3,167 matches
-
cu instinctul întunericului revelator, grație căruia îl poate însoți, nestingherit, pe creator sau chiar i se poate substitui. A se observa, spre exemplu, că îngerul negru sau îngerul mort apare ori de câte ori poetului i se amplifică senzația că pășește pe "drumul abisului" sau că, în momentul de maximă intensitate a suferinței sale, creatorul urlă "sunt îngerul căzut pe grătarele iadului/ acolo mi-e locul/ acolo desăvârșirea/ da da pe grătarele iadului" (Noapte bună). Cealaltă mitologie lirică dominantă în poezia lui Dan Laurențiu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-un abis al conștiinței, în care se amestecă straniu, foarte viu, senzații în fond monocorde: culpa, tendința de maculare, îndoiala, angoasa, posibilitatea terifiantă de a sfârși "pustiit, rănit", într-o singurătate tardivă, niciodată intuită. Ferfeniță, părăsit, aruncat la coș, eul liric se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avea chipul lui Crist,/ un chip pe care vlaga l-a părăsit de mult;/ stam singur la fereastră cercând ca să ascult/ cum tresărea cu stele neantul de-ametist.// În noaptea-aceea cerul, ca Marea Marmara,/ se răscolea de valuri sosite din abisuri,/ iar Luna, ca un fruct de grele compromisuri,/ o-nchipuiam drept capul răpus al lui Marat.// Părea că sunt cu Luna, pluteam cu ea și eu/ ne îndreptam spre Țara ce nu știm a cui e;/ părea că-n depărtări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca trepte ce pregătesc actantul poetic "pentru vremile ce vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa înghețată). Reiterând tiparul cunoscut, al suspendării lui Iisus între cer și pământ, între viață și moarte, poetul se dăruiește unui abis resimțit, întocmai ca pharmakon-ul grecesc, când ca un blestem, când ca o binecuvântare, dar întotdeauna ca un dat necesar, ca o realitate imanentă ființei: "cuiele/ sârma ghimpată sunt necesare". Așa se explică și apetența pentru glisarea perpetuă între un ieri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rânduri solemne/ când de nicăieri nu va răsuna/ focul de armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe// nici calde nici reci Revenind la modalitățile prin care poetul se opune alunecării nedorite înspre abis ("Absorbis/ zeul cel trist și însingurat/ mă trage în adâncuri"), să observăm că iubirea îi apare drept cea mai vizibilă dintre toate "săgețile de lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O săgeată îmbrăcată în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de picioare mai jos, frămîntarea acelor valuri într-una repetate, care trec și nu contenesc, care s-aruncă furioase în stanele de piatră, care se sparg de mal, și ale căror zgomote romantice parcă răsună într-un prelung murmur în abisul de nedeslușit. În sonuri firea a adunat cea mai înaltă expresie a trăsăturii romantice distinctive: și îndeosebi mulțumită acestui simț al auzului putem sensibiliza în chip emotiv, printr-o redusă succesiune de note și într-un fel viguros, locurile și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
puternic" văzut de C. Dimitrescu-Iași ca "un vulcan de pasiuni animat de un ideal", corespunde pe deplin condiției poetului și condiției profesorului. Și poezia, și educația transformă știința în conștiință, luminează obscuritatea ce ne înconjoară, ne purifică, ne conduce în abisul adevărului, din boboc ne face floare, din crisalidă devenim fluture. Dar fiecare privim și primim larma vrăjită a lumii dinspre limitele care ne împresoară și ne delimitează un prizonierat: al locului și al timpului. Trăim aici și acum. Ne inserăm
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
istoria individului, istoria omenirii. Heisenberg insistă și asupra rolului intuiției: "Doar gîndirea intuitivă scrie Heisenberg poate trece prăpastia care separă sistemul conceptelor deja cunoscut și sistemul nou de concepte; deducția formală este neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența la experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice poate arunca un pod peste prăpastia dintre două zone de rezistență. Non-rezistența este cheia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
clădite și teatrul și știința. În locul lor, Ionesco acceptă [...] logica lui Stéphane Lupasco, a cărui operă ne oferă cheia a ceea ce face Ionesco în teatru"14. Wylie Sypher pleacă de la observația că Ionesco, ca și Heidegger, a fost fascinat de abisul vidului care subîntinde existența noastră. Ionesco vrea cu tot dinadinsul să capteze nesustenabilul. În același timp, Wylie Sypher subliniază faptul că știința a afectat natura literaturii. Orice limbaj verbal devine un clișeu în raport cu adevărurile captate de limbajul matematic. "Noile matematici
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Însă cînd statele naționale se vor transforma în state-națiuni, cînd războaiele vor deveni cu preponderență sau pe deplin naționale, cînd progresele militare vor permite hecatombe pe scară largă, atunci Europa își va fi atins apogeul și se va prăbuși în abis. Statele-națiune Franța revoluționară este primul exemplu desăvîrșit de stat-națiune. Încă din perioada monarhiei, Franța își dezvoltase un stat centralizat, iar integrarea în ordinea regalității și amenințarea destabilizatoare a invaziilor străine concurau la formarea spiritului național. Revoluția operează o veritabilă mutație
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pace, economia închisă și războiul economic. Înmulțirea statelor-națiune europene și deșteptarea generalizată a naționalităților, care năzuiesc să se elibereze de sub o dominație străină, multiplică sursele de conflict, extinzîndu-le către estul balcanic, unde se creează focare endemice de război. Apogeul și Abisul După căderea lui Napoleon I, "concertul european" a putut fi restabilit pentru o vreme, însă sub forma unui jug monarhic impus popoarelor: Sfînta Alianță. În momentul cînd jugul se va fisura, Germania și Italia se vor fi consolidat deja ca
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fapt care rămîne și astăzi nebănuit de conștiința multor europeni. În acest climat de dominație asupra lumii se va dezlănțui nebunia care îi va împinge pe Dominatori către sinucidere. Tocmai Apogeul puterii europene este, în mod necesar, stadiul ultim dinaintea Abisului. De fapt, statele nu sînt atît "monștri reci", cît monștri smintiți. Ele au devenit paranoice, nesocotind din acest moment orice regulă a jocului atunci cînd acesta deservește interesele lor. După cum spunea Bismarck, strateg politic și trișor diplomatic implacabil, "Austria și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
n-a încetat nici o clipă să trăiască din metamorfoze: a Europei statelor în Europa statelor-națiune, a Europei caracterizate de o balance of powers în Europa dereglării și a dezlănțuirii, a Europei comerciale în Europa industrială, a Europei Apogeului în Europa Abisului, a Europei stăpîne a lumii în Europa-provincie aflată sub tutelă. Iată de ce identitatea sa nu se definește în ciuda metamorfozelor, ci în interiorul metamorfozelor. Această identitate metamorfică se regăsește întîi de toate în acest proces care se accelerează el însuși și care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la fel de stupide ca divinizarea omului: disoluția sa. Discreditarea Umanismului încurajează deopotrivă nihilismul și revenirea la religia multimilenară, care se regenerează fără încetare odată cu prăbușirea miturilor și religiilor laice. Mai presus de toate însă, prăbușirea Umanismului antropocentric și supranatural deschide un abis din care țîșnesc întrebările primordiale. Ce este omul? Ce reprezintă această ființă naturală / culturală? Care este situația sa în lume? Ce înseamnă spiritul său? Libertatea sa? Rațiunea sa? Putem să nu acordăm valoare omului? Putem ocoli un mit și o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sa. Problema este de a ști dacă ne-am păstrat virtuțile care au dat naștere creațiilor noastre deopotrivă originale și universale. Într-un cuvînt, de a ști cine am fost de fapt și cine am devenit. Zărim zona de beznă, abisul întunecat din sînul culturii noastre și sîntem în stare să ne îndreptăm în urma acestei cunoașteri de sine? Am învățat ceva din istoria noastră culturală și sîntem capabili să o reasumăm, să o continuăm și să o transformăm cu, în, prin
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în plan general dispunem de teoria jocurilor și haosului, a probabilităților și relativității, atunci în particular de ce nu o teorie a necesității apariției unei ființe rațional inteligente cvadridimensionale. Azi mai mult ca oricând, astronomia trezește un viu interes, renăscând din abisurile ignoranței spre culmea spiritualității, spre înțelegerea divină în sensul că fiecare dintre noi este nimic fără celălalt: ,, Întregul fiind partea părților din care este format’’. Astăzi este bine cunoscut faptul că fiecare organism sau corp reprezintă un microcosmos energetic integrat
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
este egală cu sine și suficientă sieși) și natura umană (care este reproductivă conștient și progresivă rațional, cuprinzând la un loc cele trei lumi popperiene, de niveluri și consistențe diferite, de altitudine și de orizont) ne aruncă din nou în abisul metafizicii. Aplicarea retroactivă a conceptului de sistem, pentru a interpreta trecutul de care este străin, poate să ofere satisfacție ca exercițiu de inteligență, dar este un exercițiu care nu aduce spor de cunoaștere, ci încarcă cu lucruri inutile și așa
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fac și obiectul de studiu al psihanalistului. Dacă pentru omul dominat de o mentalitate magico-religioasă visul reprezintă o poartă spre nevăzut, spre necunoscut, o formă prin care zeii comunică cu oamenii, pentru psihanalist visul este cel care deschide ușa către abisurile inconștientului. Unele vise pot fi clare și explicite, altele sunt încifrate și trebuie decriptate. "Mie mi s-a întâmplat să visez oameni și locuri pe care nu-i cunoșteam și pe care i-am cunoscut mai apoi. Asta m-a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Ioan Petru Culianu argumentează convingător ideea atunci când scrie că ochii au un rol hotărâtor în ceea ce Ficino numea magia erotică. Grație privirii se pot transmite sentimente, stări, expresii și, mai ales, imagini. Cu ajutorul ochilor și prin ei se pot cerceta abisurile sufletului 259. Nu întâmplător o seamă de ziceri românești spun despre ochi că "sunt oglinda sufletului". b) Privire fixă și concentrare. Aceasta este valabilă în special pentru momentul pregătitor al ritualului. Pentru mulți acest lucru poate să semnifice pricepere, seriozitate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M. Eliade, Insula de Ioan Groșan etc.), în timp ce incipitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
frig lăuntric, ca eșec existențial: Stam singur lângă mort și era frig / Șii atârnau aripile de plumb. Ultima metaforă a textului, incluzând și laitmotivul poeziei, exprimă sentimentul specific bacovian al prăbușirii în somnul materiei încremenite, în neantul neființei ori în abisul lăuntric. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
structuralismul etc.) Iată de ce, pentru a umple lacuna imensă a științelor despre viață, istoria gîndirii moderne a schițat o revenire la o aprofundare indispensabilă. Preocupată de stăvilirea maladiilor psihice (bolile spiritului, conform prudentei sintagme lingvistice), psihologia profunzimilor încearcă să sondeze abisurile extra-conștiente. Ea se vede obligată să apeleze la un fel de introspecție deghizată și ca atare insuficient de metodică, în fond, vechea cercetare filosofică, indiferent dacă era sau nu o formă de introspecție exagerat de interpretativă, putea totuși dezvălui privirii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să sprijinim încă de pe acum prin referințe aceste constatări oarecum surprinzătoare, baza tuturor concluziilor lucrării de față. Dintre toate instanțele psihice, supraconștientul este cea care a fost cea mai neglijată, ca să nu spunem ignorată, ceea ce a dus la crearea unui abis de netrecut între psihologie și problema vieții. Supraconștientul nici măcar nu a fost recunoscut ca instanță de sine stătătoare. Din cauza ușurinței cu care se deformează instanța supra-conștientă, conștiința etică poate fi rareori observată în stare pură. Prin trăsăturile comune pe care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de animale apelează la mutație: dar mutația care duce la apariția vieții supraconștiente din tendința evolutivă are o importantă singulară, ce poate fi comparată numai cu cea care urmărește separarea vieții animale de viața vegetală. Aceste două mutații decisive creează abisuri profunde între manifestările vitale, ceea ce nu împiedcă faptul ca evoluția succesivă să rămînă puntea care le unește pe toate. Viața animală se naște din viața vegetală prin necesitatea adaptării la circumstanțele ambianței cu ajutorul locomoției și aceasta este cea care leagă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individului. Dar ce este culpabilitatea individuală, sub forma ei esențială, dacă nu emoție în fața legalității misterioase a funcționării motivante a propriului psihic al fiecăruia? Spaima față de misterul universului cosmic se orientează spre univesul intrapsihic și devine spaimă culpabilă față de propriile abisuri și de propriile tenebre ale vieții psihice a fiecăruia. Din fondul vieții mitice se desprinde, în a doua fază a politeismului, explicația comprehensivă care depășește imaginația simbolizantă: astronomia. Evoluînd, această știință va încerca să descopere legea impersonală. Dar ce este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]