3,823 matches
-
al ziarului fondat de el, mama ei spusese că ăla era sfârșitul. Ce bărbat și-ar dori o femeie care era mai preocupată de termenele-limită decât de Daz? Nimic din toate astea nu o îngrijorase prea mult pe Fran. Își adora slujba de la Woodbury Citizen, avea propriul ei apartament și o pisică, pe care o iubea cu pasiune pentru că nu umbla prin cârciumi, nu spunea povești plicticoase în care să dețină rolul principal și nu era împătimită după fotbal, golf sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și vadă genele transmise din generație în generație sau aruncate la groapa de gunoi a omenirii? Ar fi trebuit să-i vezi fața lui Simon când i-am spus că sunt gravidă cu Lottie. Se făcuse vânăt! — Dar Simon o adoră pe Lottie. — O adoră acum. Însă la momentul cu pricina bombănea de mama focului că n-o să mai poată să facă turul Americii pe un Harley Davidson. E un avocat între două vârste din Woodbury, pentru numele lui Dumnezeu. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din generație în generație sau aruncate la groapa de gunoi a omenirii? Ar fi trebuit să-i vezi fața lui Simon când i-am spus că sunt gravidă cu Lottie. Se făcuse vânăt! — Dar Simon o adoră pe Lottie. — O adoră acum. Însă la momentul cu pricina bombănea de mama focului că n-o să mai poată să facă turul Americii pe un Harley Davidson. E un avocat între două vârste din Woodbury, pentru numele lui Dumnezeu. N-ar fi în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o purta, adăugă: — A fost ceva grav, nu-i așa? — Cam așa. O trase pe Stevie în biroul ei și închise ușa. — Chestia e că sunt însărcinată. — Oh, Franny, e minunat! Bănuiesc că nu e momentul cel mai oportun, dar adori copiii. Laurence e încântat? Vreau să spun, știe că nu ești genul de persoană care să-i impună o nuntă cu de-a sila. De fapt, încă nu i-am dat vestea lui Laurence. — De ce nu? Doar n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe pământ care la lopată spune hârleț și în majoritatea timpului rânește bălegar cu ea, dar știi că pasiunea e singurul lucru care contează. Fran zări îndoiala din ochii lui Stevie și se apropie ea. — Uite ce e, Stevie, îl ador pe Laurence. Și e normal. E cel mai minunat bărbat pe care l-am întâlnit vreodată. Chipeș, afectuos, își dedică întreaga viață dorinței de a-i ajuta pe ceilalți. Tu ești cea care îmi tot spune că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fotografii legat în piele, cu file de plastic. Și acum, ca să fie tacâmul complet, mai era și povestea cu tatăl fetei. Era prea mult. De ce nu și-o fi găsit Laurence vreo asistentă drăguță și fără fasoane care să îl adore ca pe un erou și pe care Camilla s-o fi putut domina subtil? Dar Camilla nu spuse nimic când Fran sosi, cu răsuflarea tăiată, îmbrăcată într-un costum bizar de erou de pantomimă și, în loc să înceapă să discute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere. Îți comunica atunci tot felul de lucruri delicate; că Moașa profita de situația ei după ce-și obținuse postul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
abătut și m-a întrebat: "Ce ai, puișor?" Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam "Zerou". Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întîlnit azi. Mi-a explicat: "Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește de regrete. Îmi zic -"nu pot" și cu asta am terminat, nu mai am nici un reproș să-mi fac. Sânt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercînd să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plină de sânge. Noaptea, Hingherul a fost văzut târând de pe țărm trupul câinelui împușcat. Pe urmă a dispărut, nu l-a mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbîndu-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întîmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș. Am crezut că era un WC și am intrat. După câțiva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără să facă vreo concesie regimului. A preferat să scrie librete de operetă sau alte spectacole lejere decât să cânte în strună partidului unic. E adevărat că de peste zece ani locuiește în Germania și că de fapt nemții - care îi adoră din ce în ce mai mult pe evrei! - l-au propus pentru premiu. Ungurii l-ar fi preferat pe Esterházy, al cărui tată, de viță mult mai nobilă decât Paleologu al nostru, a lucrat și el pentru Securitate. Pe Esterházy ori măcar pe Nádas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
numai zeii pot fi mai înzestrați, el duce la perfecțiune orice artă pe care binevoiește să o practice, Genji este Amantul, de care toate femeile se îndrăgostesc și care redă fiecare femeie esenței ei absolute. Nu, nu se îndrăgostesc, îl adoră, îl urmează fără suflu, așa cum urmezi un stăpân celest în templul său. Genji poate avea, deci, orice femeie își dorește, și le și are, pe toate care îi ies în cale, mânat de înfrigurarea celui posedat de frumos. Pentru că Genji
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cald și vei ști că, flămând, vei primi hrană, că, însetat, izvorul însuși îți va fi deschis la picioare. Vei cunoaște odihna, tu, cel obosit, și ție, rănitului, îți va fi dată alinarea. Ne-am început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru a nu ne lăsa să uităm acest lucru, pentru a ne întoarce la leagănul cel dintâi al firii, acolo unde, poate, este singurul loc în care putem recupera un crâmpei de fericire. O, însă Keiko
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
greu atunci când își potrivește basmaua, o pufnește și pe ea râsul, îl ascunde repede, ștrengărește, atunci când se strâmbă la mine făcându-mi semn că vine sensei. Rezvan este atât de nepotrivită în acest cadru, încât nu poți decât să o adori. Vine aici ca să scape de rutina de acasă, de gătitul din fiecare zi pentru soț și pentru cei doi copii, ca să mai pălăvrăgească despre una-alta cu mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
surdă de câțiva ani. Doctorii au spus că e din cauza căștilor la care ascultam muzică zi de zi, tare-tare. Eu nu-i cred, trebuie să fie altă explicație. Cum ar fi putut să mă surzească tocmai muzica pe care o ador? E absurd. Așa mi-am descoperit pasiunea pentru lectură. Doar cărțile reușesc să-mi mai tulbure liniștea gândurilor. Cărțile și vibrațiile. Îmi așez palmele pe lemnul băncii, deschise, pregătite să primească orice li se oferă. Încerc să captez vibrații care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
totul despre mine, îi spunea. Să știi cum arăt în fiecare părticică, ce vreau și ce-am făcut până acum. Papá e un bărbat nemaipomenit, mi-ar face toate poftele, m-a învățat tot ce știa mai de preț, îl ador. Dar e molâu și tot ce își dorește este să vină seara mai repede, să-și ungă încheieturile cu nămol, să se întindă în patul lui, în camera lui separată, cu o carte în brațe și motanul castrat Pisistrate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze ca ea. Aproape adorând mașina, cu siguranță, ca și cum, de când e pe lume, n-ar fi făcut altceva decât să alerge pe șosele, să se strecoare prin gâtuirile cele mai înfiorătoare, cu viteză, nu de puține ori sfidând regulile de circulație, dar niciodată prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dormit la el și îl privea intens cu ochi mari și negri, dându-și mereu pe spate pletele și mai negre, dar fără să-i spună ce gândea cu adevărat, tot din mândrie. S-ar fi putut înțelege că-l adora. Cu mult mai târziu, când rămăseseră numai prieteni, avea curajul să-i spună că-l iubise, dar numai în contexte ce făceau din sentimentul ei o nevinovată iubire de prieten. Din singurătatea ei, doar privirea mai avea ardoare, în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vrut să ți le spun cât ai lipsit, în vreme ce-o să mă mângăi și-o să faci amor cu mine sau n-am să-ți spun nimic și-am să mă fac doar ghem în brațele tale și am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din scurt, obligându-l să continue să învețe în vreme ce lucra. Maică-sa parcă era o umbră, abia de-o simțea în casă, se ofilise înainte de vreme și aluneca printre mobilele ei ca o străină, dar atunci a început să o adore sau poate fusese încă mai înainte, și nu i-ar fi ieșit niciodată din cuvânt. Era ferm, încăpățânat, sigur pe el, tăcut, închis, nu dintr-odată, dar dintr-odată îți dădeai seama că s-au strâns toate astea în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să ia somnifere și să arate rătăcită pe pământ și ea l-a luat la rost, dând din mâini ca o păpușă dezlânată Îcum relata mai târziu) și strigându-i să nu-și piardă credința. Și a început să o adore și mai mult. Pe urmă a intrat printr-un concurs la un institut de proiectări și aici a făcut în sfârșit ce visa el din vremea băncilor roase ale școlii, lucra mult, a câștigat și un premiu sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
entuziasma de fiecare dată, îi adopta pe loc. Cred că și eu făceam la fel, deși îi uitam imediat și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații întorc capul după ea ori îi fac avansuri. Povestindu-i fără șir cât de ocupată este cu școala ei de coafeze, cum se mai duce la câte un film, adoră poveștile de dragoste, a văzut de curând unul în care ea era sedusă și părăsită și rămânea ca proasta privind în gol ca o dantelăreasă, asta n-a prea înțeles, dar scenele în care ea se întâlnea cu tipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primului ciclu nu le-a dat un răspuns, deși era medic, a aflat că toate sunt firești de la femeia care făcea menajul și de la bunică-sa. La douăzeci și patru de ani, Ioana Sandi păstra încă o parte din sentimentele copilăriei. Își adora și acum tatăl, dar altfel, îl socotea o victimă și ar fi vrut să nu-l dezamăgească. N-o moștenise pe maică-sa. Era suplă, nu voinică, avea un glas melodios, nu dogit, îi plăcea să petreacă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]