3,869 matches
-
din Consiliul Culturii. Mă îndoiesc că Nicolae Manolescu și Eugen Simion au catadicsit vreodată să citească vreun articol scris de mine sau de Sporici (din cele publicate alături de ale lor). Văzîndu-ne sub același acoperiș, unii cred, probabil, în existența unor afinități. Chestiunea e, însă, fără reciprocitate: n-am auzit ca, fie și convențional, cei doi să fi zis cîndva că au găsit în textele noastre o propoziție cu care să fi fost de acord, bună, în cutare text. În schimb, E.S.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
valoare etc. Norman Manea nu uită mereu să sublinieze că este vorba despre „opinii” personale, lipsite de pretenția infailibilității. Ca atare, selectarea atât a numelor, cât și a cărților (foarte numeroase și unele, și celelalte) se operează pe baza unor „afinități elective”, fără pretenția de a acoperi totalitatea peisajului românesc sau universal. În măsura În care volumul are un pronunțat caracter publicistic și se datorează nu unui „critic de profesie”, ci unui prozator constant preocupat de producția confraților săi, sunt inevitabile unele accente subiective
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste 20 de ani, la citirea noului meu manuscris (Întoarcerea huliganului), „emanciparea de matcă”. Refuzul, adică, al etichetei-simbol: evreu, german, român, victimă, militant, disident. Refuzul „identității” limitative, constrângătoare, fie ea religioasă, etnică, ideologică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-și asuma Întrebările studenților ca și cum ar fi fost ale sale. Medita la ele, dinăuntrul laboratorului literar, nu de la amvonul didactic. Nuanțat, vibratil, autorul devenea un ghid fratern și locvace, cu acea fermecătoare gentilețe latină a dialogului care stimulează afectele și afinitățile. Acesta fusese, de fapt, și scopul neobișnuitului curs care aducea de peste mări un autor reputat, chiar dacă cvasinecunoscut studenților americani: șansa unui contact direct cu cei care persistă, risipiți În toate colțurile furnicarului planetar, În iscodirea altor miracole decât ni le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vocație disociativă, același spirit nonconformist, afirmat în deplină libertate, deși i s-a imputat faptul că realizează o critică infidelă, care înlocuiește opera cu interpretarea. În Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor), bunăoară, spiritul polemic domină afinitățile elective/selective. Întotdeauna critica a subliniat inteligența lingvistică a lui F., manierismul ca mod de a fi și de a se exprima. SCRIERI: Texte pentru Phoenix (în colaborare cu Andrei Ujică), București, 1976; Simpleroze, Timișoara, 1978; Șalul, eșarpele Isadorei, București
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
ca mod de a fi și de a se exprima. SCRIERI: Texte pentru Phoenix (în colaborare cu Andrei Ujică), București, 1976; Simpleroze, Timișoara, 1978; Șalul, eșarpele Isadorei, București, 1978; Copyright, București, 1979; Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Timișoara, 1980; Afinități (s)elective, București, 1980; Areal, București, 1983; Holorime, București, 1986; Afinități efective, București, 1990; Dublul regim diurn/nocturn al presei, Timișoara, 1997; Caragialeta, Timișoara, 1998; ed. 2, Timișoara, 2002; Prolegomene la o retorică publicitară, Timișoara, 1998; Un castel în Spania
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
Texte pentru Phoenix (în colaborare cu Andrei Ujică), București, 1976; Simpleroze, Timișoara, 1978; Șalul, eșarpele Isadorei, București, 1978; Copyright, București, 1979; Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Timișoara, 1980; Afinități (s)elective, București, 1980; Areal, București, 1983; Holorime, București, 1986; Afinități efective, București, 1990; Dublul regim diurn/nocturn al presei, Timișoara, 1997; Caragialeta, Timișoara, 1998; ed. 2, Timișoara, 2002; Prolegomene la o retorică publicitară, Timișoara, 1998; Un castel în Spania pentru Annia, Timișoara, 1999; Erau ziare, evenimente, Timișoara, 2000; Opera somnia
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
de o viziune interiorizată, de efuziuni lirice și un discurs metaforic fluent. Volumul de rondeluri Ne caută o veste (1995) are o formulă lirică ce îmbină meditația sentențioasă gravă cu simbolurile și alegoriile ce țin de ontic. Rondelurile, având unele afinități cu cele ale lui Al. Macedonski, se caracterizează prin formule gnomice, prin rigoarea, sobrietatea și exactitatea expresiei lirice, prin bogate referințe la arii largi de cultură sau la religie. Același lucru se poate afirma despre cea mai bună carte a
FURDUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287116_a_288445]
-
cea germană. Criticul recunoaște că prin Eminescu poezia a primit „o viață mai intensivă și mai variată”, că limba română s-a îmbogățit, poetului fiindu-i relevată importanța. Nu lipsită de substanță este portretistica literară a lui D., în care afinitatea față de „stilul” unor personalități (Titu Maiorescu, Barbu Catargiu) sau, dimpotrivă, atitudinea sarcastică (N. Fleva), tonul dezaprobator (când e vorba despre M. Kogălniceanu) contribuie la închegarea, în bună tradiție clasică, a unor „caractere”. SCRIERI: Opere, îngr. și pref. Ovidiu Papadima, București
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
viața unui om falsificat, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Zece poeți români laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (1991-2000), Botoșani, 2002. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Esopia, RL, 1982, 32; Cristian Livescu, Gellu Dorian, „Poeme introductive”, CRC, 1986, 40; Vasile Spiridon, Afinități elective, ATN, 1994, 2; L. D. Clement, Povestiri din vremea ciumei, „Bucovina literară”, 1997, 4-7; Gheorghe Grigurcu, Trei poeți moldavi, RL, 1998, 2; Horia Gârbea, Cum să dai de dracu’?, CRC, 1998, 4; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice. Din timpul
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
raportul genului și al speciei, atent la concordanțe și diferențe, și caută o cale de acces spre zona de adâncime a acestui fenomen creativ singular în literatura noastră. El observă statutul paradoxal al „școlii”, ca fiind una mai curând a „afinităților descoperite odată cu publicarea volumelor și nicidecum una a asemănărilor dictate prin norme prealabile”. Dacă nu se sprijină suficient pe motivațiile de istorie literară necesare (cronologia constituirii grupului, aportul protagoniștilor la fondul doctrinar comun, modul de participare individuală și diferențele implicite
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
H. Simionescu și Radu Petrescu) în ipostaza lor literară. După cele două lucrări critice, D. s-a manifestat ca autor de proză scurtă (Călătorii spre muchia de cuțit, 1999) și de roman (De departe spre aproape, 2001), în care vădește afinități cu eseistul pasionat de formele și procedeele literaturii fragmentare, practicate aici dezinvolt. SCRIERI: În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992; Arhiva de goluri și plinuri. Literatura fragmentară, Cluj-Napoca, 1998; Călătorii spre muchia de cuțit, Pitești, 1999; De
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Eminescu. Ca poet, G. este un romantic postpașoptist care, în absența unei vocații viguroase, încă primește, ca și alții, înrâuriri venind dinspre mai vechii I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri și D. Bolintineanu. Afișează o pasiune aparte pentru Byron și poezia lui, afinitate pe care și-o motivează printr-o legătură de sânge, înrudire fantezistă, ridiculizată de contemporani. Volumele Preludele (1862), Miosotis (1865), Poezii noue (I, 1873), Nostalgia (1885) relevă un autor inegal, cu pâlpâiri de poezie bună, departe însă de ceea ce prevestiseră
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
era o fantasmă neîntinată de istorie. Primii sînt minimaliștii, descendenții soft ai Noilor Romancieri, cei care au reușit să coaguleze ultimul grup de avangardă În literatura franceză, În jurul editurii Minuit, pe ultimii i-am numit « esteți », dar ei sînt, datorită afinităților elective, mai puțin reprezentați. O categorie aparte sînt scriitoarele, majoritatea autoficționare, voci puternice, uneori gălăgioase, care vorbesc - În ciuda faptului că nu o recunosc aproape niciodată - o altă limbă. Nu e vorba aici de discriminare sexuală. Scriitura feminină e preluată mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se vrea acela al lucidității expiatoare și ultime, apare frecvent la prozatorii francezi de origine africană, Ahmadou Kourouma (Allah n’est pas obligé) sau Farid Tali (Prosopopée), chiar și la celebrul Tahar Ben Jelloun, și În poezie. Să fie această afinitate definitorie pentru esența vitală a unora dintre semenii noștri, pentru un anumit firesc al lor mai bun conducător de energie decît acela cartezian al “falogocentrisumului alb”? Nimeni altcineva, În afara celor cu pricina, n-ar putea răspunde acestei Întrebări. Pentru Lorette
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să o scrie și să o răspândească înțeleg să o pună întreagă în serviciul românismului. Ca atare, colaboratorii ei - permanenți sau vremelnici - se vor călăuzi statornic de cele trei mari idei luminoase: Dumnezeu, Nația, Regele.” Revista nu-și recunoaște nici o afinitate „cu pretinsa rezistență din afara granițelor neamului”, singurul ei scop fiind „înfrățirea”. Într-un articol din ultimul volum, D. Găzdaru recunoaște că inițiativa fundării revistei i-a aparținut lui Ilie Gârneață, care a și alcătuit prima echipă de voluntari: „Tot lui
CUGET ROMANESC (PENSAMIENTO RUMANO). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286554_a_287883]
-
intelectuale se regăsește, pe Valeriu Cristea, care, fiindu-i părinte, nu a intervenit prin demersuri autoritar-pedagogice în formarea lui, însă i-a oferit un model de valoare, probabil pe Dumitru Micu, cu al cărui spirit metodic și echilibrat prezintă certe afinități, pe C. Stănescu, cel care l-a încurajat în activitatea de cronicar și cu care împărtășește rara capacitate de a nu-și pierde cumpătul în polemici și de a izbuti să adune în ecuații credibile cele mai contradictorii elemente ale
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
care întreaga lume s-a săturat”. De la dimensiuni și aspect grafic la organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită complex, chiar sofisticat (prin contribuția decisivă a lui Mircea Vulcănescu), revista ține să amintească, sugerând afinitatea și succesoratul, „Ideea europeană” a lui C. Rădulescu-Motru, marea revistă culturală postbelică de orientare democratică și deschidere europeană, legată ea însăși de o asociație intelectuală, Poesis, și cu aceeași factură pronunțat eseistică, astfel încât adoptă un macroformat apropiat. Pe pagina întâi
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
o foarte bună prezentare a acestora se află în Bădescu, 1994, 73-86; Ungureanu, 1990, 73-80), precum și ideile-program privind prioritatea istorică și logică a societății asupra individului, elaborate de Durkheim, au produs o impresie puternică asupra autorului român. Dovada o constituie afinitatea de-a dreptul obsesivă a concepției gustiene față de ideea metodologică a interdependenței părților totului social și a supradeterminării elementelor constitutive de către sistemul social. Lecția românească este semnificativă prin cel puțin două resurse esențiale de care a beneficiat profesorul Gusti. În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
toleranței religioase, după ritmul danțurilor voinicești, după sinteza și etimologia limbii ce se trage din latina vulgară - cu toate influențele ce le-am suferit - Dvs. ați putut ușor dezlega de ce există o atât de mare putere de atracție și de afinitate între români, în decursul veacurilor - pe deasupra granițelor geografice efemere. Simțind și gândind la fel - cum reiese elocvent din sinteza asemănării variantelor de cântece și proverbe în diferite provincii, având o continuitate etnică și culturală - imperceptibilă pentru ochii noștri - formând o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Limbajul geopolitic, ce descrie natura organică a statului [...] și influența determinantă a geografiei asupra politicii, a structurii sociale, etnicității și vieții economice a găsit aderenți la stânga, dreapta și centru...” (Murphy, 1997, 73) În ceea ce privește sociologia, pare să existe un soi de afinitate între modernismul reacționar, conservatorismul radical și tradiția sociologiei clasice, cel puțin așa cum o înțeleg istorici ai sociologiei precum Robert Nisbet (1967, 1986) sau Raymond Aron (1967). Există totuși o perspectivă oarecum diferită în argumentele oferite de sociologia clasică și în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
există o diferență semnificativă între femei și albi (care au un risc victimal scăzut), pe de o parte, și bărbați și nonalbi, pe de altă parte. Relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală poate fi explicată și prin ipoteza „afinității”, potrivit căreia receptarea mesajelor TV se face în baza similarității dintre caracteristicile personajelor de pe ecran și cele ale persoanelor din audiență. Analizând rezultatele unui sondaj de opinie reprezantativ național (N = 1502) realizat în 1977 în SUA, Paul M. Hirsch (1980
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
demolator din paradoxurile prin care eroul lui Papini îl definește pe om, autorul român (ca și dublul său din roman, închipuit drept un Anteu și un Icar laolaltă) oferă icoane ale unei viziuni melioriste asupra omului, indicând, cu fiecare dintre afinitățile elective pe care le mărturirește (Pascal, Gandhi, Enescu, Tagore, Brâncuși, Eugen Ionescu, Robert Frost, Heisenberg, Tudor Arghezi), calea spre fericire și spre pace a umanității, susținută de muncă și creație, de conștiința datoriei etice și de iubire, de spiritul comuniunii
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
sadoveniană a povestirilor în ramă, Natura ironiei la Walter Scott și Mihail Sadoveanu, Coincidența și substituirea contrariilor la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție și forță analitică. Eseul Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă preludează o altă lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri (2002), la
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
de puternică originalitate”, ca fiind proprii romanului, precum și „o mișcare moale, voluptuoasă, un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Considerându-l pe C. „promotor (și poate cel dintâi) al balcanismului literar”, tot Călinescu avansa ideea așezării lui în „grupa suprarealiștilor”: „Afinitățile lui cu Edgar Poe, grija de autenticitate, cu înlăturarea oricărei invenții, coloarea de cer înroșit, învălmășeala onirică, coborârea la elementul inefabil ancestral alătură pe scriitor de I. Vinea, de I. Barbu, în genere de poeții fondului obscur.” În roman, cei
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]