m-am înțepat!” M-am apropiat de ea și-am început s-o compătimesc ironic: “Ce-ai făcut, dragă?” “M-am înțepat!- se văicărește ea- vino, tu, să mi-l scoți...” “și plângi numai din atâta?” Era îmbrăcată
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
COPILE STÂRV ÎN CRENGI DE VIAȚĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Se scutură din ochi lumina pe cerul vieții plin de patimi, prin seve muguri strâng rășina să nu mai țipe doru-n lacrimi. Din gândul ce pe străzi aleargă sub pașii de copil cuminte, am prins crâmpeie sub o creangă în prag de moarte să-i țin minte. M-au strâns tăceri prin lumi departe, un mim cu sufletul în zdrențe
COPILE STÂRV ÎN CRENGI DE VIAȚĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381937_a_383266]
-
știm cine e? întreabă Vlad. -Dacă vorbești așa înseamnă că ai găsit-o deja, spune bucuroasă Elia. -Sunt sigur că am găsit-o. Numele ei e Stela. -Stela, fata de la Adrian? -De ce le bagi în cap copiilor asemenea prostii?! țipă Olga nervoasă, și intră în sufragerie. O simplă literă pe o păturică. Tatăl vostru a înnebunit! -Mamă, liniștește-te... -Cum să mă liniștesc, Tina? -Olga, acceptă situația! Va trebui să o primim alături de noi pe fiica mea. -Cu plăcere, dacă
JOCUL DE-A VIAŢA 5 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381928_a_383257]
-
Îmblânzitoarea de șerpi”, copii din Edouard Manet, un “Dejun pe iarbă” și o “Nană”, pictură despre care domnul inginer Ionescu mi-a vorbit o oră, după ce vizitase Hamburgul și o văzuse acolo la Kunsthalle, o Nană cu un corp ce țipa de sănătate, privindu-se în oglindă sub privirile livide și lacome ale unui mustăcios, apoi o copie de pe Dosso Dossi, “Circe” și o “Madonă” cu gâtul lung a lui Parmigianino. De jurîmprejurul acelei săli, fotolii uriașe închideau pereții și într-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
venit la tine tu nu ai știut și nu ai vrut nu ai fost întrebat să te arăți din acel aluat. Deci când am venit pe lume lumea era un răsărit, avea atâtea necunoscute încât eu nu am vrut să țip sau să vorbesc, dar atunci cineva a spus: uite ce lume minunată am făcut! În piatră obosise timpul și am primit numele Petru. Referință Bibliografică: În piatră obosise timpul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI
ÎN PIATRĂ OBOSISE TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381968_a_383297]
-
loc de fereastră. Prințul mărilor înotă cu grijă până în apropierea turnului și privi înăuntru. În încăperea mică, pe singurul pat așezat lângă perete, dormea o arătare scundă, cu un chip atât de urât, încât fiul lui Triton fu gata să țipe de uimire. Nu putea fi aceasta fiica lui Algus! - Cine ești, auzi lângă tâmpla lui o șoaptă ușoară? În dreptul ferestrei, din întunericul încăperii, apăru un chip de o frumusețe fără seamăn. Ochii de culoarea algelor îl tulburară atât de mult
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PE ȚĂRM Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNA PE ȚĂRM Când a sosit pe țărm ninsoarea, Părea că-i adormită marea, Doar cete mici de albatroși Țipau sub norii făinoși. Târziu, o briză cam zurlie A măturat plaja pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-un ghioc. *** De mână, un băiat și-o fată Privesc spre marea înspumată, Zulufii ei sunt blonzi
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
spre sala de clasă. O văzu pe Ana deschizând manualul de fizică în spate, la rezultat, apoi o auzi spunând că rezultatul de pe tablă este identic cu cel din carte, după care se dezlănțui iadul. Profesoara se isteriză, începu să țipe la el, că se săturase de ironiile lui, de lipsa lui de respect și că va cere să fie exmatriculat. Ieși din clasă, îndreptându-se spre baie pentru a-și spăla urmele de cretă de pe degete. Câțiva băieți fugiți de la
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
nu se mai auzi decât fășâitul sec al cuțitelor ascuțite, ce sfredeleau cojile corpurilor de diferite dimensiuni și rotunjimi ale cartofilor. • Cine continuă? sparse tăcerea Fernando. Eu v-am spus tragedia vieții mele! • Eu nu vreau, să vă povestesc nimic! țipă violent, o fată cu pielea închisă la culoare, cu sprâncene stufoase, împreunate și o mustăcioară fină deasupra buzelor. Eu am părinți, dar am fugit de acasă! E mai bine la „Centru”! Acolo am de toate! Îmi dau de mâncare! Și
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
ale mamelor și ale fetelor... și telefoanele mobile. Le ia și pleacă cu ele. Spune că nu avem nevoie de așa ceva. Apoi ne închide cu cheia, în clădire. Când am văzut, ne-am înspăimântat toate de moarte. Am început să țipăm, să urlăm... noroc că, celelalte femei aveau niște voci, puternice, de puteau dărâma construcția. Atât de mult am zbierat, până ne-au dat drumul. S-au speriat probabil că ne aude cineva. Când ne-au dat drumul, am fugit care
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
nici nu sunt primiți. Nici profesorii ce cunosc germana. Directoarea, mare mafioată a strâns tuciuriile ca profesoare, absolvente de private, care nu cunosc o boabă de germană. Și părinții, să scape de copiii lor răsfățați - care fac numai năzdrăvănii și țipă permanent - îi trimit în vacanțe foarte scumpe. Știți unde? La ferme cu animale, la țară, unde sunt puși să lucreze muncă grea, să curețe grajdurile vacilor și cocinile porcilor, să adune bălegar, să spele animalele... • Și ce? Sunt proști, să
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ afară niciun cânt pescărușii plecaseră demult m-am înțepat într-un spin și am țipat nu am știut și l-am certat dimineata priveam trist trandafirul s-a uscat... în iarna asta când lacrimi curg, se scurg pe lângă drum ce să mai fac, aici, acum Referință Bibliografică: SPINI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
își mișcă ochii din stânga în dreapta și începu să-și roadă unghiile. Fii interesantă. Fii cursivă. Nu-i arată cât de disperată ești. - Și Angel? întrebă ea cu privire sticloasă. - De ce mă întrebi de Angel? Știi bine povestea. Abigail începu să țipe ca din gură de șarpe și în câteva secunde camera se umplu de asistente și medici. Psihiatrul ei i-a cerut lui Tom, ca un timp să nu mai vină la ea. CARMEN SUISSA Referință Bibliografică: PACATE (fragment) / Carmen Suissa
PACATE (FRAGMENT) de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380408_a_381737]
-
-i vadă oribila față. Când îi văzu nasul coroiat și ochii negri mici, ea-l recunoscu și o luă la fugă. Dintr-o săritură rapidă își băgă mâna în părul ei și trase cât de tare putu, făcând-o să țipe de durere. - Opreste-te cățea! îi ordonă el. N-am pistol, dar arunc foarte bine cu cuțitul și dacă nu vrei să te tai in bucățele și să te arunc la urși, fi docilă. - Ce vrei? îl întrebă ea. Nu
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
împing cu piciorul crezând că e Siky,o clipă zărid în fugă ceva de culoare gri mișcându-se la piciorul meu. A durat mai puțin de o secundă să realizez că de fapt era un șobolan și nu pisică.Am țipat simțind că mi se ridică părul în cap de repulsie și spaimă,șobolanii și șoarecii chiar mititei, sunt practic ceea ce pe mine mă scoate din minți doar când le văd la distanță, dar dacă se mai urce și pe piciorul
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
fac. În acea situație penibilă pentru mine, intră în bucătărie Dora alunecând mai usor ca o pisică pe scaunul ei silențios, prin ușa care nu știu cum era întredeschisă deși eu o închisesem mai înainte. -Ingrid, ce se întâmplă?Te-am auzit țipând și credeam că poate te-ai tăiat din greșeală, sau te-ai speriat de șoricelul lui Basti?E doar o jucărie, dragă, nu-i real ! Îmi zice ea cu voce suavă, străbătută de o ironie subtilă și un zâmbet drăcesc
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald. Când soarele răsare de sub
CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380487_a_381816]
-
rând pe unde intrau cei ,,descurcăreți,, cum îi apostrofa mama privindu- i cu dispreț. Taty a încercat să se dea jos din mașină, când brusc a apărut în fața lui un soldat rusesc care îl tot amenința cu o pușca și țipa ceva pe limba lui, ceva din care Taty a înțeles că trebuie să se urce urgent în mașină, să nu scoată un sunet și să aștepte ,,civilizat,, la rând. Da ce civilizație au ăștia, mă gândeam eu pe tăcute, că
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
alb care îngheța și el la câteva palme de mine. Minus patruzeci și șapte de grade , arăta pe un stâlp un ceas amărât care indica și un fel de oră de pe alte tărâmuri. -Încolonarea, la sânga împrejur ! A început să țipe iar bezmeticul ăla. De frică și înghețat cum eram eu nu am știu care-i stânga și eram acum cu fața spre Bucovina, cred, în loc să fiu cu fața spre polul nord. Norocul meu că tâmpitul nu a văzut și m-
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Încă o toamnă se cerne prin ploi de castani: îngenunchiată într-un gând geruiesc cuvintele pentru ziua fără mâine când am să-mi fac cuib în coarnele cerului. neverback, neverback țipă“goarna veșniciei”. Tagore râde într-o haltă sau poate într-o rană, închipuie cercuri cu brațe arcuite pe un chenar de lumină. îi spun că mi-am uitat nemurirea la mijlocul distanței dintre pulbere și păsări neverback neverback îngână drumul la
NEVERBACK de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380529_a_381858]