3,955 matches
-
înapoi, după Revoluție. S.B.: Erau oprite din salariu? D.T.: Da, pe statul de plată. S.B.: Să revenim la raportul din 1985, în care se vorbea de aprovizionarea cu repartiție, de condiționarea cu achiziționarea produselor ieșite din garanție sau necesare. Se adâncea criza. D.T.: Noi, ASC, am cerut asta încă de când era Leonard Constantin: să fie alocate cote pentru cantinele studențești, pornind de la presiunea mare pe problema socială. S.B: Cote de carne. D.T.: Da, de carne de calitate. S.B.: Aici se
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de ciclu istoric, cu perspective deosebite. Printre acțiunile bilaterale importante în relațiile politice româno-japoneze se detașează vizita în România în luna mai 2009 a Altețelor lor Prințul și Prințesa Akishimo, care au participat la o serie de evenimente ce au adâncit relațiile de prietenie dintre cele două țări. În domeniul economic se evidențiază prezența și activitatea industriilor manufacturiere japoneze în România: șaptesprezece companii și douăzeci și patru de fabrici auto, care au creat douăzeci de mii de locuri de muncă pentru specialiști români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vorba, în ultimă instanță, în lucrarea de față. Dar nu va putea fi trecută cu vederea nici cunoașterea; însă a o avea în față pe aceasta din urmă nu înseamnă a o lua drept altceva, anume recunoaștere: dimpotrivă, re-cunoașterea îi adâncește "realitatea", prin diferențiere. Nu va fi nesocotit nici faptul că orice act de re-cunoaștere este, totuși, unul și de cunoaștere; ceea ce înseamnă că mai degrabă recunoașterea este cunoaștere, iar nu invers. De asemenea, "obiectul" vizat aici, anume reconstrucțiile filosofice aflate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adâncă problemă dintre toate cele semnalate sau sugerate mai sus este, poate, aceea a relației dintre "lucru" și ceea ce este luat astfel (prin senzații, de exemplu) și devenit (constituit ca) obiect al unei reprezentări, al unui gând etc.; problema se adâncește dacă relația în cauză apare, așa cum s-a sugerat mai sus, ca o sinteză între ontic (lucrul) și lingvistic (cuvântul sau termenul); sinteza aceasta este originară, sau este vorba despre o sinteză rezultată din elemente autonome? Numai reducția judicativă ne
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și pentru judecată, prezentată mai sus, cu o întărire a sensului judicativ- constitutiv: judecata sintetică a apriori, corespunzătoare cunoștinței veritabile, este ea însăși condiționată de o corespondență: între forma logică (categorie, concept) și un obiect corespunzător; mai mult, corespondența este adâncită formal- tehnic, de Kant, prin formularea unor reguli ale aplicației sintezei imaginative și unității apercepției, printr-un concept, la un anumit obiect: de fapt, toate principiile intelectului pur (axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice) au funcție de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nimicnicistă" pe care o cuprinde negativitatea lui "nu". Poate că este vorba despre o trimitere clară către "ceva" ce nu poate fi ființare, fiindcă este opusul ființării, este non-ființare; și, cum știm, nimicul se află astfel. Indicația în cauză este adâncită de negativitatea lui "nici". Nu mai este vorba, așadar, despre "este" ("nu este") copulativ sau despre o identitate directă cu sine a evenimentului (evenimentul este evenimentul, fiindcă evenimentul "nu este" ființa, "nu este" timpul); dar nu este vorba nici despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de insecte dăunătoare ale plantelor legumicole și ale dușmanilor săi naturali, adică a complexelor de insecte entomofage, care le reglează populațiile. Meritul deosebit al Prof. GH. MUSTAȚĂ este acela că, pornind de la cunoașterea complexelor parazitoide ale insectelor fitofage (multe dăunătoare), adâncește cunoașterea structurii și a rolului complex al acestora în asigurarea echilibrului populațional. Ca model, în cercetările personale, a luat mai ales biocenozele parazitoide deosebit de complexe ale afidelor (păduchii de plante), stabilind, detaliind și enunțând rolul speciilor hiperparazitoide în biocenoza parazitoidă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
că "s-ar putea să vină", dar și că "s-ar putea să nu mai vină". Mă bucur că pot să stau mai mult acolo, să văd marea, să respir aerul, mă rog, uneori pur, cu gust de sare. Mă adîncesc în gînduri, merg acasă, mă plimb prin Iași și întîlnesc oameni, prieteni. Văd monumente, bănci pe trotuare, discut politică. Combat pe unii și pe alții, critic ce-i de criticat și evit să discut cu cei care n-au simțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gata să se angajeze într-un efort radical de reformă. Am vreo idee? N-aș vrea să stăm de vorbă despre asta? Există cu siguranță soluții, șanse de redresare, oameni capabili. Numai să vrem! Ascultam și simțeam cum mi se adâncesc cearcănele. Am mai primit, în ultima vreme, proiecte de reajustare națională. Unele coerente, cele mai multe romanțios-utopice. Unele izvorâte din exasperare, altele dintr-o iritantă supraevaluare a competențelor proprii, altele cvasi mistice. În toate aceste cazuri, dar mai ales în cazul tinerei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oricare alta, iar uneori chiar drept hrana cea mai bună, cea mai demnă de respect, singura care, spuneau ele, „are un nume”. Autorii care neagă existența actuală și trecută a canibalismului pretind că această noțiune a fost inventată pentru a adînci și mai mult prăpastia dintre sălbatici și civilizați. Le-am atribui celor dintîi, în mod fals, niște cutume și credințe revoltătoare ca să ne simțim cu conștiința împăcată și să ne întărim credința în superioritatea noastră. Să inversăm această tendință și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pe plac, sarea. Am destule șanse, căci „marea“ de petrol care se Întinde de la Balcani până la Oituz și de la Asău până la Berești, e străjuită de sarea de la Târgu-Ocna și de la Măgura. Nimic mai firesc, căci vechea lagună a nu prea adâncii Mări Sarmatice care acoperea cândva Moldova toată, găzduise și formarea petrolului, dar și evaporarea mării În preajma vechiului țărm „Închingând“ țițeiul. Mi-am pus În gând ca, dizolvând sarea, să reconstitui marea, căci tot vă bateți joc de cele pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
p. 117. II IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 1. Omul real, omul poetic Este însăși a mea viață care curge pe pământ, Căci iubirea și viața-mi nu sunt lucruri osebite. La o analiză de profunzime, sintagma românul s-a născut poet adâncește rădăcini și dezvăluie substanță în folclor. Oricât de rafinat ar fi artistul și în orice timp ar evolua, filonul gros ori sevele fine ale culturii tradiționale răzbat în opera fiecăruia de la frații Conachi și până la cele mai alese spirite ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pace în pură atmosferă și armonie specific ipoteșteană: Că mama ție ți-a face,/ Sub cel tei bătut de vânt,/ Pătișorul la pământ 69 atunci când (se putea altfel?) [...] luna va străbate/ Dulcea ta singutătate 70. Ar fi aberant însă ca, adâncind tipul acesta de demers, să facem din Eminescu un Iisus (se află, oricum, multe... în grădina criticii românești!); el rămâne ce i-a fost dat să fie: Sfântul preacurat al ghiersului românesc, așa cum l-a numit Arghezi. Destinul a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de Heliade într-o poezie întreagă (Zburătorul), Eminescu îl concentrează într-un singur vers: Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar 151. Începând din acest moment, ritmurile se schimbă. Se schimbă și atitudinea, care devine introvertită. Copilul, odată cu poetul, se adâncește în sine. Dar iată, cinematografic, întâlnirea: El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc.../ Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă,/ Își pleacă ochii timizi și el a stat pe loc152. Altădată, perspectiva este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și Luceferi/ El le poartă-n a lui herb129. Toate vietățile trăiesc în armonii de Eden. De ce, atunci, nu s-ar tocmi și îndrăgostiții tovarăși pădurii, căci reacțiile lor sunt asemănătoare cu ale tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se în vraja-i învăluitor-odihnitoare: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi130. În vraja amintită se adună împrejur Ale Curții mândre neamuri,/ [...] Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui este similară celei din poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când atinsă de câte-o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută 161. Tot de absolutul naturii ține lacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
propriei singurătăți "vorbinde" din interior, răzbate intens în noua realitate artistică: Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință 184(s.n.). Realitatea, prelungită în poezie, își găsește reflectare, într-un mod surprinzător, în vis: luna răsărea din pădurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căruia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în boltele lor și deasupra nasului fin, o gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am zice, de ei înșii privesc c-un fel de cunoștință de sine care-ar putea deveni cutezare, espresia lor e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-n vis pe toate 79, căci în faptă lumea-i visul sufletului nostru 80. Punându-și marile probleme ale germinației universale, daimonul eminescian îmbină cele două principii originare ale masculinității și feminității; îmbinându-le, poetul nu face altceva decât să adâncească un mister, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, nu era ființă, dar nici neființă și mai ales N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă 81. Prin urmare, Eros singur a dat dezlegare ființei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poeziei este, în raport cu aceasta, infinită. Spre deosebire de limbaj, poezia include prin sublimare realul, întrucât, după cum observa în mod just Lucian Blaga, realitatea ei se construiește dincolo de limbaj; realitatea operei este o realitate revelatorie. Astfel, insula lui Euthanasius din Cezara preia și adâncește în misterul cosmosului insula din lacul încărcat cu flori de nufăr din codrii Ipoteștilor, după cum iubita de la Ipotești se constituie în arhetip al femeii din poezia erotică eminesciană. Crescând odată cu timpul, opera lui Eminescu reînvestește cu noi sensuri însuși spațiul-matrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câine. BUNICA -1 Era o femeie înaltă, subțire, sprintenă, energică, dreaptă și frumoasă. Avea o față netedă, fină, albă, ușor ovală, înconjurată de un păr brumat, bogat, ca o diademă voievodală de argint. Ochii îi erau căprui. Niște ochi mari. Adânci. Limpezi ca unda fântânilor de la munte. Când te privea aveai senzația că te și cântărea în gând. Te asculta și te judeca răbdătoare. Cu o anumită severitate. Dar, totodată, și cu înțelegere, cu o ascunsă bunătate, generate de o experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a înlesnit și pregătit întâlnirea mi-a relatat, ca pe un fapt divers și "programul" Lui dintr-o zi obișnuită. Când mai sunt câteva ceasuri până la ziuă, iese la plimbare prin pădure, pe poteca dinspre Vovidenie. Merge singur, tăcut, încet, adâncit în lumea gândurilor sale, în răcoarea și roua dimineții, înaintea nașterii unei noi zile. După această plimbare se întoarce acasă și lucrează până la micul dejun. Micul dejun îl ia târziu, pe la orele zece-unsprezece. Apoi se odihnește puțin sau, uneori, primește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lucrate ca pentru niște voievozi medievali, de iscusiții meșteșugari populari. În timpul slujbei, privirile mele și ale "șerifului" s-au mai întâlnit, dar foarte rar. Mă privea, atunci, intens. Zâmbea ușor, cu fața deschisă. Apoi se întorcea spre altar și se adâncea în propriile-i gânduri. La un moment dat, s-a ridicat de pe scaun, și-a lăsat port-hart-ul pe care-l avea agățat de umăr și s-a îndepărtat cu un pas de șirul stranelor și și-a înălțat ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unor mărturii din arhiva vechiului muzeu fălticenean, înființat de Vasile Ciurea explică semnificația unei piese rare de muzeu: coarnele pentru tortura robilor de pe moșia mănăstirii Slatina. Participând la inventarierea și fișarea cărților și corespondenței lui Simeon Florea Marian s-a adâncit în munca aceasta; s-a îndrăgostit de viața, activitatea, personalitatea acestui mare cunoscător și explorator neîntrecut ale comorilor spirituale din universul satului românesc. A elaborat și publicat un prim medalion despre viața lui Simeon Florea Marian și un amplu studiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
va aduce anul, al cărui prag abia l-am trecut cu sufletul plin de griji...”. Liniștea din Sala de mese, ne înfricoșa, fiecare își auzea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat... Patetismul, poate neintenționat, cu care Sfinția Sa ne vorbea, adâncea teama în sufletele noastre și mai mult. La Prut, bubuitul tunurilor se auzea tot mai tare. Pământul se cutremura de violența detunăturilor... văzduhul era brăzdat de fulgere și flăcări, pământul era răscolit de furia oarbă a ucigătoarelor unelte ale războiului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]