3,379 matches
-
din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să plecăm! ― E prea devreme. Abia 4. ― N-are importanță. Dascălu își smulgea fire din sprâncene pe care le privea în dreptul luminii fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni? Stăm destul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mare anvergură ca să fie opera Melaniei Lupu. Acționează altfel, în sfârșit, așa o văd, mai ocult, fără complici, mai... dosnic. Cristescu surâse amar. ― Nu ți se pare destul de dosnică pătrunderea într-un muzeu prin canalul colector? Începu să se plimbe agitat: Are idei, domnule, înțelegi? Mă înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șantajul? ― Habar n-am! Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
existențe contra zece tablouri. Poți să alegi? Ai ce să alegi? Oamenii trebuie în orice caz salvați, dar cum? Pânzele trebuie să rămână în țară. Și, din nou, cum? Părea că vorbește singur. Se oprea din când în când gesticulând agitat, apoi își relua plimbarea între fereastră și biblioteca scundă cu cărți puține. ― Competiția e neloială, remarcă locotenentul. La tot ce a născocit ea luni de zile, trebuie să găsim rezolvare în câteva ore. Maiorul își privi ceasul. ― Exact două ore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Miga se agăță de brațul profesorului. ― Unde crezi că ne duc? ― Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa a fost pe vremuri la Constantinopol. Bazarul i s-a părut foarte gălăgios, necivilizat și murdar. Orientalii... Vorbea agitat, incoerent, incapabil să-și stăpânească emoția. Nevastă-sa ținea dinții încleștați fără să-și ia ochii de la Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gît! ― Basta! șopti fără să-și dea seama. Nu știa încă bine ce va face. Niciodată nu avusese prea mulți bani. Respiră adînc: "O să mă distrez. Asta am să fac! O să crăp distrîndu-mă... Să-mi ajungă!" Grigore Popa se plimba agitat. În ochii negri, de mult stinși, se aprinsese o flacără. Cineva care l-ar fi cunoscut în tinerețe ar fi regăsit acum ceva din chipul de altădată. Ținea mâinile la spate mișcând nervos din degete. " Nu zic sute de mii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și-i venea să vomite. De s-ar termina toată povestea! Nu mai rezist. ― N-avem nici o soluție, conchise Matei. Doar, în sfârșit, doar dacă nu avertizăm Miliția. ― Și ce faci cu cadavrul? Îl îngropi în Cișmigiu? Sculptorul își reluă agitat plimbarea. ― Cred că e destul de simplu, se auzi glasul limpede al Melaniei Lupu. Popa dădu sceptic din cap. Bătrâna continuă liniștită: ― N-avem decât să susținem că domnul Panaitescu s-a sinucis. Se întoarseră iute, privind-o cu ochii căscați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai mult, nici mai puțin decât reședința oficială a prim-ministrului. Jurnaliștii de la presa scrisă, de la radio și de la televiziune, care însoțesc capul coloanei de manifestanți, iau notițe precipitate, descriu, via telefon, cele petrecute redacțiilor în care lucrează, își descătușează, agitați, neliniștile lor profesionale și de cetățeni, Nimeni nu pare să știe acum ce se va întâmpla, dar avem motive să ne temem că mulțimea se pregătește să ia cu asalt palatul prezidențial, nefiind exclus, am spune chiar, admitem ca extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult decât o succesiune de acoperișuri joase. Simți nostalgia capitalei, a vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
interne îi ceruse fotografia ca să înfigă un ac în ochii soției medicului, în timp ce îngâna un descântec vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb ai avut, negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi bătea să-i sară din piept, comisarul se deșteptă de țipetele soției medicului și de hohotele ministrului, Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități e în stare să genereze creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să dea cu pumnul în scaune. Niciodată nu condusese comisarul în felul acesta, niciodată nu avea să mai conducă în felul acesta. Când, în sfârșit, era trecut de nouă, ajunse la postul șase-nord, soldatul care veni să afle ce voia agitatul automobilist îi spuse că acela era postul cinci-nord. Comisarul trase o înjurătură, era pe punctul de a întoarce, dar corectă la timp gestul precipitat și întrebă în ce direcție era postul șase. Soldatul indică direcția spre răsărit și, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
caută. 5tc "5" Prieteni neserioșitc "Prieteni neserioși" În noaptea aceea, mobilul meu Începu să sune pe la Dumnezeu știe cât. Poate că era 3 dimineața, nu știu. Am răspuns somnoroasă, sperând să fie Hunter, de la Paris. Era Lauren. Avea vocea foarte agitată. —Doamne, tocmai a plecat, răsuflă ea zgomotos, cât se poate de trează. —Cine? am Întrebat-o dormitând. —Sanford, desigur. Nu! —Știu. Este o oră mult prea târzie pentru ca un bărbat Însurat să se afle În vizită la o tipă divorțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ridicată și mă uitam aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și când eram mânioasă pe el? Mă enerva asta. —Poftim? spuse Hunter, nedumerit. Se ridică În capul oaselor În pat și Își trecu mâna prin păr, ușor agitat. —Eu nu te mint niciodată. Despre ce tot vorbești acolo? — Când Phoebe zise că te-a zărit la Londra, tu ai spus că e dusă cu capul și că de fapt te văzuse la Paris, am ripostat eu. Ăăă... așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic despre fosta soție a lui Harry, Tom nu a priceput despre ce vorbește. Cred că vă înșelați, i-a spus el. — Nu, i-a întors-o ea, brusc agitată, înfoindu-se de furie. Sunt Flora! — Bine, Flora, a continuat Tom, cred că ai greșit adresa. Să știi că pot să pun să te aresteze. Cum te cheamă? — Tom, i-a spus Tom. — Sigur. Tom Wood. Știu totul despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea, în promisiunea neîncălcată a lui Lucy de a nu ne spune unde se află. În fine, se trezește și Tom. Îmi e greu să îi interpretez starea de spirit, care pare să oscileze între satisfacție sobră și o jenă agitată și stânjenită. La masă nu scoate un cuvânt despre întâmplările din noaptea precedentă, iar eu mă abțin de la întrebări, oricât aș fi de curios să aud versiunea lui. Mă întreb dacă s-a îndrăgostit de înflăcărata noastră domnișoară C. sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
democrație. Acesta a declanșat toate pasiunile celor care rîvneau sau considerau firesc, pe față sau tacit, să ocupe un loc important pe această scenă, precum și pe ale celor care nu se mai recunoșteau de nici un fel în toată această viață agitată a societății românești, de acum liberă. După ieșirea din social prin cultură în timpul comunismului, a urmat astfel căderea socialului în politic din post comunism. Socialul tinde să fie redus în prezent la politic - iar politica este așa cum este... Celor nemulțumiți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
străzile orașului. Și probabil că totul s-ar fi oprit aici, că aș fi uitat în scurt timp, dacă acum două zile nu m-ar fi abordat el, în picioare de data aceasta, lîngă sacoșa sa din rafie. Era ușor agitat, ca și cum ar fi avut să-mi spună ceva important : — O să fie o epidemie, știți, nu i așa ? Astea sînt vremurile... a mai adăugat el și a zîmbit vag. De data aceasta nu am mai mormăit nici un „mda” și am trecut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de cea mai uluitoare scenă pe care o văzusem vreodată. Soarele era sus. Lumina invada o stradă plină de animație: trăsuri la care erau înhămați câte doi cai lustruiți, un car cu boi strivit sub un butoi uriaș, birje, vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
domnul Profesor Maiorescu, nu cred c-ai auzit dumneata de el, după ce i-a îndemnat părintește să se țină departe de asemenea mârșăvii, și-a dat totuși demisia, ceea ce e o mare pierdere. Domnul Filipescu, un tip de om impulsiv, agitat, și de la un ziar devenit advers, i-a trimis imediat martorii și l-a provocat la duel. Mă-ntreb dacă asta o fi fost picătura care-a făcut să se reverse paharul... Aici domnul Peppin Mirto se întrerupse iar, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
animalele se mănâncă între ele. Dar numai omul folosește ura ca preambul. Din Cosmos, Pământul se vede ca o lacrimă. Suferința e vizibilă deci și de acolo. Unde mai găsim astăzi o lupoaică în stare să ne revigoreze? Cea mai agitată parte din viața păsărilor de curte e după ce rămân fără cap. Între arborii din pădure există emulație, nu concurență. La soare te poți uita... Asta grație poluării! Orice izvor este simbolul unei speranțe. După ce i s-a descifrat mecanismul de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
imperfecțiuni. Idealurile mici pot aduce satisfacții imediate. O țintă trebuie să ai la plecare. Chiar dacă, asemenea lui Columb, te poți trezi cu altceva în față. Perseverența poate converti obstacolul în resort. Ideile sunt ca și femeile. Trebuie rezolvate, nu doar agitate. Statuile inevitabile se apără singure. Când nu e ridicol, patriotismul, atinge cota sublimului. Scopul vieții ar putea consta în diminuarea suferinței semenilor. Competiția liberă a valorilor este mecanismul care ar putea schimba fața lumii. Multe descoperiri senzaționale au țâșnit din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în istorie. În istorie, rugul poate deveni o Pasăre Phoenix. În istorie, uneori și barbarii au însemnat o soluție. În istoria de până acum, biciul a suplinit prea des dialogul. Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din orice paradis. Multe creiere funcționează doar la nivelul abacului. Ar fi teribil dacă am ajunge la nivelul de inteligență la care pretind că s-au cățărat proștii. Imbecilul își țipă durerea. Înțeleptul o fixează în concepte. Într-o lume agitată, modestia începe să fie asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Când concurența cu internetul va deveni umilitoare pentru noi, nu ne va rămâne decât să-l scoatem din priză. Insomniile ne-au împins spre progres. Iar el, spre alte obsesii. Ne strecurăm tot mai încruntați printre cacofoniile vieții. Suntem foarte agitați. Nu am avut închidere de lună, ci de mileniu. Stresul - adică senzația că locuim unul în marsupiul celuilalt. Suntem stresați pentru că toți vor să facă ordine în viața celorlalți. Lumea actuală pare un film făcut de Mefisto pe un scenariu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
greu de suportat. Voluptatea ține mai ales de ingeniozitatea viciului. Întotdeauna, genele răului au fost mult mai penetrante decât celelalte. Când faci un bine cuiva, bucuri un om și superi douăzeci. Banul a făcut din noi o planetă de strigoi agitați. Pentru VIP-urile de astăzi, adulterul a ajuns un important prilej de publicitate. Cedările morale se transformă, de regulă, în bumerang. Fără puțin orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]