6,508 matches
-
dosul mâinii sale. Capul Îi vâjâia datorită opririi bruște pe pietriș. Dar cea mai rea era durerea care-i exploda În burtă. La un an distanță, și Angust Robertson, Monstrul Mastrick, tot Îi făcea rău. Malurile Înalte ale căii ferate adăposteau de vânt fundul ravenei. Aici, zăpada cădea lin din cer, coborând ca o pătură În aerul liniștit. Logan zăcu pe o parte, gemând, Încercând să nu-i fie rău, lăsând zăpada să se așeze deasupra sa. Nici măcar nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dincolo de poarta de marmură și am zărit la câțiva pași lespedea de piatră, la o oarecare distanță, care pe hartă indica niște scări desenate. Am împăturit harta lângă lespede și am dat piatra la o parte, descoperind că într-adevăr adăpostea niște scări care coborau undeva, în întuneric. M-am uitat înapoi, la poarta unde turista călătoare, cu aparatul de fotografiat, rămăsese rezemată de coloanele de marmură, printre florile colorate, și mesteca gumă în continuare, privindu-mă cu atenție și curiozitate
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Am privit în sus, la picăturile interminabile, și atunci am văzut că, dinspre cer, venea plutind ușor o foaie de hârtie, deasupra capului meu, ignorând parcă perdeaua de apă... Am întins mâna și am prins-o imediat, apoi m-am adăpostit la gura tunelului, ca să citesc. Foaia era udă și pietrele reci, însă deodată aveam răspunsuri la întrebările mele și altceva nu mai observam. Aveam deodată certitudinea că aceasta era scrisoarea la care se referise Libertatea. ”Scrisoare de la cel mai bun
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații supravegheau străzile, iar în portul de apus o flotă de corăbii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dimineață de iarnă, descoperi minunatele biblioteci ale lui Augustus, lângă templul zeului care, potrivit preoților și poeților, îi dăruise victoria. Două săli imense ce se continuau cu abside, având coloane asemenea bazilicilor și ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate au ajuns să fie înghițite de apa mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poate fi încă admirată în Upper West Side: este faimoasa Academie de Călărie Hammerstead, a cărei structură a fost păstrată intactă încă de când a fost construită, adică din 1885. La primul etaj, este amplasat un grajd impresionant ca dimensiuni, putând adăposti câteva sute de cai în același timp, iar la parter au loc lecții de călărie și spectacole de hipism. La prima vedere, un grajd în Manhattanul secolului XXI pare o anomalie, dar numai până ce îți aduci aminte că faimoasele alei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fără a fi trebuit să fiu pus în fața problemei de a-mi lua lucrurile de acasă. Odată ajuns la tribunal, îmi păstram calmul superficial cu un efort suprem: dacă aș fi trădat fie și numai o fracțiune a sentimentelor tumultuoase adăpostite în mine în perioada aceea, n-aș mai fi rezistat o clipă - slavă Domnului că o parte importantă a felului în care prezint un caz a fost dintotdeauna artificială. Aveam nevoie de toate abilitățile pe care le puteam mobiliza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul ruginit al navelor U, adăpostite În golful de sub forturile germane de la Tsigntao. Dar, În ciuda stratului de rugină, acest avion de luptă japonez Încă aparținea cerului. De luni de zile, Jim Încerca să găsească un mod de a-l covinge pe tatăl lui să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
reflectau În apă. Două avioane de luptă japoneze zburară atît de jos de-a lungul Bundului, Încît Jim Îi putu vedea pe piloți În cabinele lor. Mulțimi de chinezi se Împrăștiară peste liniile de tramvai, unii Îndreptîndu-se spre chei, alții adăpostindu-se pe treptele hotelurilor. — Jamie! Ce faci aolo? Încă În pijama, tatăl lui năvăli În dormitor, În picioarele goale. Privi buimac mobila, de parcă nu putea recunoaște camera din propriul său apartament. — Jamie, pleacă de lîngă fereastră! Îmbracă-te și fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
casă ca un vis Întunecat care nu voia să se risipească. Ținînd În mînă o țiglă desprinsă de pe acoperișul garajului, Jim porni prin iarba Înaltă spre terasă. Așteptă pînă cînd un avion zbură pe deasupra, apoi sparse geamul unei ferestre care adăpostea aparatul de aer condiționat. Intră În casă, deschizînd apărătoarea gurii de aer ca să ascundă geamul spart. Jim se strecură cu repeziciune prin camerele Întunecate, ce păreau niște tablouri Într-un muzeu uitat. Casa era plină de fotografiile unei femei frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
casa stomatologului. Găsi o nouă locuință temporară Într-o casă din apropiere, aparținînd unei văduve americane pe care părinții lui o cunoscuseră Înainte de plecarea ei la San Francisco. De acolo, se mută mai departe, stînd În fiecare casă cîteva zile, adăpostit de orașul Îndepărtat și urît de zidurile Înalte și de iarba sălbăticită. Japonezii confiscaseră toate aparatele de radio și pe cele de fotografiat, dar În rest casele erau intacte. Majoritatea erau mult mai elegante decît propria lui casă - deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jos, pe trepte. Scăpă revista, pe care Jim o recuperă repede, Înainte ca filele să se ude. În timp ce Îi Îndrepta cotorul, auzi sirena de la casa paznicilor anunțînd raidul aerian. După cîteva secunde, Înainte ca deținuții să alerge să se adăpostească, sirena se opri brusc. Fiecare se uită la cerul gol, așteptînd ca avioanele Mustang să se ivească huruind dinspre orezării. Totuși, sunetul sirenei anunța un spectacol cu totul diferit. Patru soldați japonezi, printre care și Kimura, ieșiră din casa paznicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nisip În centrul curentului. Ars de explozie, avea puntea la fel de neagră ca și catargele și depozitele de cărbuni. La un kilometru și jumătate În aval de vasul carbonifer era baza din Nantao a hidroavioanelor și debarcaderelor funerare unde Jim se adăpostise Împreună cu Basie. Întrebîndu-se dacă stewardul de cabine se Întorsese la vechea lui ascunzătoare, Jim Îl Îndrumă pe domnul Maxted Între șine, În timp ce prizonierii urmau taluzul căii ferate, spre rîu. La vest de docuri, În apa unei lagune puțin adînci, zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
miliție, recrutate de comandanții de armate care se reîntorseseră la Shanghai. Zeci de mii de chinezi erau măturați de aceste armate rivale, ca praful de un grup de mături care se ciocnesc. Coloane de refugiați cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali Înfometați, Înarmați cu pumnale și sape. Evitîndu-i cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hidravioane, era un pămînt al nimănui cu pontoane, depozite și bărci părăsite, pe care milițiile Guomindangului și țăranii refugiați le găseau prea aproape de lupta de peste rîu, de la Pootung. Aici, Basie și cei șase membri care mai rămăseseră din bandă se adăposteau În buncăre și forturi de beton, rămînÎndu-le doar Buickul dinainte de război și vaga speranță de a se vinde unui general naționalist. Nici măcar mașina nu se dovedea a fi o țintă prea vizibilă pentru tunarii Guomindangului. — Tu stai la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne bigote cu trupul aplecat pe prima bancă, cea mai aproape de altar. Și chiar există o femeie îngenuncheată, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și care acum, la lumina zilei apărea drept și argilos. Pe un uriaș panou publicitar un cow-boy călărea o doză de bere. Este o graniță, m-am gândit. Da, părea că eram într-o zonă de frontieră. Însăși clădirea care adăpostea spitalul avea aspectul fragil și birocratic al unei vămi. Fiecare poveste de dragoste are nevoie de dovezi, mi-am spus. Trecu fără zgomot o mașină mică și roșie. Soarele era sus pe cer. Am zâmbit. A bolborosit ceva și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pe strada aceea nu pot urca, slavă Domnului, automobilele colecționarilor de kilometri. Și acolo, pe acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în spate, învelită în iederă. Apoi, sărmanul meu cititor tragic s-ar duce să contemple cascada pe care o formează râul Nive și să audă cum apele acelea, care nicio clipă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de pe plămânii soției. Nici nu înțeleg de ce au fost mirați. Adevăratul șoc ar fi fost dacă nu ar fi avut toți cei din tabără pete pe plămâni sau tuberculoză sau o duzină de alte boli și cusururi. Corpul meu își adăpostea propriile amintiri ale acelor ani când fusesem închis într-un pod, ca un suvenir părăsit, trăind cu cartofi putreziți și fasole mucegăită, deși nu știam asta pe atunci. Dar soția polacului avea pete pe plămâni. I-a spus să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dădea de gol? Și cine ar fi putut să se concentreze asupra întrebărilor în acel birou în care ofițerii SS emiteau odinioară ordinele și își țineau registrele? Acolo aveau loc evaluările. M-am întrebat adesea cine avusese ideea strălucită să adăpostească o tabără DP într-o fostă cazarmă SS. Poate vreun ștrengar cu un diabolic simț al umorului sau poate doar un tip practic care găsise o clădire încă în stare foarte bună? Probabil cel din urmă. Trupele Națiunilor Unite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Era bine să fii diferit. Să fii un mucea era cu totul altceva. Să fii imigrant era o condamnare la moarte sau așa credeam eu pe atunci. Ne plăcea să stăm în săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aducă aminte de la cine auzise cu câteva zile În urmă citatul acesta Înfricoșător. I se păru o exprimare exactă și pătrunzătoare. Minaretele moscheilor de pe dealurile ce Înconjurau Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prin inaniție a pocăitei Dorothea von Montau. Și, pe la mijlocul anilor ‘70, pe când călătoream împreună cu soția mea prin ținutul din jurul Münsterului, ca să explorez detalii locale din epoca barocă pentru povestirea Întâlnirea din Telgte, l-am vizitat și pe el, care-și adăpostise bătrânețile într-o mănăstire de maici, într-o chilie spațioasă și confortabil mobilată care invita la dialog. În cursul convorbirii, am evitat orice conflict pe ogorul arat de catolicism. Ute, fiind protestantă, a fost puțin uimită de existența tihnită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vizităm monumentul lui Anke von Tharau și să-l omagiem pe poetul Simon Dach. O zi cu vânt pe sub norii grăbiți, în care alegeam, ezitam, mă decideam în sfârșit. Toate obiectele pe care le-am găsit sau le-am cumpărat adăpostesc câte un lucru închis în ele. În această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit, licheni asemănători mușchiului. În celălalt s-a eternizat o muscă. Poți să-i numeri toate piciorușele, perechea de aripi, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]