26,173 matches
-
care vandeenii declanșaseră insurecția, problema unificării celor două mișcări punându-se abia în octombrie 1793 (proiect zădărnicit însă de intervenția armatei regulate). În plus, șuanii erau țărani regaliști, în timp ce revoluta vandeenilor, departe de a reprezenta "tresărirea de apărare a monarhiei absolute", semnifică "lupta pentru libertatea de conștiință individuală și egalitate" (p. 27). Natură distinctă a mișcării vandeene se probează cu faptul că scânteia insurecției nu a fost execuția regelui din 21 ianuarie 1793, ci legea privind recrutarea (prevăzută pentru luna martie
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
decurg de aici: "Devine atunci clar că negarea și memoricidul nu pot fi considerate opinii, ci sunt delicte, acte ucigașe care continuă în prezent actul genocidar și care trebuie pedepsite" (p. 414). Astfel, libertatea de expresie, departe de a fi absolută, are limite, iar cea mai importantă dintre acestea probabil este chiar memoricidul tratat din punct de vedere juridic drept delict de opinie. Nicolae DRĂGUȘIN Note 1 O discuție de acest tip poate fi întâlnită la Imre Tóth, A fi evreu
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și ecoul ei" (Vai vouă, rînturi de porci). Dar pușca d-sale nu-și propune a răpune ostentativele trivialități atît de în vogă, țintind din fericire mai departe... Tehnician impecabil, Marian Drăghici își dă seama, desigur, de faptul că ,noutatea" absolută în creație n-ar putea fi decît o himeră, și una nu tocmai inofensivă, deoarece riscă o capotare în artificiu, drept care nu ezită a recicla cîteva ,poze" omologate. Una din ele e o ,poză" romantică. Chiar dacă e, cu mai mult
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
persuasiunea. Este și receptarea un barometru, atât al calității discursului, cât și al libertății opțiunii receptorilor, când libertatea e autentică și nu lozincă goală. Lipsiți de acest privilegiu, auditorii din adunarea politică imaginată de Cantemir (Istoria ieroglifică), hipnotizați de tirania absolută, ,frumos crăngăitul Corbului lăudară și cu multe lingușituri și colachii învățătura-i și înțelepciunea-i peste nouri ridicară (că mai toți supușii de frică obișnuiți sunt, nu ceea ce adevărul, ci ceea ce stăpânul poftește, aceea să laude și să fericească)." Onomatopeea
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
Dar să rabzi un scriitor dus cu pluta, sau doar luat în freză, vreme de cîteva zile! Coșmar! Biata doamnă Slavici nu gîndea în termeni de istorie și critică literară! Ea avea pe cap un nebun și atît. Valoarea lui absolută aparținea posterității și lui G. Călinescu, nenăscut pe atunci, dar doamna Slavici, disperată, avea o problemă de care trebuia ,să se scape" urgent. Nu știu cum se manifesta poetul național cînd era ,foarte rău", dar am experiența contemporanilor mei. Ei, cu siguranța
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
face și desface" etc.). Expresivitatea colocvială actuală preferă atribuirea de sens colectiv singularului, printr-un proces metonimic (sinecdocă). Desigur, preferința pentru singular - un ban, banul (în pronunțarea orală curentă, adesea transcrisă ca atare în texte, banu') - nu este o inovație absolută, dar constituie o deviere față de uzul curent, în formulări de genul: ,sigur că am și eu un ban la CEC" (Expres Magazin 16, 1992, 28); , Dai banu', grăbești dreptatea" (gazeta sporturilor.ro); ,nu contează câți ani ai atâta timp cât dai banu
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
locul unei contrademonstrații sau al unui eseu împotrivă. Totuși, nu pot să nu observ ceea ce mi se pare o eroare de concepție a întregii critici de până acum. Omul multiplicat"arghezian face imposibilă aducerea operei la același numitor, chiar dacă reperul absolut al unei prezumtive unități e Dumnezeu. Metamorfozele eului creator complică foarte mult dezvoltările tematice și estetice, încât simplificările riscă să denatureze substanța unei opere proteiforme. Dumitru Micu nu depășește prejudecata, profund înrădăcinată, a criticii despre dualitatea argheziană (p. 91), insuflată
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
și carismatice în detrimentul celor programatice în spațiul Europei de Est. Cu referință strictă la România, Daniel Barbu, preluând un termen specific sistemului politic italian 19, se referă la partitocrație că la acel sistem de guvernare în care partidele dețin monopolul absolut al personalului, resurselor și politicilor guvernamentale 20. Corolarul partitocrației, clientelismul implică atât însușirea resurselor de către o oligarhie partizană, dar și o redistribuire economică în favoarea unor grupuri sociale relativ largi, așa încât, în calitate de partide de patronaj, Patronage- Partei (conform distincției operate de
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
de către candidați sau mandatarul financiar numai din donații ale persoanelor fizice, din venituri proprii sau din împrumuturi de la persoane fizice sau contractate cu instituții bancare. Partidele politice pot contracta împrumuturi în bani numai prin acte autentice notariale sub sancțiunea nulității absolute, însoțite de documente de predare- primire, în contract prevăzându-se modul și termenul de restituire al acestora. Împrumuturile care au o valoare mai mare de 100 de salarii de bază minime brute pe țară se supun condițiilor de publicitate. Acordarea
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
26 (where nature is reduced to the landscape, to resources to exploit, living or non-living, to cultural goods or all of the above, together). A comprehensive definition, în which the human being is no longer considered a being with unlimited, absolute property rights - în the sense of lack of related responsibilities - over nature; instead, the human being is a being în close and permanent relation with nature, from which the human being cannot withdraw without threatening his/her very existence and
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
i.e. the corporation). În the classic conception (now questioned by the național and inter-național environmental movements), the right to property (of the natural person and particularly of the legal entity - state or corporation) was presented by jurists aș a sacred, absolute right, plena în re potestas (Justinian's conception), or expressing a liberal individualist logic taken to the extreme (conception of the French Civil Code dating back to 1804). Not only liberalism, but also communist, Marxist or socialist materialist conceptions focused
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
liberalism, but also communist, Marxist or socialist materialist conceptions focused on progress at any cost have created distorted visions of nature, justifying the right of the human being, of the state, of the collectivity to freely exploit nature, în the absolute sense, without taking responsibility before the future generations, for the current and future quality of the environment. Irresponsibility în exploiting and widely modifying nature by the state, corporations (either în the name of economic liberalism, accumulation of profit and new
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
relation to nature, dominating the XIXth and XXth century and which is only currently questioned, starts from the conception of the human property right (of the state, of the corporation, of the people, of the collectivity) over nature, aș an absolute, sacred, intangible, inviolable and indefeasible right, regarding any item "natural or manufactured, alive or dead, tangible or intangible". Aș shown în the doctrine, the dissemination of the flawed conception of the French Civil Code and the Român law (the right
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
right to property) on property hâș led to a transformation of all the natural elements into goods with well determined commercial value. The 1804 French Civil Code stipulated that "property is the right to enjoy and use goods în an absolute manner, on condition that they not are used în a manner forbidden by law or other regulations" (conception disseminated în most of the 19th century civil codes)42. Thus, nature was regarded aș nothing but a mere object, which was
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
divided into a series of elements, each with a determined commercial value, which the human being (aș well aș the legal entity, such aș the state, collectivity or corporation), aș owner, hâd the right to possess, exploit, use în an absolute, exclusive and continuous manner. The industrial civilizations of the XIXth - XXth century, both the advanced and în the developing civilizations, saw serious abuses, most often irreparable, against nature, only în the name of exercising this conception of the right to
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
and în the developing civilizations, saw serious abuses, most often irreparable, against nature, only în the name of exercising this conception of the right to property. The human being (aș well aș the state, collectivity, corporation) becomes holder of real absolute rights, master of nature, entitled through the legislative codes enforcing such legal view to alienate, buy and use the natural resources, to use them freely, until the point of polluting it, modifying nature, irrationally exploit the planet's resources, down
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
the natural resources, to use them freely, until the point of polluting it, modifying nature, irrationally exploit the planet's resources, down to the point of draining them. Thus, the human right to property over nature is converted în an absolute right to rule over nature, until the point of freely destroying the unique elements of nature and of modifying natural habitats, în the name of accumulating profit, of conquering new consumption markets. Only at the end of the XIXth century
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
nature, with the former dominating the latter throughout the XIXth and XXth century, being only now brought into discussion, starts from the perception of the human property right (the state, the corporation, the people, the community) over nature, aș an absolute, sacred, intangible, inviolable and indefeasible right, regarding any item "natural or manufactured, alive or dead, tangible or intangible". Aș shown în the doctrine, the dissemination of the flawed conception of the French Civil Code and the Român law (the right
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
ei, pentru a pune niște lucruri încâlcite într-o anumită ordine moral-intelectuală. Fără a se pretinde unic depozitar al adevărului, el încearcă și reușește să dilueze concentrația mitomană a unor discursuri publice și cărți de autor proiectate pe ecranul certitudinilor absolute. Această vastă operațiune de ecarisaj în câmpul ideilor e derulată prin câteva minuțioase studii de caz, sprijinite pe raționalism critic, bun gust literar și variate cunoștințe transdisciplinare. Nu mai puțin, pe o franțuzească ironie, când fină ca o adiere pe
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
devenit în realitate complici ai unor acțiuni ce anulau sensul însuși al instituției Bisericii; rareori am putut asista la o deturnare mai gravă a unei forme milenare de civilizație. Spiritul religios din societatea românească actuală apare drept contradictoriu: libertatea religioasă absolută, cîștigată d e la o zi la alta, a înlăturat motivația fundamentală a creștinismului ca opoziție politică; au rămas intim credincioși doar cei la care o mutație gravă de conștiință se realizase cu adevărat. Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
săturat de stiință/ dar ne trebuie docilitatea.../... Este nevoie de șefi și/de sclavi..........” (cf. Lumină vine de la Răsărit, p. 83). ...Și asta, TOTDEAUNA! ...În definitiv, lumea, de ieri sau de azi, nu-i nici bună, nici rea (la modul absolut și incomentabil): este... ”istorie”! Atât! Dar, spune Blaga, românul a tot sabotat-o (pe “doamna” asta Istorie), pentru că nu i-a plăcut duhoarea ei...Va mai reuși, oare din nou și din nou?! Sau ar trebui, poate, ca “mămăligă să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în antilume). Acesta preva lează ideea definirii geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în care Biserică și cultură, prin oamenii ei, a încercat să se situeze într-o poziție și într-o atmosferă de luptă și de rezistență culturală și spirituală față de un regim cu schimbări și orientări majore. Act de cultură, un absolut experiment prin rugăciune, mișcarea duhovniceasca definită prin ea însăși, păstrează în organizarea ei concentrica nume sonore care au scris cu sacrificiul suprem pagina nemistuitei flăcări a Rugului Aprins. Astăzi, nu a rămas decât amintirea faptelor ce se petreceau acolo. Crezul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vrea. Cocktail are un dispreț total față de orice ,compoziție": e un șir de dialoguri (adesea aberante) ale autorului cu dublurile sale (umbre sau proiecții), dialoguri cu iubitele sale multiplicate artificios, o succesiune de texte și atitudini, cugetări despre iubire, adevăr absolut, cunoaștere, timp, actualitate etc. - alternând proza banalității (rătăcirea pe străzi, prezența într-un bar) cu grotescul și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o sumă incoerentă de reacții - toate negative - la mediul social și la mediul cultural. Singura valorizare pozitivă aparține
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
un visător romantic, femeia fiind omniprezentă. El are plăcerea de a hoinări prin parcuri, ,prin orgia de frunze uscate", să se așeze cu iubita pe o bancă sub o salcie pletoasă pe malul lacului. Iubirea înseamnă pentru el poezie, fericirea absolută, uneori obsesie, ca în cazul relației de lungă durată cu enigmatica și contradictoria L. Romanticul nu se dezice, îi trimite sute de scrisori, o divinizează, dar ajunge și s-o deteste, evoluția impetuosului sentiment fiind una în zig-zag prin frecventele
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]