9,352 matches
-
a răspuns. Maică-mea ajunsese de o vreme la Platon și am găsit-o turnându-i apă. Taică-meu susținea că mai bun ar fi fost un lighean, fiindcă s-ar fi format o peliculă pe care Platon ar fi absorbit-o într-o săptămână. Maică-mea spunea că ce contează, lighean sau stropitoare, tot aia e. Platon râdea și-i dădea dreptate. Am remarcat că, în timpul absenței mele, Platon crescuse cu un metru, și acum arăta ca un pin. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu o tavă cu teflon, atât de joasă e temperatura la care se lichefiază. E unul dintre metalele cu care lucrezi cu cea mai mare satisfacție, e atât de poros - cât e încă fierbinte, îl dai cu seu animal ca să absoarbă. Așa se obține luciul ăla mișto, uleios. Ție chiar îți place, nu? Nu se vede? zise Hugo alene. Îmi place la nebunie să schimbăm puțin rolurile. Ah, că tot vorbeam de roluri, ai auzit ultima veste? Violeta 1 noastră, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aici. Ben o așteaptă să se întoarcă de la cumpărături. Și, apropo, Ben, știu că ți-am mai spus asta, dar supraestimezi extrem de mult capacitatea lui Vi de a o interesa ceva care n-o afectează în mod direct. E complet absorbită de propria-i persoană și de carieră. Nimic din toate celelalte nu o atinge. Chiar dacă Philip i-a spus, într-adevăr, că-l ai cu ceva la mână, i-ar fi răspuns vag: „A, bine, dragă!“ și ar fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am dreptul să le aduc acest gen de nefericire? — Nu credeți că se pot adapta? Că pot ajunge să facă parte din lumea noastră, fără să sufere odată cu schimbarea? — Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom reuși nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu este formula cea mai bună pentru țara aceasta. Să analizăm situația: Densitatea demografică este mică și nu există o suprapopulare care să merite efortul de a încerca amenajarea Amazoniei. Câmpurile lăsate în paragină din regiunea Anzilor ar ajunge să absoarbă mai mulți oameni de câți s-ar putea naște în treizeci de ani... Nici acest punct nu justifică deschiderea șoselei. Singura ei rațiune este faptul - și asta a recunoscut-o unul dintre inginerii dumneavoastră - că există cupru în Masivul Papagalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chip la loviturile progresului. Își aminti vorbele lui Agustín Carrión, candidatul guvernamental...: „Sunt un anacronism și trebuie sau să dispară, sau să se transforme...“ Care era diferența? Să se transforme însemna să se lase asimilați de civilizația albilor, să fie absorbiți până la a-și pierde identitatea de grup etnic, să se stingă lent, ca să ajungă să facă parte din marele monstru ce devorează tot. Cum să și-l imagineze pe Kano în rânduiala lumii capitaliste...? Ce viitor ar avea el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acțiunea ecologică. Va trebui să ne adaptăm atunci la o societate stabilă, în care nașterile să nu depășească niciodată decesele, în care consumul nostru și deșeurile noastre să nu depășească resursele ce ni se oferă sau capacitatea pământului de a absorbi rămășițele. Zâmbi timid. Poate - la modul puțin infantil - cred că acest moment de apogeu a fost pe vremea când încă se mai putea vopsi un tren în culori țipătoare, deschizându-și drum printre florile unei pajiști unde pășteau vaci. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Întâi Într-o direcție, apoi În cealaltă. — Care-i problema cu treaba aia? Întrebă el. Ea nu ridică ochii spre el când răspunse, Își ținu privirea uluită asupra hainelor Învârtindu-se: — S-a dezechilibrat cumva. Dacă pun prosoape Înăuntru, orice absoarbe multă apă, greutatea primei rotiri o face să-și piardă echilibrul și face să sară siguranțele În toată casa. Așa că trebuie să aștept să Înceapă, să vadă dacă nu se Întâmplă din nou. Dacă se Întâmplă, trebuie s-o Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
greutatea corpului pe celălalt picior. Sunt agent imobiliar. Oare ce se auzise venind din direcția lui Jake fusese un soi de fornăială? Hugo s-a uitat provocator la acest nou-venit. Dar Jake i-a evitat privirea, lăsând impresia că era absorbit de contemplarea costumului dungat în care era îmbrăcat Hugo. —Mulțumesc, Yogi. Poți să iei loc acum. Ochelarii lui Lotti au sclipit dubitativ, într-o privire aruncată de jur împrejurul camerei, înainte de a fi atrași ca un magnet înapoi, către Jake. —Jake, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a declarat Jake cu gravitate. Ceea ce trebuie să faci tu e să trăiești mai mult în prezent. Apoi Jake i-a umplut din nou paharul. Alice a simțit că începe să-i trepideze creierul. Și-a dat capul pe spate, absorbind sunetele și parfumurile serii de primăvară și țipetele din ce în ce mai zgomotoase care veneau dinspre petrecăreți. O vreme, și ea, și Jake au tăcut. —Și copiii? a întrebat-o Jake fără vreun accent deosebit. Ei cum intervin în schemă? A, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
legătura cu Sherry. N-avea nici cea mai mică îndoială că asistenta ei asculta tot. —Deci? Jake zâmbea în expectativă. —Spune-mi! Dă-i drumu’! Ce e? Viol? N-am reușit să-ți țin stomacul umplut cu sendvișuri care să absoarbă alcoolul? Nu c-ar fi existat vreun sendviș prin preajmă. —Ia loc. Pe Alice o apucaseră dintr-odată emoțiile. Nu era deloc ușor să-l anunți pe un străin că e legat de tine pentru eternitate din cauza unei grămăjoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi ultimul răcnet în modă. Iată, de exemplu, un articol despre cum manageri de fonduri de top alegeau să iasă din cursă în favoarea unei vieți petrecute în raiul domestic de acasă, alături de copii și forme de copt prăjiturile. Amanda a absorbit prin ochii larg deschiși cum soția unui scriitor de discursuri de la Casa Albă, o femeie de mare influență până mai ieri, scrisese un roman, aflat pe lista bestsellerurilor, despre viața de gospodină. Se zvonea că romanul avea să fie transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
presant. Acum, însă, părea a fi momentul potrivit. Alice a deschis ușa, care a căzut cu promptitudine, și a privit rafturile ticsite. A tras coșul de gunoi - o fostă cutie de vopsea- și a început să curețe locul. Alice era absorbită de această treabă când cineva din spatele ei a zis: Hei! cu un mârâit sugestiv, scos pe o voce joasă. Alice a tresărit când Jake i-a înconjurat talia cu brațele lui musculoase, pentru ca apoi să înceapă să urce cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a realizat fără nici un incident. După care cei doi s-au îndreptat către Chicklets, unde, în timp ce-și urca fiul pe trepte cu mare grijă, Hugo le-a văzut coborând pe Barbara și pe Sue. Amândouă erau mult prea absorbite în discuție ca să-l mai observe. Eu nu mai pot să continui în felul ăsta, spunea Sue disperată. E, pur și simplu, imposibil. Azi-noapte s-a trezit de patru ori, iar acum am venit să-l iau acasă pentru că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lumea greacă și romană. Termenul de persoană, care desemnează masca în limba latină, se suprapune cu un ansamblu de cuvinte vechi care fac referință și la masca folosită în contextul ritual în teatrul pre-literar, fapt din care rezultă că persona absoarbe această preistorie conceptuală. „Masca teatrală (sau chipul), care, după cum se știe, este semnificația originară a «persoanei» (prosôpon), poartă în sine o ambiguitate de fond, pe care o regăsim prezentă în conceptul juridic. Masca teatrală se pretează bine pentru a ascunde
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cristalul de diamant, al cărui duritate este cea mai mare dintre minerale, sunt într-o continuă vibrație... Cu referire la corpul nostru, când se opresc aceste vibrații de fluid vital, intervine moartea... Omul își dă sufletul. Corpul eteric(vital), crește absorbind din spațiu substanța vitală eterică, el crește odată cu corpul fizic, iar când intervine moartea, acest corp înainte de a ne părăsi, mai rămâne o vreme în preajma corpului lipsit de viață, în jurul sicriului, a casei și a mormântului. Noaptea, în primele zile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de deasupra ușii36. Nu este foarte clar când exact a fost separată pictură Stibbert de posibila ei poziție originară de sub Madonna de' Ricci, însă probabil această a avut loc datorită unor campanii ulterioare de construcție în care oratoriul Madonnei a absorbit complet biserică vecină S. Maria Degli Alberighi. În plus, chiar dacă nu s-a menționat în registru, Dolciati a fost cel mai probabil angajat să o repicteze pe Madonna însăși, după cum o spun clar registrele unui caz din instanță din 154537
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
timpul să treacă mai repede Își va face program zilnic de activitate intelectuală. „Timpul se târa lent, secundele păreau zile, ziua părea o veșnicie, iar noaptea un calvar, pe scândura tare, numai În rochița de vară, simțeam cum cimentul Îmi absoarbe bruma de căldură ce se mai ținea printre oasele Înșirate pe sub piele. Căpitanul Capotă m-a Învățat să folosesc betonul ud drept cataplasmă pentru usturimea tălpilor care se vindecau greu. Într-o seară, copleșită de tristețe, am Început să fredonez
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
punct care mă atrăgea ca un magnet, ca o gaură neagră spre centrul căreia Înaintam. Ca și drumul spre București, punctul acela, care nici măcar nu era punct, ci mai degrabă un loc neștiut și dureros, din centrul existenței mele, mă absorbea În el, iar eu nici măcar nu aveam forța să mă Împotrivesc. Nu eram sigură că făcusem bine că mă urcasem iarăși În acel tren. Stăteam acolo paralizată, fărĂ să mă pot hotărÎ nici măcar să-mi deschid cartea ori să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de fereastră, este absorbită În cerul din tablou. — Îi tare frig acolo jios sub pământ, se plânse tata În timp ce sora mea Îl ajută să-și Înfășoare capul Într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de liniștie. mâncă din tinie zi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vii. — iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse ivan văzând că rămĂsesem pironită cu ochii În sus. Cine n-a dormit niciodată Adina Dabija 218 În deșert nu poate Înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul Ăsta Înghețat absoarbe tot, ca o gaură neagră, spuse el masându-și chelia pe sub căciulă, ca pentru a-și alina o suferință. Am intrat În holul hotelului și ne-am turnat niște ceai negru fierbinte dintr-un termos aflat În față la recepție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
punct care mă atrăgea ca un magnet, ca o gaură neagră spre centrul căreia înaintam. Ca și drumul spre București, punctul acela, care nici măcar nu era punct, ci mai degrabă un loc neștiut și dureros, din centrul existenței mele, mă absorbea în el, iar eu nici măcar nu aveam forța să mă împotrivesc. Nu eram sigură că făcusem bine că mă urcasem iarăși în acel tren. Stăteam acolo paralizată, fără să mă pot hotărî nici măcar să-mi deschid cartea ori să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de fereastră, este absorbită în cerul din tablou. — Îi tare frig acolo jios sub pământ, se plânse tata în timp ce sora mea îl ajută să-și înfășoare capul într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși un pic de liniștie. Mâncă din tinie zi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zor, parcă erau vii. — Iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse Ivan văzând că rămăsesem pironită cu ochii în sus. Cine n-a dormit niciodată în deșert nu poate înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul ăsta înghețat absoarbe tot, ca o gaură neagră, spuse el masându-și chelia pe sub căciulă, ca pentru a-și alina o suferință. Am intrat în holul hotelului și ne-am turnat niște ceai negru fierbinte dintr-un termos aflat în față la recepție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cred să fie doar o simplă coincidență de nume... Dacă este chiar ea, ar însemna că nu s-a căsătorit sau... poate nu și-a schimbat numele la căsătorie... Hm! Medicinistă, profesor..., doctor oftalmolog..., București... În atâția ani de carieră... absorbit de multiplele probleme de viață și de profesie... nu ne-am intersectat pașii... Cazurile mele nu au necesitat ...”. Năpădit de atâtea gânduri, Eugen descuie biroul, trase micul zăvor și își dădu drumul pur și simplu în fotoliu. ... „Să fi fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]