3,115 matches
-
și nu e vorba despre primejdia războiului atomic, de pildă, ci despre dispariția sentimentului moral. Dansul în timpul ciumei nu va fi la D. o aluzie istorică, ci o alarmă a echilibrului dobândit prin încercări existențiale și travaliu îndelungat de scriitor. Abisul peste care se dansează, precum pe puntea Titanicului, este adâncit de geometria universului tehnic, cu recea sa perfecțiune și continua agresivitate. Valorile poetului se află aproape de casa sa din kibbutz, lângă portocali și livadă, în răgazul pe care i-l
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
echilibrate, cu un dar remarcabil al revelării amănuntului semnificativ. Cel mai reușit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii prietenei, scrie și ea un roman; scriitoarea, care își trăiește propriile sale drame (reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului adolescent, o iubire
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
protagonistului celui de-al doilea roman), de artă. Nu faptul că sunt scrise la persoana Întâi - ce roman mai are astăzi narator omniscient, ce literatură mai crede În Realitate, sau În altceva decât În ea Însăși? - și nu punerea În abis provoacă simpatia cititorului, suprasaturat de tehnici scrpturale care de care mai sofisticate, de fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul cum Tanguy Viel și-a Întrupat ideea și ideea Însăși de a scrie cărți cu un asemenea subiect, ritmul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine), metaforele laitmotiv care traversează și corelează partiturile mai multor personaje într-un cvartet (uneori cvintet) de voci. Este o punere în abis, în special a unui prototip masculin, adâncită până la un mit al Întemeietorului. Având drept pretext anchetarea unui accident rutier în care o tânără femeie, probabil adulteră, își pierde viața, iar bărbatul de la volan, supraviețuitor, devine de negăsit, romanul se țese
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
să-și transtituie ființe”, Norii, Pasărea Phoenix (1986), Oglinzile (1993), În adâncile fântâni ale mării (1997) cultivă intens concentrarea și sugestia orientală a haiku-ului, cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și gândului spre
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Roua cărților (1998), subtile figurații metaforice, sunt, în cea mai mare parte, lungi colocvii cu secolul și oamenii lui. Temele mari ale exegezei teologice „în context literar” vin să evidențieze destine și să elibereze perspective, toate circumscrise unei experiențe a abisului, deschisă în aceeași măsură sentimentului și conștiinței. Purtătoare de mesajul mântuirii, operele comentate (Mircea Eliade, Arta de a muri, Dumitru Stăniloae, Experiența lui Dumnezeu, Mihail Crama, Împărăția de seară etc.) ilustrează, prin poezia profunzimii lor, o literatură stând sub semnul
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca și faptul că această poezie - aparent poezie-jurnal, în orice caz deloc narativă, deloc discursivă - este una a „melancoliei metafizice” (Nicolae Manolescu), a sfidării și recuperării perpetue a abisului (se instituie aici ceea ce se poate numi, cu subtitlul unui poem de Leonid Dimov, „o eternitate iterativă”), a „vorbirii de după tăcere” (Bogdan Ghiu). D. i se adresează, într-o serie de poeme, direct „Zguduitorului” - divinității -, cerându-i, de pildă, girul
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
publicistică, Ion Itu, A. I. Brumaru, Dan C. Mihăilescu, Mircea Gherman, Doru Munteanu, Radu Nițu, Eduard Eisenburger. Încercări dramatice publică Darie Magheru și Ion Olteanu. În secțiunea rezervată istoriei literare apar, în 1982, două poezii inedite ale lui Aron Cotruș (Vai! Abisul, tradusă din spaniolă de Gabriela Necheș, și Îngheață cenușa) și un alt text inedit, aparținând lui Nicolae Titulescu, sub îngrijirea lui Adrian Hamzea. În numărul din 1986, M. N. Rusu își intitulează însemnările Viața secretă a lui Mateiu I. Caragiale
ALMANAHUL „CORESI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285275_a_286604]
-
dorinței scriitorului. SF-ul este un material privilegiat, prins în mrejele unei fantasmagorii personale. Textele lui Brussolo cer un flux torențial. Îl pot transporta pe cititor numai într-o acumulare nebunească de imagini, aproape de la un inconștient la altul, în abisuri de uimire sau de perplexitate. Din lectura celor patru universuri, cele ale lui Philip K. Dick, Ursula K. Le Guin, Elisabeth Vonarburg și Serge Brussolo, am putut observa că SF-ul este departe de a fi monolitic, iar domeniul lui
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ca ospitalitate, nu numai în traducere, asimilare, identificare și interpretare, nu numai prin folosirea citatelor implicite (precum "Despletiă precum aerul furtunii" care trimite evident la "Despletită, lividă, în mijlocul furtunii"), a pastișelor sau a parodiilor, ci și printr-o punere în abis a ei însăși, punându-se în scenă într-un joc vertiginos de oglinzi, în dramatizarea sa speculară 269. Dacă esența ospitalității rezidă într-o confruntare esențială, vitală, existențială fiindcă ea pune în joc însăși ființa fiecăruia în redefinirea de sine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a pictat portretul Sophie-ei ajung la o colibă în care țăranul îi primește modest, lăudând totodată oamenii caritabili care locuiesc într-o casă liniștită aflată de cealaltă parte a dealului unde vor merge în continuare. Avem aici o punere în abis a ospitalității, o scenă în scenă care pregătește și pune în perspectivă extraordinara găzduire de care vor avea parte. Citez: În cătunul în care este așezată această casă singură, deși simplă, e mai arătoasă; ne ducem acolo și cerem ospitalitate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să suscite totodată milă și teamă. Cât despre Mad Trist nu din întâmplare ajunge el în mâinile naratorului care îl decorează cu titlul favorit al lui Roderick Usher. Povestea naivă și barocă (după cum o califică naratorul) este o punere în abis a ceea ce se întâmplă în casa Usher, o poveste de ospitalitate refuzată (cavalerul Etherred udat de ploaie și temându-se de izbucnirea unei furtuni încearcă să intre în casa pustnicului) care se termină prin achiziționarea unui scut (obiect simbolic de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
celălalt se realizează tocmai prin împărtășirea incomunicabilului; este locul ascuns de unde țâșnește izvorul și reprezentarea însăși a ceea ce este în noi: vorbesc despre sinele"473. Nu găsim la Landolfi, cel puțin în mod explicit ca la Poe, vreo punere în abis a textului prin intermediul poemului, desenului, ariei muzicale sau literaturii (textul trimițând printr-un joc nesfârșit la un text anterior, care nici el nu ar putea fi primul). Forma artistică drept loc de secretudine este romanul însuși (lucru la care naratorul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
el se simte bine la biroul american, un birou care i-ar fi plăcut tatălui, dar pe care nu și l-a putut permite. Acest birou mecanic 567 este exemplar, nu numai pentru lucrul creator al scriitorului ca punere în abis a creației poetice dar mai ales ca funcție atribuită mașinalului. Mai întâi, mașina este imaginea puterii (să posezi un astfel de birou este un semn de putere, nu doar cea a tatălui, dar și a președintelui Statelor Unite). Apoi, această mașină
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
amanți vor termina prin a forma un singur înger, o perlă unică de dragoste. Nu se pune problema de a da o extensie metaforică exagerată noțiunii de ospitalitate. Dacă am ales exemplul romanului lui Gautier, este pentru că el pune în abis (dar o fac și multe altele) actul de lectură ca ospitalitate, cu diferitele sale ingrediente, astfel încât, cititorul, Guy de Malivert devine scriitor el însuși, narând sub un dicteu supranatural viața Laviniei d'Aufideni. Astfel noi, cititori ai lui Gautier, găzduim
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
baroque d'un décentrement", în Lendemains, 91/92, 1998, pp. 44-45). Cu semnele sale suprabundente, hipersemiologia sa, narațiunea lui Mandiargues prezintă scena, într-o dublă construcție în oglindă în care diegeza și stilul narațiunii își răspund și se pun în abis una pe alta. 259 Este vorba de un loc situat "în afara lumii", cum ne spune Monteul, fapt de care naratorul fusese avertizat de la bun început: "Trecând pragul de la Gameluche, intrai într-o lume excentrică și închisă, care avea alte legi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
felul său defectul ordinei simbolice, limitele unui limbaj care nu ar putea merge mai departe decât marginile propriului sistem. Sau mai degrabă secretul ar fi în altă parte decât acolo unde locutorul pretinde că-l caută? Nu într-un indicibil abis, ci la suprafață, acolo unde auzul și privirea nu îl caută?" (Christian Lacassagnère, " La poétique du secret dans les contes fantastiques de Poe", în Le secret, studii reunite de B. Bertrandias, CRLMC, Presses Universitaires Blaise-Pascal, 1999, pp. 179-180). Literatura se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rămân decât fiindurile, care, la rândul lor, devin ceva vag și vid. Ființa este fundamentul fiindului. Al doilea înțeles al ontologiei fundamentale rezidă în luminarea Ființei ca fundament al fiindului. Fondând fiindul, Ființa este însă ea însăși fără fond, este "abis fără fund", prăpastie (Ab-grund), cum spune Heidegger. Ființa însăși nu este ea însăși sau în ea însăși. Ființa nu are un fond distinct de sine, în care să-și aibă 118 fundamentul său, cum este cazul fiindului. Ea nu este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în plan general dispunem de teoria jocurilor și haosului, a probabilităților și relativității, atunci în particular de ce nu o teorie a necesității apariției unei ființe rațional inteligente cvadridimensionale. Azi mai mult ca oricând, astronomia trezește un viu interes, renăscând din abisurile ignoranței spre culmea spiritualității, spre înțelegerea divină în sensul că fiecare dintre noi este nimic fără celălalt: ,, Întregul fiind partea părților din care este format’’. Astăzi este bine cunoscut faptul că fiecare organism sau corp reprezintă un microcosmos energetic integrat
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
sprijini de stâlpul felinarului. Memoria, atât cât era, era necruțătoare. La sfârșitul lui 1969, Paul Marriott, ultimul vlăstar al importantei și prosperei familii Marriott de altădată, își pierduse brusc elanul și încrederea în viață; începuse degringolada spirituală și căzuse în abisul în care încă se mai afla, ca într-o ceață. În nebunia dăruirii de sine se lăsase escrocat de terenul valoros al familiei, își întinase numele și persoana devenind măturător și vânzător în magazinul de galanterie bărbătească al lui Clayton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
la viață să nu mai sper Le-ai învățat poetice minciuni Scăldate în cuvinte și amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
fără voința mea pierdut. Frunzele mele de aer se sfârșesc. Cand va mai trece o vreme, aerul va fi cu totul o gaură neagră. Cât sunt de neputincios în fața crudei năpaste ce ne va înghiți și ne va întemnița în abis... De ce lamele de sidef vor a ne pradă?! Vor să ne decapiteze, să ne ia coroană cu care am fost încununați. Dar cu-ale mele rădăcini am întocmit epistola - lumină care ne va umple cu nădejde. Eu, umilul copac, te
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
europenismului în jurul a trei cuvinte: libertate, istorie, știință 193. Aceasta este o lume prin definiție neliniștită, în permanentă căutare și afirmare. O lume care-și caută raționalitatea 194 fără a fi pe deplin rațională, pentru că abia atunci ar călca în abisul ateismului. Atunci când găsim o soluție apar o mie de întrebări, și atunci când ne așezăm puțin pentru a ne odihni apar noi orizonturi și noi sensuri ale spațiului. Suntem din nou provocați și răspundem la provocare ca și cum ne-am afla într-
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care naratoarea i-o face unuia dintre oacheșii asistenți ai spitalului bucureștean în care a fost internată pentru dezintoxicare și care se încheie sublim cu voma femeii aplicată abundent pe mădularul bărbatului. Construcția acestui roman este nulă, stilul coboară spre abisurile vulgarității, iar de problematizare nu (mai) poate fi vorba. Complet debusolată și mai mereu narcotizată, naratoarea (mă bucur să cred că nu se identifică deplin cu autoarea) se confesează dezlînat, fără pudoare, dar și fără vreo urmă vizibilă de inteligență
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
La sfîrșitul cărora e sigur că nu-i va lipsi puterea să se sinucidă. Însă îi lipsește. Mai trăiește, un an-doi, din credite fără acoperire, iar apoi, încă o vreme, din pomeni. Iar între timp, vertiginos, decade. Pînă dincolo de fundurile abisului. În momentul cînd începe povestirea, personajul e o bestie subumană, care, gol, umblînd în patru labe, se ascunde prin boschete, veșnic hăituit, mereu simțindu-se amenințat. Nu pierde numai Paradisul, ci se pierde și pe sine. E sortit să renunțe
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]