220,173 matches
-
în șir să vină acasă, ce să facă o fată precum Kiki la Paris cînd are totul de-a gata acasă, aici, la Buenos Aires? Don Antonio n-a fost zdravăn, ce vrei, poet! A tocat banii femeilor la Paris și acum vorbește de rău Argentina. Să-i fie rușine, zău așa, Kiki, nu-l asculta! Tu ai totul. Păi, tocmai asta și era, Kiki nu voia nimic de-a gata și își dorise să facă totul de una singură. Nu datora
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Încearcă să mă înțelegi. Ai auzit tu cîte ceva despre mine de mă tot tragi de mînecă atît de discret că eu mă fac la fel de elegant că nu pricep despre ce este vorba. Am crescut și eu, dragă mamă. Suntem acum doar două femei față-n față, care încearcă să se înțeleagă. Am făcut și fac ce vreau cu viața mea.Mi-a fost bine, mi-a fost , totul are un preț. Mi l-am asumat. Romero nu are nici o vină
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
să fie, așa de variație, să am iertare, pot încerca și eu variații personale dacă am chef și mi se năzare. Așa trăim aici, sigur că nu-ți place, timpurile s-au schimbat, dar să nu-mi spui tu mie acum că dacă îți plăcea ție de Don Carlos sau Dr. Allende nu călcai strîmb pentru o noapte. E adevărat că în Argentina nu prea te afișezi și cu soțul, și cu amantul și cu iubitul și cu unul care-ți
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
vadă meciul dintre Boca Juniors și Independente. Alea erau timpurile cînd lua lecții de desen și Don Antonio îi recita versuri franțuzești pe care ea nu le prea înțelegea, dar îi plăceau la nebunie. Toate astea au rămas undeva departe, acum Kiki e la Paris, în Europa și vrea să trăiască cum vrea ea. Sunt și momente mai dificile, de ce să nu recunoaștem, singurătatea pariziană e ca oricare alta. Locuind printre vestigii ale trecutului - și la Paris trecutul e mai tare
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
și în culori și prea dulceag în compoziție. Și spre uluiala celor doi care rămăseseră încremeniți, eu eram deja în chiloți și sutien și m-am repezit la MD s-o sărut în fața prințului sau ce-o fi fost, spaniol. Acum, cînd revăd scena, mă pufnește și rîsul și plînsul, dar atunci eram în plin delir erotic. După capul meu de artistă amatoare mai mult de bună dispoziție decît de partide de sex. Domnul cel elegant nu și-a pierdut cumpătul
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
niște aspecte financiare foarte substanțiale. Am ronțăit și cîte o trufă, știi doar cît îmi plac bomboanele de ciocolată, mai era și o ceramică de Miro, albanezul se făcea că studiază piesa, dar l-am surprins, fără voia mea, că acum era mai mult cu ochii după mine. Ce-ai facut, Kiki, iar ai dat de necaz, faci, ce faci, și nu iese bine! I-am surîs elegant și eu ca o adevărată doamnă din Buenos Aires, cu spatele drept și capul
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
de a admira lucrări minunate...", surîdea albanezul cu privirea pe mine și fotografiindu-mă cu ochii lui mari și sprîncenele alea care meritau rase și puse pe o lucrare de-a lui Romero. Eu eram deja stingherită de incident și acum nu mai scăpam de atenția lui exagerată. " Astfel de plăcute spectacole coregrafice în jurul operelor de artă dau o cu totul particulară imagine despre marea artă a școlii de la Paris și a artei franceze din secolului XX, în general... Dar și
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi aminteam că o păstrasem din nu știu care tainic imbold și că o pusesem într-o carte, ca semn. Am găsit-o. în curte se făcuse liniște. Cei șapte corbi, înșirați pe
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
ca un incendiu nereușit iar partea grea a slujbei mele: să-mi amintesc timpul să cânt iertările să ieșim împreună pe unde-am venit Romanță Voi obosi. Romanțele în schimb vor fi tot mai vitale mai netoate ce-am spus acum o clipă cade dintr-un nimb numai de moarte Mai vii ca azi nu vom mai fi înfășurați în pături de alcool aproape înțeleși de cei ce vor veni să dea de golul ce ne dă de gol Mi-e
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Copilăria ca pe-o turtă dulce, Ca pe-un susan și ca pe o halviță. E îngerul de marți, printre șuvițe De păr cîrlionțat, suflate-n vînt, Ale iubitelor cu trupul sfînt, Ce-au locuit cîndva și pe pămînt Și-acum s-au dus din nou în paradis, Cu genele să ne împungă moale-n vis... Și iarăși am ghiozdanul plin cu bile, Cu sugative, radiere inutile, Și cu sticluțe de cerneală-albastră, Cînd stam cu sufletul lîngă fereastră, Uimit de fluturii
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
rugăciune. Mă sting fără să știu când, Mă sting în tine flacără și flamură. Sfântă vindecare, vrei să-mi împărtășești chipul Ce nu s-a făcut cenușă? Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la pământ la mine, Acum pot să te văd, Te știu prin tine însuți creat. Mă chemi din părul femeilor Ce le sacralizează ceafa de groaznică lumină, Din mișcările lor mai scânteietoare Decât orice altă Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
mine Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a mă conduce Către locuri ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom. * în vindecare sunt Și vindecări mă înconjoară. Din tot ceea ce am trăit ca moarte Chiar și osemintele mele adunate în urne De mii de ani se arată sub sabie și
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o mie de femei, neiubite, acum, încă, nainte. Stai și asculți Vinul roșu clătinîndu-se-n tine. Într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge odată și-odată. Despre viața particularî & glorioasî a pîrului meu Părul meu a început să albească de la 14 ani, În semn de
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de săgețile boante ale stelelor pentru că în zbor/ pe sub nas/ venea îngerul constrîns la licori matinale pentru că între sîni de femeie apasă o frunte încremenit/ condamnat la paloare acum și în veci ascultă glasuri sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-ascuns/ la priveghi Luna-i fecioară nătîngă iar tu/ ai pieptul de mînz - pe cine/ în apus
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
a surprins coincidența. Doamna Silvia a presimțit ceva, mult Înaintea mea... sufletul artistului este mai sensibil. Surioara mea mai mare și-a luat adio de la noi. O ființă generoasă, prietenă și soră, greu de egalat. Ea este sigur, În Rai, acum. DAR de Beatrice Silvia Sorescu Noru-acela brun și rău S-a oprit În dreptul meu Și mi-a spus, În gura mare, Că n-aduce supărare. O să vină-n curtea mea Să-mi aducă altceva ! Poate un strop de alinare De la
Adio, sora mea scumpă!. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1540]
-
lumină ca un orb bătut de-o rafală de grindină. Socrate se vede copil alergând prin lanul de rapiță ia bicicleta rezemată de o păpădie cât un salcâm și dispare ca într-un nor de praf în Socrate cel de acum. e-atâta liniște încât îl auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora. Platon se-arată în ușă ținând de ghidon bicicleta și stă acolo-n lumină bătut de-o rafală de grindină - un orb străveziu mut, anodin și
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
puțin răgușit. Dar a cîntat bine alături de Leo. După care s-a ridicat. Iar cînd Leo spunea: "Dance me through the panic till I'm gathered safely in", prietenul meu m-a apucat de mînă și mi-a zis: - Hai acum. Ce să mai stăm? Auzi, șamane, din momentu' ăsta, gata, viața noastră se schimbă. Îți spun eu, se schimbă al dracu' de tare. Gata! Ceva ciudat trebuie să se fi petrecut în atmosferă, ceva ciudat trebuie să se fi petrecut
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
o intersecție. Ne-am oprit pentru că prietenul meu mi-a zis: - Aici. Să fiu al dracu' dacă n-așteptăm aici! Și asta a fost de-ajuns ca să-mi dau seama că așteptarea a început, că totul se va schimba de-acum în viața mea. Numai că, deși mi-am dat seama de asta și în mintea mea chiar mi-am repetat cuvintele, n-am mai simțit așa de clar ca înainte că acele cuvinte sînt acoperite întru totul de adevăr. N-
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
trandafiri cățărători năvălesc în turla fericirii pe loc sevele de trestie ale enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
peux partir maintenant". lăsase instrucțiunile - ca de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită, când se ducea la baia de aburi copiii arabi îi miroseau lenjeria pe care o dezbrăca în fața ușii, dar se obișnuise. Trăia în altă lume acum, era refugiul ei, îl iubea, iubea Africa prin Mehria, pe care îl aștepta sprijinită de geam, cu pupilele mărite și dorindu-i pielea de zahăr ars, ea ar fi vrut să facă amor imediat ce îi auzea pașii pe dalele de
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele, care se scorojiseră de căldură, dar erau singurul semn după care ea, cea de acum, își mai amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar, care însemna a umbla pe mare și în niciun caz nu era un nume. Uneori, îi spuneau doar Bab, care în arabă însemna poartă, și care, oricum, nu
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă își pierdea suflul, atunci Africa se răzbuna, devenea amenințătoare, o hipnotiza altfel decât Mehria, cu privirea lui de varan. Diminețile, în bazar, Africa nu dădea doi bani pe femeia occidentală care fusese. Acum era singură, fără sifsari și fără copii pe care să-i tragă după ea printre zarzavaturi. După mușcătura păianjenului de plută, avusese două nopți de delir. Mehria o veghea nemișcat și, la un moment dat, crezuse că o să moară înainte
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
și grea, de parc-ar fi fost o păpușă de porțelan umplută cu o smântână groasă. Văzuse o singură dată o păpușă de porțelan, atunci când băiatul lui venise să-l vadă împreună cu nevasta și cu fata lor. Asta se întâmplase acum mulți ani, când el și baba lui aveau încă părul negru ca tăciunele și încă se mai tăvăleau din când în când în fânul aspru din șopron, în amintirea tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
și de bucăți de lemn printre care săreau sprinten puii de găină, nu înainte de a închide cu grijă poarta de la stradă, fără s-o blocheze, ca să poată intra Toader mai pe seară, după crâșmă. Pe Toader îl primise în casă acum vreo cinșpe ani. Îl văzuse prima oară la marginea satului, pe drumul care ducea spre câmp. Stătea în fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
o săptămână până să se hotărască să-l ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile rămăseseră așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]