3,329 matches
-
și l-am lăsat să spună tot ce-avea de spus. „Și vrei să spui că nu ți-a fost niciodată nevastă cu adevărat?“ „Nici măcar o zi“ - a spus - „jur.“ Ei, asta era prea de tot, prea era cusută cu ață albă, se spunea că era o fată frumoasă, mi-a spus și doamna Mason, și mîndră, că mulți Îi făcuseră ochi dulci Înainte să se mărite cu el și tocmai ăsta a fost necazul... a trebuit s-o ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Osama. Justificarea americanilor pentru moartea lui Bin Laden este atât de penibilă, încât dacă ai puțină minte o vezi de la mare depărtare. Adâncimea remarcilor apărute despre presupusul terorist după moartea acestuia sunt puerile, iar toată mascarada este cusută cu o ață atât de șubredă, încât prevăd (și nu numai eu) că se va rupe cu ușurință în viitorul apropiat. Imaginați-vă numai, cum ar arăta societatea americană dacă s-ar descoperi luna viitoare, că Osama ar fi în viață și cât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
urmele așteaptă / și roza sechestrată va să-și vândă / înariparea/ vergură osândă / cu lujere de ceară. Poetul mărturisește că maestrul începuturilor sale e Tudor Arghezi (N-am vopseluri pânză cuie / rădăcină spic cățuie / lumânare frânghii chei / cârji compas gherghef schintei / ața ac și cucuvaie), însă poemele lui dezvăluie, totodată, prețuirea și pentru alți mari poeți, dintre care-i putem aminti pe George Bacovia (Agonizează crinii în cetate...), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că nu are pe altcineva la îndemână să se ducă până la tata, la șantier. Și era musai să meargă cineva, să-i dea telegrama adusă de poștaș. Bine că nu e mult până la șantier, deși bunica tot ți-a zis: "Ață să te duci, Rica, și ață să te întorci!" łi-a pus pe urmă telegrama în tașcă. 1. Transformați vorbirea directă în vorbire indirect . ă łie nu ți-e frică să umbli singură. Și de ce să te încerce teama, când știi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îndemână să se ducă până la tata, la șantier. Și era musai să meargă cineva, să-i dea telegrama adusă de poștaș. Bine că nu e mult până la șantier, deși bunica tot ți-a zis: "Ață să te duci, Rica, și ață să te întorci!" łi-a pus pe urmă telegrama în tașcă. 1. Transformați vorbirea directă în vorbire indirect . ă łie nu ți-e frică să umbli singură. Și de ce să te încerce teama, când știi că strada asta, pe care o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu poți să-l duci! - T’ebuie să mă duc... ale poa’ta închisă! Scena se repetă în alt timp... alți actori... același scenariu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia cea mică își făcea de lucru, încercând să descurce ațele. Deodată izbucni: - Tanti Ani, cum o cheamă pe mama ta? - Ce treabă ai cu ea? - Mama mea e o doamnă! Își face unghiile. - Și noi ce suntem. - Voi munciți! Râzând, cei mari și-au văzut mai departe de lucru. Se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i așa, mami, că eu o să mă mărit cu Claudia! Bunicul său... adică eu îl sfătuiește: - Cel mai bine te măriți cu amândouă. - Nu! Radu se... mărită Vecinele legau roșiile. Sonia cea mică își făcea de lucru, încercând să descurce ațele. Deodată izbucni: - Tanti Ani, cum o cheamă pe mama ta? - Ce treabă ai cu ea? - Mama mea e o doamnă! Își face unghiile. - Și noi ce suntem. - Voi munciți! Râzând, cei mari și-au văzut mai departe de lucru. Se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
roadele câmpului. Se însămânțează grâu să-și facă tot omul o pită în casă, ovăz pentru caii care erau la mare preț, cucuruz sau păpușoi pentru hrana animalelor, însă și pentru mămăliga, ce se fierbea vârtoasă de se tăia cu ață tare. Mămăliga se făcea de cu seara să fie pregătită pentru dimineața, la masa rece, cu laptele cald, ce-l scoteau de la mulsul dinaintea plecării bivolițelor la pășunat, să nu piardă timpul, când aveau atâtea treburi de făcut; dar să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pat de când era mică. Am observat că ochii nu mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și o imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând la capătul patului, cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa și-n tot locul mă-nsoțește și de rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l privește și el țintă, cu ochi de oțel. Ochii aceia de oțel și-i aduce aminte. ─ Ci-rip! Ciiip! spune. Cip-cip-ci-rip-cirip! și sare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
demonstrat că a stăpânit magia ca nimeni alta la acea vreme în zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
L-a făcut mare și prost!” - gândea sergentul. Drept urmare, cu pași mărunți, imperceptibili, s-a depărtat de el. Pe măsură însă ce sergentul se depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună: „Așa, pocitanie, depărtează-te, că altfel râd și curcile de tine. Ești un neisprăvit! Te-o fătat mă-ta înainte de vreme. Orice ai face, tot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se stabili sarcinile de lucru. Sufla un vânt rece și umed de toamnă târzie. Toaibă, fiind cel mai înalt, a fost așezat în fruntea echipei. Lângă el tremura ca frunza plopului un deținut înalt și subțire ca un fir de ață. Tușea și mereu își ștergea nasul. Ochii duși în fundul capului îi lăcrimau... Toaibă a privit spre el cu milă. „Săracul! Uite la el cât îi de bolnav și aiștia nici nu-l iau în seamă. Bietul de el, nici nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
venea să-l dea peste cap. L-a dus la gură și și-a înmuiat doar buzele, rămânând cu țoiul în mână. Prispă privea la el curios... Mă tem că astăzi nu ți-s boii acasă. Nu prea te trage ața la băut. S-a întâmplat ceva, Toadere? Nu s-a întâmplat nimic deosebit, bade. Nu am poftă de băut doar. Da’ tu nu știi că pofta vine mâncând? Ba știu, dar astăzi nu mă cheamă băutura și pace. Dacă astăzi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
semnalul de începere, conducătorul încearcă să ocupe scaunul (cercul) fiind împiedicat de jucătorii care se mută spre dreapta sau spre stânga, de pe un scaun pe altul. Dacă încercarea reușește, devine conducător jucătorul care a ocupat scaunul liber. 36.Acul și ața O parte din jucători sunt așezați în cerc ținându-se de mâini, cu fața spre centru. Un număr de 8-9 elevi, așezați în flanc, ținându-se de talie, formează acul și ața. Primul, alergând în diferite direcții atât în afara cercului
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
care a ocupat scaunul liber. 36.Acul și ața O parte din jucători sunt așezați în cerc ținându-se de mâini, cu fața spre centru. Un număr de 8-9 elevi, așezați în flanc, ținându-se de talie, formează acul și ața. Primul, alergând în diferite direcții atât în afara cercului cât și în interior, trage după el ața. Jucătorii din cerc favorizează trecerea acului ridicând brațele sus sau împiedicând trecerea prin coborârea brațelor. Jocul se termină când un jucător se desface de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cerc ținându-se de mâini, cu fața spre centru. Un număr de 8-9 elevi, așezați în flanc, ținându-se de talie, formează acul și ața. Primul, alergând în diferite direcții atât în afara cercului cât și în interior, trage după el ața. Jucătorii din cerc favorizează trecerea acului ridicând brațele sus sau împiedicând trecerea prin coborârea brațelor. Jocul se termină când un jucător se desface de grupă rupând grupa în două (rupe ața). Jucătorul care a rupt ața trece în interiorul cercului și
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
în afara cercului cât și în interior, trage după el ața. Jucătorii din cerc favorizează trecerea acului ridicând brațele sus sau împiedicând trecerea prin coborârea brațelor. Jocul se termină când un jucător se desface de grupă rupând grupa în două (rupe ața). Jucătorul care a rupt ața trece în interiorul cercului și i se dă o pedeapsă. Jocul continuă. 37.Suveica Jucătorii formează două grupe. Fiecare echipă este împărțită în două, Grupa „A” și Grupa „B” și fiecare grupă stă invers în fața celeilalte
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
interior, trage după el ața. Jucătorii din cerc favorizează trecerea acului ridicând brațele sus sau împiedicând trecerea prin coborârea brațelor. Jocul se termină când un jucător se desface de grupă rupând grupa în două (rupe ața). Jucătorul care a rupt ața trece în interiorul cercului și i se dă o pedeapsă. Jocul continuă. 37.Suveica Jucătorii formează două grupe. Fiecare echipă este împărțită în două, Grupa „A” și Grupa „B” și fiecare grupă stă invers în fața celeilalte: una la linia de sosire
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
1 945 cu privirea triumfalistă priveliștile Milcovului din mijlocul unei comune focșănene, căreia i se dăduse numele de Suvorov, revine în cartea lui Iachim la adevărata dimensiune : „uscat ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop, cu f ața mică și plină de riduri, cu sprâncenele ridicate, nas strâmb, cu păr rar și cărunt, adunat deasupra frunții într un fel de mo țocʺ; „bătrânul ghebosʺ, „un bufon de marcăʺ, „la moșia sa, în zilele de lucru, umbla prin sat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-i plapuma de lungă. Luptă din toată puterea Să nu pierzi recunoștința Ș-apoi, să te prindă vremea Pus la punct cu conștiința. Echilibrul act organic Când se împlinește viața Chiar de unde crezi că-i trainic De-acolo se rupe ața. Am trudit stors de sudoare Și de oboseală frânt Drept răsplată la plecare Primești țărnă pe mormânt. După ce-ai băut otravă Și-ai rămas spuzit pe gură, Mori, că n-ai trăit degeaba, Ai lăsat în urmă dâră. Iași
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se fi supus legităților fone tice ale trecerii de la latina dunăreană la română. I.N.O.: Venită după „Iașii două milenii de atestare documentară (Elanul nr.69/2007), cartea Dv.”R oman itatea orientală în perspectivă eminesciană”nu are nici o pref ață ori postfață de autor sau comentator, nici o recomandare... M.L.: Are spusele cărții iar prefațatorul, postprefațatorul sau recomandarea o dă textul și o fac cititorii, după ce o străbat... I.NO.: Și totuși, ca să servim „masa”, ce face cartea Dv., îl scoate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Dumnezeu? Aseară un rus spunea că în cincisprezece minute distruge trei continente și o stea. Ce va fi la Corbu? bunicul i-a așteptat pe americani o viață, ce vor distruge ei? În clipa asta legată cu un fir de ață. După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
M-am săturat Însă de uleiul cu zahăr și nu mă pot Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină, ață, Însă de la distanță nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]