7,862 matches
-
și-i zice: - Pentru că ne-ai scăpat de jugul zgripțuroaicei, devii aliatul nostru! Orice dorință și ți-o îndeplinim în schimbul sufletului tău! - Vreau aurul fratelui meu! - rosti din instinct principele. - Nu pot să ți-l dau! Dar dacă pătrunzi în adâncul pădurii, îți dezvălui ascunzătoarea comorii. Ha, ha, ha!... Te vei sătura de aur! Ha, ha, ha!... Acolo îți vor putrezi oasele. Ha, ha, ha!... - Tată, nu te pune cu dracul! - Ha, ha, ha!... - rânji împielițatul și se transformă într-un
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
exclamă Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși pe jumătate, iar inima îi bătea nebunește.Ca prin vis, el auzea povestea ce curgea lin. Ceea ce îți voi povesti, s-a întâmplat într-o noapte îndepărtată... de februarie. Mai erau câteva ceasuri, și
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
de cuvioșii noștri părinți, cuvioasele maici și surori, în noua biserică. De câte ori ajung la Mănăstirea Rîmeț și privesc frumusețea sobră și sălbatică a împrejurimilor, gândul mi se duce la mulțimea nevoitorilor, “eremiților”, care s-au nevoit aici, la cei din adâncuri de istorie, sau mai încoace, la Sfântul Ghelasie, și până în zilele noastre la părintele Dometie Manolache. Ei s-au lăsat, după spusa Sfântului Maxim Mărturisitorul, scriși cu condeiul Duhului. Necontenit s-au depășit pe ei înșiși, lăsându-se deasupra graniței
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
coboară șerpuind peste sâni înfiorând așteptările. Seara eu sunt dragostea însăși cu fluturii acunși sub piele să nu-i vezi și să îi ucizi cu râsul tău, râsul acela care mă acoperă ca o lavă ce-și croiește drum spre adâncul din noi. Eu sunt tu mereu și oriunde Tu, care din mine ești? Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - eu și tu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta
EU ŞI TU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341331_a_342660]
-
culese. Unei feministe, care știe că principalul drept al femeii este acela de a fi iubită, mesajul sentimental al lui Ymeri nu poate decât să placă. Și asta pentru că el crede cu sinceritate în Iubire, adoră frumusețea Femeii, fiind, până în adâncul masculinității sale, un adevărat poet al Iubirii. Sânul devine o prezență vrăjită care aduce în prim plan misterul relației interpersonale cu caracter erotic. Inteligența poetului presupune imaginație și creativitate. Femeia așteaptă de la bărbat ocrotire, stabilitate, imaginație și creativitate. Dar și
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341328_a_342657]
-
purtat Către tainicul tărâm Al bucuriilor și durerilor omenești. Te-am regăsit, suflet-pereche, În labirintul lumii Din care se înalță cântec de harpă Ce vibrează magic în inima mea. Mă scufund în abisul mării Cu bucuria culegătorului De a răpi adâncului Desăvârșita perlă pură Precum lacrima cerului. Ție să ți-o aduc ofrandă Cu prețul vieții - Nimfă a mărilor Și fata morgana a inimii mele! (Pictură-Mihai Cătrună) Referință Bibliografică: Fata Morgana / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 769, Anul
FATA MORGANA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341356_a_342685]
-
eu unic și absolut în spațiul fără număr al formei de a fi iar de aș fi cum să fie cerul tot unul tot singur tot definit de atingere ca lucind în interiorul meu poate că există un sine în sinele adâncului invocat poate o mie de sine un miliard nimeni în sine stătător stăpân înlăuntru si în afară în gîndul si negîndul cu care iși biciuie furtuna tu ești lună întreabă glasul unui câine tu ești spune tu ești săgeata rătăcire
NICI LUCRU NU SUNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341377_a_342706]
-
netimp Sunt izvor, cunoaștere,Olimp Sunt pecete, focul din potcoavă Sunt nectarul vidului, octavă Sunt un semn, sămânță, curcubeu Eu sunt Sfera Lacrimei din Zeu PĂTRUNDEREA ÎN VIS Am intrat în vis cu un ochi deschis și azur topit la-nDumnezeit; adâncul din semne nu prinsese forme era doar lumină în curgere lină lacrimă uimită, despământenită ÎNGERUL ALB Rotește, Doamne Căile Lactee- ce Înger alb și-a fluturat veșmântul!, în noaptea mea s-a luminat cuvântul... ce imne se vor naște în
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
ÎN APUSUL ÎN CARE CHIPUL MEU al cui e cântecul acesta alb în care stau ca într-un abur aici pe muntele suferinței urcând din văile întinse vai și cântecul meu este un abur păsările acestea care urcă veșnic din adâncul timpului cu ramuri de mirt înflorite în cioc mă privesc ca pe o statuie apoi își reiau mersul greoi de pinguini și-n apusul în care chipul meu se recompune îmi aud clipele căzând în mare ca un nor de
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
că am încercat să vă neg existența? Umbre de vină încep să-mi invadeze sufletul : cum m-aș putea gândi la o lume în care nu va mai prima culoarea, iar sufletul meu va fi nevoit să aleagă între negrul adâncului și albul înaltului de necuprins . Un sentiment ciudat mă cuprinde... Este un amalgam între vină, teamă, disperare... O astfel de lume crudă, a nonculorilor, nu poate fi descrisă în cuvinte . Ar fi ceva inuman să mă gândesc la dispariția bucuriei
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
la fel, tăiate mai întâi din munte și prăvălite în râu unde au fost uitate până când bunicul său poate tatăl bunicului le adusese acasă, stăteau încă, acolo, lângă fântâna cu cumpănă, să fie de folos femeilor. Am coborât cumpăna în adâncul întunecat al fântânii scoțând la lumină apa aceea cu gust dumnezeiesc. Ulcica de tablă emailată, roșie cu buline mici, albe, stătea agățată în cuiul ei. I-am dat să bea: - Cine bea apă din fântâna asta va revii aici iar
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
dintre om și animal. Mauve îi aplauda vădit impresionată. -Și acum ne vom continua drumul cu trăsura, spre a vizita ferma cu diverse animale. Vreau să-ți arăt străduința pusă în slujba unui trai înfrumusețat. -Cu mare plăcere, cavalere, din adâncul pustei! a exclamat Mauve, ridicându-și rochia lungă, dizolvată în atmosfera întâlnirii și potrivind umbrela de soare deasupra capului. -Aici poți vedea cai pur-sânge, pregătiți pentru concursuri sau vulturi antrenați în prinderea șoarecilor ori măgari care mănâncă din palmă și
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
și albe? Care-i povestea lor? -Am curățat o mocirlă plină de mâl și după cum vezi, ai în fața ta oglinda unui lac cu apă curată. -Un lac fermecat? -De unde știi? Legenda locului spune că înainte de a te uita în adâncul apei, trebuie să intri în ea până la gât, cu ochii închiși. -Și apoi? -Apa îți va șopti un secret. -Vreau și eu! striga domnișoara Mauve, cu gustul aventurii ireale. -Așa să fie! îi răspunse cavalerul, rugând-o să-și dea
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
ascunse te-am dorit mai mult decât mi-aș fi dorit pe oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aștearnă liniștea și pacea peste întreaga întindere de apă. Așează asupra sufletului meu liniștea măcar pentru o clipă. Ce va urma nu va mai conta
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Posted by admin in Poezii http://convorbiri-literare.ro/?p=1283 Valentina Becart Cînd apele mușcau din maluri Cînd apele mușcau din maluri și rădăcinile își căutau nerăbdătoare sevele-n adîncuri, omul, căzut accidental pe gînduri, și-a pus o naivă și searbădă întrebare: „de ce n-am aripi, să zbor mai sus de tot „făcutul?” „de ce mi-e sîngele amestecat cu lutul neștiutor de basme, de jocuri, de zburdălnicia pruncului scăldat
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului în cuvinte potrivite iar ai coborât din cer vis de toamnă-iarnă-aminte țin în mine și un zbor legănat pe ape sfinte prind iubirea și cobor în adâncuri nesmintite prinse-n patimi și sobor chiar deasupră-mi cântă-n legea liniștii de pe ogor când lăstuni și piatra vie se-nțeleg să pună dor între piatră și cuvinte sensuri calde-n dor de dor Referință Bibliografică: pe scurt / Anne Marie
PE SCURT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342056_a_343385]
-
ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342073_a_343402]
-
A urmat al doilea Război Mondial... NARCISA: Nu te-ai temut că vei fi răpus? PRINȚIȘOR: Ai uitat că am două vieți? Doar inima trebuie să mi-o feresc. Acesta-i marele secret! NARCISA: Ești un prinț misterios sosit din adâncurile istoriei. PRINȚIȘOR: (o privește cu admirație) Nu te-ai îngrozit o clipă că te afli în brațele unei făpturi ce trăiește la granița dintre două tărâmuri, cel al vieții și cel al morții! Tinerii ajung în stradă la mașină. Urcă
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
pun în evidență complexitatea interpretativă a cărții, totul fiind proiectat pe fundalul determinărilor estetice ale actului creației. Mărturisindu-i prietenului Damian toate prin câte a trecut, „în cea de a patra dimensiune a spațiului, acolo unde Timpul nu există”, în adâncul sufletului său, practic și-a trăit Apocalipsa „aidoma Sfântului din Patmos”, precum și înnoirea întregii creații. Povestea este romantică, prin tema Poetului-Mag, a permanentei aspirații spre un ideal, dar și prin motive precum: călătoria, focul purificator; prin procedeele artistice: alegoria, invocația
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
aceea, bun Părinte, să mă dezlegi de ce-s legată, iar sarcinile mele ia-le cu nemurirea deodată. Nu munți de vreme mă apasă, știut fiind că-s peste timpuri, căci tatăl meu se cheamă haos, iar mama-i noaptea din adâncuri. Mă obosesc peste măsură acești tirani și asasini, ce teatru joacă-ntreaga viață cu perfidie de haini. Se laudă că-s democrați și binele îl au ca țintă, dar sunt hapsâni și inumani și se mândresc că știu să mintă
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
se scufunde în acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct și deasupra zărește doi ochi aprinși ai unui pește, de statura unui om, care-l urmărește gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
și-un el, existența. Nu cădeam în păcatul iubirii, iubind, pentru că din ea cu toții am răsărit. Munte fără vale nu poate exista, precum ea fără acel gol, sau în iubire fără plinul ei, nici gândul singurătății fără speranța unirii. Din adâncul timpului venim. În ochii și-n privirile celui iubit, căutăm oceanul primordial al vieții. Acolo s-au născut semnele noastre de unire pentru fiecare. De aceea ne căutăm pe cărările vieții. Un EA și-un EL, unici, am fost dați
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]