KorAP: Find »[drukola/base=agita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...275 >

6,858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

-ți amintești că el a mai stat o dată, la odihnă, la Bușteni, cu nervii? — Uiii! Cade! Cade! — Unde-i șefu’ contabil? — Dă-l jos d-acolo, careva! N-are nimeni atâta curaj? — Du-te dumneata! — Ce prostie! (Lumea țipă, se agită, funia se balansează groaznic, mulțimea se apropie și se îndepărtează de groapă în funcție de mișcările ceasului care se agită; GRUBI se oprește un moment, își trage respirația.) — Grubiii! — S-a oprit! Hai, mă, jos, ce dracu’? Mai avem puțin și ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i șefu’ contabil? — Dă-l jos d-acolo, careva! N-are nimeni atâta curaj? — Du-te dumneata! — Ce prostie! (Lumea țipă, se agită, funia se balansează groaznic, mulțimea se apropie și se îndepărtează de groapă în funcție de mișcările ceasului care se agită; GRUBI se oprește un moment, își trage respirația.) — Grubiii! — S-a oprit! Hai, mă, jos, ce dracu’? Mai avem puțin și ne ducem acasă... Hai că ne oprim aici... — Las-o baltă! (GRUBI s-a odihnit puțin; își scoate un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
intonează un semnal) VIZITATORUL: Nu cred ca ăsta e un final potrivit. BRUNO: Așa l-a scris autorul. Te pui cu autorul? MAJORDOMUL: Ar fi fost foarte frumos dacă Grubi chiar ar fi căzut de sus. (Se ridică și se agită în jurul gropii.) Să fi căzut aici, inert, într-o baltă de sânge... Spectatorii ar fi crezut că e un truc ieftin și atunci... (Iluminat.) Închipuiți-vă un sunet de sirenă, groaznic, niște tipi în halate albe năvălind de acolo, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV: Nu vin. S-a terminat. MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu vin! (Surescitare.) Au făcut focul! MACABEUS: Cine? PARASCHIV: Nu vin! Au făcut focul, acolo, sus. Ne caută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Sunt foarte buni... (Clepfăie.) Mai vreau. PARASCHIV: Așteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește prin sare și-l aruncă în gura deschisă a lui MACABEUS.) MACABEUS (Scuipând.): E prea sărat. PARASCHIV: Scuză-mă! MACABEUS: Îți bați joc de mine? (Își agită brațele bandajate.) PARASCHIV: Mi-a scăpat. Ia-l pe ăsta! MACABEUS (Molfăie.): E bun. PARASCHIV (Începe să-i bage în gură într-un ritm tot mai rapid.): Și pe ăsta! Și pe ăsta! la-i pe toți! MACABEUS (Se îneacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare, apoi tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropiindu-se, urletele unor sirene etc., totul în crescendo și cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.): Nu. MACABEUS (Suspină, hârâie.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de suferință și de neputință.): Și e și laș pe deasupra! Laș! (Către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ești un laș! Laș! (Către ceilalți.) Incredibil. Absolut incredibil. Și taică-meu cânta, dar se-nchidea singur în camera lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat. Acu’ chiar că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. Tot ai spus că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL (Cu părere de rău.): Ați întârziat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, da... Am întârziat. Trebuie să plec imediat... Chiar acum! Repede, domnule... CASIERUL: Îmi pare atât de rău... Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe să-și agite brațele.) Am amorțit... Am amorțit în scaunul ăsta. HAMALUL: Să vă dau o înghițitură de rom? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut niciodată. HAMALUL: E foarte bun. Luați o înghițitură și-o să vă încălziți. Scoate sticla de rom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe șinele întrerupte.) CASIERUL (Alarmat.): Domnule, dar... trebuia să... Nu? (Prinzându-l pe ȘEFUL GĂRII de piept și scuturându-l violent.) Nu trebuia să facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul? Ăsta? A luat cineva bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i asta? De unde? De ce? (Luminile în scenă se sting; gara, peronul și personajele sunt traversate cu violență de luminile unor ferestre care se proiectează de undeva din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

soldat german i-a smuls trei dinți fără să aibă nici o bănuială că Mengel n-ar fi fost cadavru. Soldatul voia cele trei plombe de aur ale lui Mengel. Le-a obținut. Mengel îmi spune că am un somn foarte agitat aici la închisoare, că mă răsucesc și vorbesc toată noaptea. — Ești singurul om de care am auzit vreodată să aibă mustrări de conștiință pentru ce-a făcut în război, mi-a spus el în azi-dimineață. Toți ceilalți, indiferent de partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
George Kraft și l-am lăsat să intre. Vorbea foarte înțepat fiindcă îi dispăruse pipa. Era prima dată că-l vedeam fără pipă, prima dată când îmi arăta cât de mult depindea liniștea lui de această pipă. Era atât de agitat încât tot timpul se jeluia. Mi-a luat-o cineva sau cineva a scăpat-o în spatele cine știe cărui obiect... nu-mi imaginez la ce i-ar folosi cuiva pipa asta, se tângui el. Se aștepta ca Helga și cu mine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
vrei să continui să trăiești, ca să pot să continuu și eu să trăiesc! Și în clipa aceea au năvălit cei veniți să facă descinderea. Forțele legii și ale ordinii au dat buzna prin toate ușile, fluturând arme, suflând din țignale, agitând lanterne orbitoare unde era deja destulă lumină. Erau o mică armată și au început să scoată tot felul de exclamații de satisfacție descoperind în pivniță figurile noastre dulci, de-o răutate melodramatică. Au început să scoată tot felul de exclamații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un fel de mătăuz, cu care popa stropește cu apă sfințită. Agita smocul și privea fioros, oprit în ușă. Craniul acela minuscul mormăi, amenințător: „Te-ai dat cu popii, Gonceo?! Ei te-au făcut ce te-au făcut? Și tocmai cu Macovei, tartorul popilor te-ai dat?!“ Goncea icni, speriat. Dădu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
morți, ce necazurile mele să fac?! Parcă eu am chef de... La experiența mea să mă mai ocup și de săculeții ăștia cu oase?! Dar dacă e indicație de sus, sus de tot...“ Insul acela nu-l mai ascultă. Mai agită de câteva ori ciulinii, cu fața întoarsă spre ușa dublă, masivă, care se deschidea încetișor, opintit. Și dispăru, undeva prin perete, pe lângă dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele Macovei se strecură anevoie printre ușile capitonate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
asta istorică care-o trăim. Facem pace. Vă luați morții și vă vedeți de treabă. Partidul v-a iertat. Tăie de câteva ori, repezit, aerul dintre el și cei doi, vrând parcă să le arate cum fac autoritățile ordine. Dădea agitat din mâini, când îl zări iar pe insul de mai înainte, cel cu crănicelul. Sta rezemat de fereastra dinspre bulevard, cu brațele încrucișate, și părea că ascultă plin de interes spusele lui Goncea. - Am lichidat cu trecutul, se-nflăcarase maiorul. Altele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
magazionerului, Dominic a fost ridicat și condamnat la ani grei de pușcărie. Timotei primise mai multe mesaje prin care era avertizat că el va fi primul pe care se va răzbuna Tănase, în momentul liberării. Lângă Dominic, Gasperină Brandraburlea, valutistul, agita un steag tricolor, cu stema decupată. Pancovici avea și cu Gasperină un diferend. Îi făcuse, în vară, un dosar pentru evaziune fiscală și Gasperină era acum în discuții cu miliția economică. Stăruise colonelul Goncea să se mușamalizeze afacerea (era vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de-atuncea nu s-a mai stricat din instrumente... Nu s-a consumat nimic, oricât de noi să fi fost când le-a adus? N-a investit nimic statu mai p-ormă? N-a adus altele și mai noi? Patrula agitat de la un pereta la altul al odăiței, între soba de teracotă și oglinda mare, cât un stat de om. Câteva abțibilduri, cu reclame pentru purgativul „Cufundac“, pentru pasta de roșii „Reginald“ și pentru noile șosete „Kalisstrat“ încercau să astupe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul Stelian Lazarovici. Se rezemase de zid și citea concentrat hârtia unui prospect. O fâșie lungș, încolăcită. - S-a operat și el și la ce i-a folosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Baltă cu textele. Suntem lesbi, nu te-ai prins? Nu ține vraja la noi! Dacă vrei pisicuțe, du-te la fredonare peste drum, la clubul popii! ...Acum, privindu-l pe insul din fața sa, care continua să horcăie și să se agite, popa Băncilă izbucni cu năduf: - Vezi că ți-am venit de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații, mărturisiri, interviuri, imagini inedite despre aceia. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă și se drăgănea cu Scheihainimé? Nu. Cadâna adormise, cu ciorchinele pe piept și cu șalvarii învăluind-o ca un mătăsos cerșaf. Insul tot agita revista aceea, ca și cum i-ar fi făcut semne disperate cuiva să-l ia în seamă. - În fine - continuă Rafilă - , nu prea s-a s-a lămurit problema respectivă, chiar dacă oficial s-a recunoscut că puteau să fie și teroriști. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
de bonjur și despărțire, ăla de-l meriți. Ai să vezi. Să nu zici că nu ți-am spus... - Mamă, hai acasă. Dormi, bei o cafea, te liniștești și p’ormă mai vorbim! Gina ieșise din prăvălie. Își cumpărase ceva. Agita o sacoșă galbenă, din hârtie. - Du-te la ea! Alung-o! N-o lăsa să mai vină, șopti femeia. Nu vreau să mai discut cu ea. N-am ce să-i mai spun. Mă strezează de spaima spaimelor! Pufni răutăcioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]