7,836 matches
-
nivel individual, cât și organizațional sau social. Anthony Giddens (2001) face apel la un concept interesant: cel de identitate cosmopolită (engl., cosmopolitan identity), cu referire atât la nivelul individual, cât și la cel colectiv: Pe măsură ce granițele devin mai confuze, iar afirmarea autonomiilor locale mai insistentă, vechile forme ale identității naționale trebuie restructurate. Întrebarea „cine suntem?” generează confuzii, deși cere un răspuns coerent ș...ț. O perspectivă cosmopolită este condiția necesară pentru existența unei societăți multiculturale în ordinea globalizantă (Giddens, 2001, pp.
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
iar de înțelegerea acestui lucru depinde în mare măsură succesul învățării. • Învățarea nu mai este doar apanajul elevilor și al studenților, fiind concentrată, ca activitate, mai ales în prima parte a vieții. Evoluția și caracteristicile societății contemporane au condus la afirmarea și necesitatea ideii de învățare pe tot parcursul vieții (engl., lifelong learning). • Organizarea învățării pe criteriul disciplinelor formale clasice devine insuficientă într-o lume dinamică și complexă, caracterizată de explozia informațională și dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor. O învățare dincolo de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
perspectiva nevoilor omului contemporan. 1.4. Interculturalitateatc "1.4. Interculturalitatea" „Descoperirea altora înseamnă descoperirea relațiilor, și nu a barierelor.” Claude Lévi-Strauss „Între situațiile de metisaj și acelea în care se manifestă cu virulență închiderea în sine se caută căile de afirmare a diferitelor culturi și se joacă destinul întâlnirii conflictuale dintre particular și universal.” A. Mattelart, Noua ideologie globalitară Interculturalitatea poate fi considerată, dintr-o anumită perspectivă, o consecință a globalizării. Garantarea dreptului la liberă circulație, deschiderea granițelor, dar și polarizarea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența Întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus În ordine de bătaie În spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei identități, catolice sau ortodoxe, este totuna cu a fi partizanul tomismului sau palamismului. Monografia lui Stăniloae din 1938 cuprinde două părți: prima reprezintă un lung studiu, de aproape două sute de pagini, despre „viața și Învățătura lui Palamas”, În vreme ce a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mult din imaginație decât din observație, cu un conținut „mistic” generat de funcția activă a superstiției și a supranaturalului. În Proza lui Pavel Dan (1943), explică originalitatea realismului din opera scriitorului prin „sondarea adâncurilor misterioase ale conștiinței”, prin predispoziția spre afirmare a unui determinism metafizic, sugerat de „semne” oculte, prin intenția satirică și nuanța pesimistă. Dintre numeroasele articole și note privind actualitatea literară, se detașează prin dimensiuni și substanță cele despre Henriette Yvonne Stahl, George Popa și Emil Giurgiuca. Un pronunțat
BOITOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285796_a_287125]
-
și, cum spune subtitlul cărții, „orientări în literatura română de azi”, comentariile sunt grupate în trei secțiuni distincte: Textul poetic, Textul epic și Textul critic, elocvente atât pentru opțiunile criticului, în ordinea valorilor literare contemporane consacrate sau în curs de afirmare, cât și pentru aria explorărilor, incluzând justificat și autori și cărți cu prezențe oarecum sporadice. Pertinența observațiilor, finețea descifrărilor, justețea situărilor avertizează asupra unui analist aplicat, receptiv și pătrunzător în identificarea structurilor și semnificațiilor, atent la individualitatea operei. A doua
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
acest punct cu Înțelegerea problematicii extinderii conceptului de securitate 1, dar și cu o aprofundare a principiilor strategice fundamentale. Poate una dintre cele mai fascinante direcții În acest sens o constituie dezbaterea privind „cultura strategică”, discuție ce merge dincolo de simpla afirmare a unui anumit tip național de purtare a războiului. Dincolo de toate acestea Însă, o bună cunoaștere a studiilor de caz atât la nivelul strategiilor globale ale marilor puteri, cât și al analizei strategiilor naționale de securitate ale puterilor medii și
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și indivizibilității statului român; dezvoltarea unei economii de piață competitive, dinamice și performante; modernizarea radicală a sistemului de educație și valorificarea eficientă a potențialului uman, științific și tehnologic; creșterea bunăstării cetățenilor, a nivelului de trai și de sănătate a populației; afirmarea și protejarea culturii, identității naționale și vieții spirituale, În contextul participării active la construcția identității europene” (ibidem, p. 6). Precum se poate vedea, logica liberală a securității cade din nou În subsidiar, din acest punct de vedere strategia din 2006
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
clarificări de ordin istorico-literar, sociologic și estetic care pun în lumină contribuția unor scriitori precum Ștefan Petică, Alexandru Macedonski, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Nicolae Davidescu, ca și a revistelor simboliste conduse de Ovid Densusianu sau Ion Minulescu la nașterea și afirmarea modernismului românesc. Aducând în discuție toate marile probleme ale poeticii moderne (raporturile dintre tradiție și inovație, muzicalitatea, formalismul, poezia pură, ideea autonomiei esteticului), B. sintetizează convingător trăsăturile esențiale ale simbolismului românesc: apariția sa ca reacție la „suprasaturarea eminesciană”, urmată de
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
eseu), sunt unitare atât ca fond, cât și în plan stilistic, expunerea întrunind în egală măsură calitățile expresiei adecvate, devenită uneori chiar aforistică, și pe cele ale rigorii teoretice. Seria studiilor esențiale, susceptibile de a alcătui viitoare cărți, începe cu afirmarea unei viziuni românești asupra timpului, întemeiată pe intuiția ritmurilor cosmice (Reforma calendarului, 1924), eseurile lui B., mai ales cele din revista „Gândirea”, accentuând asupra rolului pe care ar trebui să-l aibă religia în pedagogie și invariantele etnice în orice
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
prin raportarea lor la tipurile de sentimente care le generează. În felul acesta, remarcăm existența unei corelații Între sentimentele egoiste și stările limitative ale individului, după cum urmează (P. FoulquiéĂ: aă Orgoliul, reprezentând tendința individului de a se autovaloriza, dorința de afirmare În raport cu ceilalți, nevoia de a ieși În față, de a se impune. bă Mândria, reprezentând vanitatea, sentimentul atașării față de stări lipsite de conținut, inutile și frivole. Ea este caracterizată de o satisfacție excesivă pentru particularități fără o valoare În sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obligat să mă identific presupune anularea liberei mele alegeri. În acest caz, eu nu mai pot acționa conform voinței, nevoilor și aspirațiilor mele, ci trebuie să mă supun voinței impuse de altul, care acționează asupra mea, Închizându-mi posibilitățile de afirmare. Este cazul formării personalității umane În societățile libere-deschise, În prima situație, sau a societăților totalitare Închise, În cea de-a doua situație. Rezultă de aici faptul că tipul moral de personalitate este, În mare măsură, și rezultatul influențelor exercitate de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
caracter stimulativ, sau negativi, cu caracter represiv. Prima categorie oferă perspectiva unei deschideri, pe când a doua pe Închideria orizontului vieții. Factorii pozitivi sunt reprezentați de nivelul de educație și de instrucție a individului, existența unor modele pozitive imitate de persoană, afirmarea liberă și dezvoltarea echilibrată a individului, Încrederea În sine, sentimentul securității și curajul de a acționa, autostimularea prin succesele obținute În viață, existența unui suport moral-religios. Factorii negativi sunt reprezentați de absența unei educații și instrucții corespunzătoare; prezența unor modele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
existe În cadrul comunității cetății, dar poate Într-o formă sublimată să se desprindă de masă, obținând un anumit statut și rol social care să-l diferențieze de aceasta printr-o anumită situare ierarhică. Ierarhiile sunt sisteme simbolice de dispunere și afirmare a indivizilor În Cetate. Ele sunt organizate formal și funcționează În conformitate cu un sistem de valori culturale și morale acceptate de cetatea respectivă. Aceste ierarhii sociale sunt corespondentul simbolic al pulsiunilor supraeului moral: prestigiu, autoritate, putere, voința de a conduce, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Virgiliu ne spune următoarele (Eneida, VI, 726-727Ă: Spiritus intus alit, totamque infusa per artus Mens agitat molem et magno se corpore miscet. Spiritul mișcă lumea. El este forța lăuntrică prin care și din care toate Își trag energia, puterea de afirmare, de a fi. În traducerea lui G. Coșbuc, versurile de mai sus sună astfel: „Toate hrănite trăiesc de un spirit; prin totul străbate / Sufletul, unul, mișcând pe toate-n Întregul cel veșnic”. Această forță interioară este o potențialitate inepuizabilă. O
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
scriind sunt Îndemnat Să nu fac nici aici popasul. Din ce adâncuri vine șoapta? M-ajută duhul și-mi dă sfat. La Început voi pune Fapta. Analiza lui Faust este extrem de nuanțată. Ea este expresia unor etape În procesul de afirmare al forțelor interioare care merg de la cuvânt la faptă. Pentru Faust, calea de la potențialitate la act presupune o suită de etape, de treceri succesive. Cuvântul se transformă În idee. Ideea este cea care, transformându-se, generează puterea. Forța interioară se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o afirmare a energiilor inconștientului, avându-și sursa În aceasta. Ne punem În mod legitim Întrebarea dacă numai inconștientul este sursa energiilor sufletești, al forței sufletești, sau mai există și altceva? Psihologia morală vine să răspundă la această Întrebare. Nu putem reduce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pulsiunile primare. Ele presupun și participarea pulsiunilor spirituale ale individului. Forța sufletească are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o formă de afirmare de sine. Analizată astfel, forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
face distincția Între puterea sufletească a individului și puterea politică, distingând În cazul fiecăreia dintre ele o anumită semnificație morală. Pot fi ele alăturate? se Întreabă J. Locke. Este puterea un fapt subiectiv sau unul obiectiv? Puterea este capacitatea de afirmare a unei persoane, În raport cu forța sa sufletească interioară. Mă afirm pe mine ca individ, În fața mea, sau mă impun pe mine ca individ În fața celorlalți. Prin aceasta, puterea este faptul de „a-fi-În-lume” al persoanei. Dar nu de „a fi pasiv
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obstacole, susține Boussuet: bă posibilitatea de a fi sau de a te afirma ca persoană prin Învingerea obstacolelor care Îți „Închid” Înaintarea În viață, susține Freud. Care sunt elementele care, din punct de vedere psihologic și moral, caracterizează puterea? aă Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii; În planul existenței personale, ca individ, În raport cu ceilalți; ca autonomie și realizare de sine a persoanei; În planul conștiinței sale morale, ca regăsire de sine, ca satisfacție morală și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin care eul personal „poate fi conform aspirațiilor și tendințelor sale”, separându-se prin aceasta de orice fel de norme, obstacole, conveniențe etc. În sens psihomoral, libertatea este puterea de „a fi tu Însuți” conform voinței tale. Este desprindere și afirmare totodată. Ea este „a putea”, „a trebui” și „a te Împlini”. A fi tu Însuți, conform voinței sale. Dar aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situația anterioară conflictului, o anulare a traumatismului psihomoral al victimei. Reparația prejudiciului nu se face numai prin acțiuni exercitate asupra victimei, ca terapii morale psihologice. Ea are caracterul unui act de autocompensare psihomorală spontană, care ține de mecanismele de apărare/afirmare ale Eului persoanei respective. Acestea sunt următoarele: aă restituirea obiectelor furate victimei; bă retractarea injuriilor, calomniilor, a intrigilor la adresa acesteia; că uitarea celor Întâmplate, cu caracter traumatizant de către victimă; dă uzarea actelor de prejudiciu prin trecerea timpului; eă iertarea agresorului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se dezvoltă responsabilitatea individului, discernământul său. Oamenii educați regretă primii greșelile lor. Persoanele lipsite de educație, sau formate Într-o direcție negativă, nu regretă sau trec cu ușurință faptele negative comise, văzând uneori În acestea forme de curaj și de afirmare. Regretul ca suferință psihomorală Orice regret este o Întoarcere către trecut, pe care persoana o trăiește În sfera conștiinței sale ca pe o suferință. Această Întoarcere care mă face să sufăr, fie pentru Răul comis, fie pentru refuzul de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]