6,323 matches
-
nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
scrie în același loc. În consecință, omul are posibilitatea să atingă în existență acest paradox, adevărul său. Voi încheia spunând că arareori a fost atât de clar întrevăzută situația gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
intelectului, logica sa vicleană atunci când se vede singur cu paradoxul, este admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu s-a schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Cam același lucru afli și astăzi, chiar în forme
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare de 176 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE anxietate și excepție. „Repetarea și reamintirea sunt una și aceeași mișcare, doar că în direcții opuse; fiindcă ceea ce ne reamintim a fost și se repetă îndărăt, în timp ce adevărata repetare ne o amintim către înainte.“<ref id="181">Søren Kierkegaard, Repetarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Kierkegaard, Repetarea, traducere de Adrian Arsinevici, Editura Amarcord, Timișoara, 2000, p. 27.</ref> Paradoxul e deja prezent în acest înțeles al repetării: ați aminti orientat către înainte, către cele viitoare. În logica obișnuită a succesiunii temporale, formula din urmă este absurdă. La fel și atunci când spui că „existența, care a fost, devine acum“<ref id="182">Ibidem, p. 45.</ref>. Ceea ce deja a fost ia naștere în această clipă: dacă în aceste propoziții își face loc vreun sens, logica noncontradicției nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu poate dezlega ideea de mișcare, însă trece ea însăși de la o stare la alta, se vede surprinsă de cele întâmplate. Într-adevăr, Diogene merită să fie pomenit într o discuție care lasă a se vedea jocul dublu al celor „absurde“. Față de cei care și-au fixat atenția asupra unui concept, el a știut să navigheze dincolo de acesta și, deopotrivă, dincolo de sine. Imaginea din urmă, a navigării dincolo de sine, revine prin vocea unui personaj ce consemnează întreaga discuție, Constan tin Constantius
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și pentru mine. Pot naviga și eu, în jurul meu, dincolo de mine nu pot însă ieși, acest punct arhimedic nul pot încă descoperi.“<ref id="185">Ibidem, p. 82.</ref> A naviga dincolo de sine înseamnă a ieși în întâm pinarea celor „absurde“, ce tind să desfacă orice identitate neutră cu sine. În fața lor devine posibilă alegerea însăși, înainte de toate alegerea de sine. Iar cel care navighează dincolo de sine nu trebuie să mai caute vreo îndrumare la unul sau altul dintre filozofi. Curajul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
alegerea însăși, înainte de toate alegerea de sine. Iar cel care navighează dincolo de sine nu trebuie să mai caute vreo îndrumare la unul sau altul dintre filozofi. Curajul său îl duce departe de lumea unor simple 178 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 184. concepte. Singura sa călăuză rămâne tocmai viața celui care a făcut experiența repetării, dreptul Iov. „[Din] fericire, prietenul meu nu încerca să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ref> Ea transcende atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
experimenteze posibilitatea repetării caută de fapt tocmai clipa potrivită acesteia. „Când are ea loc? Știu și eu, cam greu de zis pe vreo limbă omenească. Când s-a produs ea pentru Iov? Atunci când imposibilitatea producerii 180 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 187. 188. ei era, omenește, cât se poate de certă și posibilă.“ Ea devine posibilă atunci când imposibilitatea ei este cât se poate de certă. Ne dăm seama că nu e nevoie să căutăm sensul logic al formulării din urmă. Însă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.» Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul 182 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE se dă într-o parte, omul se apleacă pentru a privi pe ușă în interior.“ Deși bănuiește că e greu de ajuns la lege, omul de la țară crede în această posibilitate. Știe că legea, la care dorește să intre, este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se permite să intre, nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un fel așteptării sale, atunci am putea spune că el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu i se permite să intre, nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un fel așteptării sale, atunci am putea spune că el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
numai ca să nu crezi cumva că n-ai făcut tot cear fi fost cu putință.“ Ciudate cuvinte din gura unui paz nic! Pe de o parte, aceeași amânare indefinită. Pe de altă parte, o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol care-l împiedică să intre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fără a prelua neapărat temele teologice ale scriitorului danez. Unele locuri din corespondența sa sunt elocvente în această privință. Cunoaște deopotrivă unele pagini ale lui Nietzsche, felul în care acesta devine martor al fenomenului numit 188 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 195. nihilism. Doar că nihilismul, între timp, a cunoscut și destui profeți populari, expuneri naive sau vulgare. În acest sens, revenirea la unele pagini mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aceste motive, că povestirea este asemeni unei pilde vechi, precum cele orientale sau precum cele rămase de la părinții pustiei. 24. Un exemplu de absurditate minunată Reiau ceea ce am spus cu alt prilej, anume că lumea celor pe care le socotim absurde ar trebui văzută ca fiind la fel de eterogenă ca și geografia pe care o explorăm la nesfârșit. Sau 190 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ca și lumea - inepuizabilă în ea însăși - a celor omenești. Dacă ar fi să ne gândim doar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absurditate minunată Reiau ceea ce am spus cu alt prilej, anume că lumea celor pe care le socotim absurde ar trebui văzută ca fiind la fel de eterogenă ca și geografia pe care o explorăm la nesfârșit. Sau 190 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ca și lumea - inepuizabilă în ea însăși - a celor omenești. Dacă ar fi să ne gândim doar la acele idei și narațiuni prin care omul se exprimă liber pe sine, multe par să fie absurde. Uno ra, așa cum am văzut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
190 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ca și lumea - inepuizabilă în ea însăși - a celor omenești. Dacă ar fi să ne gândim doar la acele idei și narațiuni prin care omul se exprimă liber pe sine, multe par să fie absurde. Uno ra, așa cum am văzut, absurde le apar cam toate enunțurile de natură metafizică. Întrucât nu se supun unor teste vizibile, la îndemână, astfel de enunțuri au fost socotite potrivnice sensului în genere. Însă termenul absurdum, cum știm, poate desemna
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca și lumea - inepuizabilă în ea însăși - a celor omenești. Dacă ar fi să ne gândim doar la acele idei și narațiuni prin care omul se exprimă liber pe sine, multe par să fie absurde. Uno ra, așa cum am văzut, absurde le apar cam toate enunțurile de natură metafizică. Întrucât nu se supun unor teste vizibile, la îndemână, astfel de enunțuri au fost socotite potrivnice sensului în genere. Însă termenul absurdum, cum știm, poate desemna atât ceea ce apare potrivnic sensului, cât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmându-l pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos. Ea este mai curând absurdă, doar că într-un sens 192 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE uitat al cuvântului. Argumentul lui Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate de-a sta împreună, de-a afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar fi distrus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmându-l pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos. Ea este mai curând absurdă, doar că într-un sens 192 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE uitat al cuvântului. Argumentul lui Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate de-a sta împreună, de-a afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar fi distrus, spune interpretul. „Imposibilă este nu învecinarea unor lucruri, ci locul însuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a cuvântului: ceva spus într o manieră complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbindu-se despre nenumărate posibilități ale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]