11,260 matches
-
să-mi fie milă de dumneata. George începu să se învârtească prin cameră. Deschise ușa dulapului, se uită în el și atinse pardesiul lui John Robert care atârna pe un umeraș. Deschise ușa băii și privi în puțul, înecat de aburi, al bazinului. Închise din nou ușa și spuse: — Ce se întâmplă cu tine, Rozanov? Unde-i puterea pe care o aveai? Nu ții la nimeni; ești absolut singur. Mă îndoiesc dac-ai posedat vreodată o femeie. Ai avut o fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproape în alb. Acum, fulgi minusculi de zăpadă, abia perceptibili, dansau în sus și-n jos, ca niște musculițe. Brian și Gabriel priveau fulgii (la ora prânzului), care păreau nu să cadă, ci să zburde în văzduh, deasupra giulgiului de abur care plutea din nou peste suprafața bazinului aflat în aer liber. Zăpadă în aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luase cu ea la cumpărături, îl adusese și aici și, din pricina lui, renunțase azi la înot și rămăsese la o măsuță, așteptându-i pe Brian și pe Adam. Brian își făcuse apariția, dar Adam înota încă pe sub pătura groasă de abur. Gabriel își alungă din minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit din apă, și așa mai departe, își întoarse gândurile la subiectul excursiei la mare. Subiect detestat de Brian, care nu o încuraja deloc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi devenue ta jubilation nue. Preotul, care-și făcuse partida de înot, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
salvată pe ciment, lângă picioarele goale ale lui William. Musca se scutură, își ridică piciorușele peste aripi, parcă ștergându-le, apoi își luă zborul. Adam își flutură politicos mâna în direcția lui William în chip de salut, apoi dispăru în aburul des. William, care în timpul conversației cu Adam uitase de moartea lui, și-o reaminti din nou. Calculă că, atunci când băiatul ăsta va avea douăzeci de ani, el va fi mort de doisprezece ani. Curând după săritura lui, care stârnise reacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atracție pentru el decât aceea de a acționa în virtutea unui destin ireal. Nu mai încerca acum nici o „curiozitate romantică“, nici o ardoare de a răspunde unei provocări. Ceea ce simțea, în timp ce înota atât de retras și atât de nefericit sub cupola de aburi nu era decât un neastâmpăr, o dezgustătoare sete de aventuri erotice. Până atunci, se simțise perfect nepăsător. Acum era forțat să se gândească la fete. Foarte bine. Își spuse din nou: „Da, John Robert mi-a schimbat calitatea umană. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care nu era de lepădat; în fond, la Cambridge fusese rugbist și avea un bust bine dezvoltat, îmblănit într-o puzderie de firicele de păr roșu, creț. (Din păcate, însă, Anthea nu se ivise încă.) Se scăldase în „oalele cu aburi“ și arăta ca un rac fiert, dar se ferea să se observe că era un înotător foarte mediocru. Acum, în timp ce privea cu îngrijorare în jur, ca să n-o scape pe Anthea, dârdâia de frig. Emma îl stârnise să discute subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bine, la revedere. Gabriel o luă la fugă, tocurile ei de înălțime mijlocie alunecând pe stratul subțire, verzui, de zăpadă, peste care continuau să se lase, șovăielnic, fulgii ca niște scame de hârtie. Începu să se uite prin „oalele cu aburi“. — Nora mea e atât de ciudată, spuse Alex. Cu toții o iubim. Ei bine, auf Wiedersehen. Alex se îndepărtă, în mantou de blană și cizme negre. Aș dori să faci cunoscut familiei tale că numele meu de familie e Scarlett-Taylor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
promenadă spre Camere, fără a mai trebui să defileze prin fața „Lojei Portarului“ sau a biroului de recepție de la intrare. Se opri în „Baptisteriu“ contemplând, o clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul cărora se prelingeau întruna șuvițe de aburi. (Aburul era împrăștiat cu ajutorul unui ventilator plasat în tavan.) George atinse ușile. Erau fierbinți. Răsuci mânerul solid, de alamă, și trase de el. Erau încuiate. Apoi porni, cu pași domoli, spre Camere, intrând pe ușa pe care scria „Intrarea strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre Camere, fără a mai trebui să defileze prin fața „Lojei Portarului“ sau a biroului de recepție de la intrare. Se opri în „Baptisteriu“ contemplând, o clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul cărora se prelingeau întruna șuvițe de aburi. (Aburul era împrăștiat cu ajutorul unui ventilator plasat în tavan.) George atinse ușile. Erau fierbinți. Răsuci mânerul solid, de alamă, și trase de el. Erau încuiate. Apoi porni, cu pași domoli, spre Camere, intrând pe ușa pe care scria „Intrarea strict oprită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în trecut, în vremurile lui mai bune, își oferise și el plăcerea apelor în intimitate. Robinetele își revărsau cu o violență agresivă jeturile groase, iar apa din fundul căzii, menținută la un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și pe asfaltul ce despărțea pârâul de bazin. În vârful înaltei, magicei țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de mătase sfâșiată, care sporea farmecul straniu, înspăimântător, al fenomenului. Dincolo de baricade se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Baptisteriului, încăperea ce adăpostea căile de acces spre izvorul fierbinte, ca și intrarea laterală spre lungul coridor al Camerelor. Tom se opri, trase cu urechea, apoi se strecusă pe ușă. În ultimele momente începuse să simtă un miros cald de abur, și o boare de vapori în aer. Rămase nemișcat, uimit. Baptisteriul era înecat în abur. Ușile mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lungul coridor al Camerelor. Tom se opri, trase cu urechea, apoi se strecusă pe ușă. În ultimele momente începuse să simtă un miros cald de abur, și o boare de vapori în aer. Rămase nemișcat, uimit. Baptisteriul era înecat în abur. Ușile mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și își retrase pe dată mâna: metalul frigea. Trecu pragul, clipind des, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în stânga șiruri de scări de metal, aproape verticale. O uriașă masă de țevi scânteietoare, unele foarte înguste, altele imense, umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte, foarte pal, și acoperite cu stropi de abur condensat, care licăreau ici-colo ca diamantele. Desenul pe care-l alcătuiau țevile, estompat din loc în loc de zone de abur, părea geometric, totuși îți crea o impresie de talmeș-balmeș neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot mai jos, la mare adâncime, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte, foarte pal, și acoperite cu stropi de abur condensat, care licăreau ici-colo ca diamantele. Desenul pe care-l alcătuiau țevile, estompat din loc în loc de zone de abur, părea geometric, totuși îți crea o impresie de talmeș-balmeș neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot mai jos, la mare adâncime, fără ca nici un fel de podea sau platformă să fie vizibilă. Tom simțea o briză caldă, intermitentă și, privind în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păturile de vapori ce păreau să umple hăul erau în continuă mișcare. Evident, existau ventilatoare ascunse, curenți de aer meniți să limpezească atmosfera, dar care acum nu izbuteau asemenea performanță. Tom nu suferea înălțimile. Și acum, privind în prăpastia de aburi și tevi, încercă un vertij ce părea a fi prelungirea acelei senzații, asemănătoare cu dorința sexuală, pe care o încercase pe promenadă. Nu văzuse niciodată „motoarele“ Institutului, pentru că, de când se născuse el, izvorul nu fusese expus publicului. În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se legăna. Mai coborî un șir de trepte aeriene. Nu reușea să vadă nimic dedesubt decât alte împletiri de țevi, la un nivel mai coborât decât cele pe care le văzuse la început. Nu observase pereții laterali, și acum, când aburii se întețiră, nu putea distinge nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își spuse: „Dar unde-or fi? S-ar crede că nu mai există nimeni, că sunt absolut singur. Să fie... să fie morți cu toții, toți mecanicii de aici să zacă acolo la fund, înecați în apa clocotită sau sufocați de aburi? Poate că nu a mai rămas nimeni care să dea alarma? Oare aburul te poate sufoca? Fără îndoială“. Tom își ținea gura deschisă în timp ce inhala, aproape mestecându-l, aerul dens, fierbinte, încărcat de vapori, care începea să fie lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimeni, că sunt absolut singur. Să fie... să fie morți cu toții, toți mecanicii de aici să zacă acolo la fund, înecați în apa clocotită sau sufocați de aburi? Poate că nu a mai rămas nimeni care să dea alarma? Oare aburul te poate sufoca? Fără îndoială“. Tom își ținea gura deschisă în timp ce inhala, aproape mestecându-l, aerul dens, fierbinte, încărcat de vapori, care începea să fie lipsit de oxigen. Își dădu seama că purta încă fulgarinul. Și-l scoase și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șansă și, de îndată ce-l văd, urc imediat îndărăt. Nu a avut loc nici o catastrofă, pur și simplu nu e nimeni aici“. Coborî încă un lung șir de trepte tremurătoare, care păreau suspendate în gol și străbătu un nor gros de abur. În stânga apăru o bucată masivă de zid de beton, ud și cenușiu. În sfârșit un perete, ba nu, până la urmă se dovedi a fi un stâlp foarte gros de beton, îndărătul căruia priveliștea era obturată de două țevi verticale, uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ba nu, până la urmă se dovedi a fi un stâlp foarte gros de beton, îndărătul căruia priveliștea era obturată de două țevi verticale, uriașe, prin ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe punctul de a exploda? Nu cumva din pricina acestui pericol iminent era întreaga clădire pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mă întorc repede, trebuie să găsesc locul, trebuie să-l văd, izvorul adevărat, cu stânci și apă și pământ în jur, și o despicătură adâncă în rocă, undeva acolo, jos, trebuie să ajung până acolo și... să-l ating“. Aburul devenea tot mai dens, aerul mai fierbinte și mai greu de respirat, Tom gâfâia. Își spuse: „Încă un moment și o să leșin. Trebuie să-mi țin mintea trează, trebuie să rămân conștient!“ Se opri din nou pe un palier, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
palier, apoi mai coborî câteva trepte și se izbi de un zid de beton în care era încastrată o ușă. Cu un gest automat, încercă ușa: încuiată. Se înapoie pe palier. Desluși o altă scară sub el, abia vizibilă în abur, dar nu putu descoperi nici o legătură între acea scară și platforma pe care se găsea acum. Se prinse de balustradă, își trecu un picior peste ea, îl ridică și pe celălalt, începu să alunece în jos și apoi, incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]