179,567 matches
-
viitor va avea această ciudată situație! Acum o lună mi-a fost decernat la Paris Premiul Medicis pentru ultimul meu roman, ceea ce a fost o bună satisfacție pentru mine, dar în același timp cauza unor mari necazuri, pentru că eram considerat aici ca unul care nu mai există și dintr-o dată am îndrăznit să exist! Dragă Simona, aș prefera să trăiesc ascuns, cu modestie, în micile mele amuzamente, în micile mele aventuri și plăceri, dar, cum vezi, sunt obligat să trăiesc cu
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice, alternează mai multe registre poetice, folosește și tiparul versului popular și de aici efectul artistic remarcabil. Rugăciunile, specie foarte productivă datorită accesibilității lor, marchează părăsirea intimității psalmilor și intrarea în zodia retoricii, în timp ce în cazul imnului, cu o importanță secundară pe parcursul liturghiei, inovația este minimă. Deși odele fac trecerea înspre un caracter laic
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
rugăciunii de la finalul elogiului demonstrează geneza religioasă a speciei, iar epigrafele, cu două căi de omagiere (lauda directă închinată eroilor - oda profană și lauda indirectă - glorificarea blazonului prin versurile la stemă), sunt clișeizate și prezintă numeroase similitudini, inovația fiind și aici insignifiantă. În tiparul vocației desăvârșirii intră meditația morală ale cărei texte au ca motiv principal "fortuna labilis". Eugen Negrici analizează aici poemul Viața lumii al lui Miron Costin. Spiritul didactic al smereniei creștine nu mai interesează cititorul modern. Vocația insolitului
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
profană și lauda indirectă - glorificarea blazonului prin versurile la stemă), sunt clișeizate și prezintă numeroase similitudini, inovația fiind și aici insignifiantă. În tiparul vocației desăvârșirii intră meditația morală ale cărei texte au ca motiv principal "fortuna labilis". Eugen Negrici analizează aici poemul Viața lumii al lui Miron Costin. Spiritul didactic al smereniei creștine nu mai interesează cititorul modern. Vocația insolitului și a peripeției adună povestirile istorice versificate, cu corespondențele ei folclorice, vicleimul și cântecul de stea, majoritatea anonime și interesante, poate
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
deșertăciuni, altele îi sînt preocupările, altruiste. E prins permanent în proiecte dificile, migăloase și, după avertismentele serioase pe care trupul i le-a dat, grija lui zilnică e să le ducă la bun sfîrșit. "Mai aveam încă de lucru pe aici, nu puteam pleca" - mi-a spus după ultima pățanie gravă, care l-a ținut în inconștiență cîteva zile, după care și-a revenit miraculos. Și s-a întors la masa de scris, bucurîndu-se iar, copilărește, de tot ce e important
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
serios, eu chiar cred în miracole și am avut parte de ele"), năstrușnicia ludică, pasiunea pentru eroii arhetipali care vin de hac răului. O frumoasă nebunie optimistă în stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît și ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît de primejduite în veacul absurd XX. Știu că vorbele astea mari îl vor stînjeni ("hai, dom
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
În mărturisirile personalităților controversate mă scufund cu o curiozitate aproape jenantă. N-am atîta imaginație încît să pot inventa epic personaje de tip Nicu Gheară, Fane Spoitoru, Dinel Staicu sau Gregorian Bivolaru. Cu personalitățile politice mă mai descurc, dar și aici, detaliul, o explicație sau alta pentru justificarea unei situații cunoscute de toată lumea mă găsesc în deficit de imaginație. Din acest punct de vedere, președintele Iliescu, cel din cartea de convorbiri cu Vladimir Tismăneanu, nu are o imagine publică spectaculos diferită
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
parte din lucrările mele), exilul m-a redus la impotență pe acest plan major (nu și în ce privește poezia). Dacă m-aș fi putut întoarce în România - să beneficiez de un domiciliu adică - sunt sigură că mi-aș fi continuat vocația... (aici ar trebui să inserez inadmisibilul tratament aplicat mie de o Primărie coruptă, larg popularizat, dar fără nici un rezultat, și despre care voi povesti pe larg în volumul al III-lea al memoriilor mele). Al doilea regret privește pierderea - prin confiscarea
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Tot ce știu e că, asemenea tatălui meu, n-am stat niciodată degeaba. Îl văd și acum, în ultimii lui ani, slăbit de boală, dar stând ore întregi în fața mașinii de scris, lucrând la o autobiografie (pe care o am aici cu mine într-un sertar). În ce privește lucrul meu, nu mă mâna nimeni din urmă decât propria mea nevoie de a mă exprima pe mine și ceea ce mă înconjura, preocuparea mea de căpetenie constând în a evita rutina, repetiția, autopastișarea - sau
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
străbați în lung munții împăduriți ai insulei, cu versanți mai înalți și mai abrupți decât în Făgăraș, cu serpentine multe și obositoare, care te fac să încetinești, să oprești la mânăstirea Sfântul Ioan Rus (ale cărui relicve au fost aduse aici de refugiați din Asia Minor), să faci câteva popasuri unde bei apă clară și mănânci miere, ei bine, după ce te prinde noaptea pe drum, care se lasă brusc și te aruncă într-o obscuritate profundă, angoasantă (de-ți amintești misterele
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
ani de dirijorat în Anglia, Japonia, Australia și America de Sud, aflase exact ce trebuie să fie "specificul românesc". Am reușit să ne găsim locurile în teatrul de vară arhiplin (da, plin cu sutele de turiști din Evia, care sosiseră cu autocarele aici în "pustietate" pentru un strop de muzică europeană) înainte ca Iorgos Konstantinou să înceapă concertul în sol major nr. 4 op.58 de Beethoven. Concertul dedicat arhiducelui Rudolf al Austriei, prietenul, studentul și unul dintre "finanțatorii" Titanului (care a mai
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
Limni (un sat ridicat acolo unde s-a aflat anticul Elimnion, unde, spune mitologia, s-a însurat Zeus cu Hera) a fost convins să contribuie la susținerea orchestrelor invitate (de două ori pe an, în iunie și septembrie, au loc aici festivaluri de muzică clasică). Astfel încât orchestre celebre, din toată lumea, vin să susțină programe la malul mării. Filarmonica "Banatul" a fost întemeiată în 1871 ("societatea filarmonică") și i-a avut, între alții, drept oaspeți pe Brahms (ca pianist), Sarasate, Wieniawski, David
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
Brahms (ca pianist), Sarasate, Wieniawski, David Popper, Bela Bartok, Pablo Casals, Jacques Thibaud . până la Gheorghe Dima, Dimitrie Popovici, Cella Delavrancea, George Enescu, și toate numele celebre ale finalului de secol trecut, românești și internaționale. Desigur, nu trebuie să mai detaliez aici succesele acestei orchestre ale cărei imprimări, preluate de case de discuri din Anglia, Italia și Germania, sunt vândute în toată lumea. Ultima parte a "concertului din livada cu măslini", Simfonia a 4-a Italiana în la minor op.90 de Felix
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
de la poalele muntelui Kandili, cu plaja Cochilia și livada ei de măslini care găzduiește acum teatrul de vară, mai păstrează urmele acelor veacuri orientale. Datorită dificilei accesibilități dinspre continent (străbaterea munților cu serpentine care ne-au îngreunat și nouă drumul) aici era raiul piraților care bântuiau Egeea. Cine s-ar fi gândit vreodată că prin sălașurile piraților vor răsuna concerte ca la Viena?
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
o trimitere explicită la ceea ce se petrecea în URSS: "Scontează oare Breton pe valorile cu adevărat noi care nu s-au lăsat văzute nici prevăzute până în prezent - ideile URSS-ului fiind tot atât de vechi și de burgheze pe cât e lumea"... De aici, și concluzia că suprarealiștii n-au "încetat să se caute" și că, dacă există cu adevărat un curent de avangardă care să poată fi legat de realitatea imediată, acela e mai degrabă futurismul italian: "Futurismul se adaptează infinit mai bine
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
filosofică pentru a se justifica: totul e esențialmente trăit, la temperaturi și tensiuni maxime, scoase de sub regimul speculației intelectuale. "Mărturia sunt eu - scrie el -, imparțialitatea o ignor. Și eu nu practic simpatia sau antipatia, ci dragostea și ura. Ceea ce aduc aici sunt convingeri care mă costă scump și ar putea într-o zi să mă coste chiar viața" (Spovedanie, ed. cit., p. 30). Or, la acest nivel al implicării afective, decepția apare cu atât mai gravă: Istrati este omul care înțelesese
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
ce vizează - cum spune Paul Ricoeur comentându-l pe sociologul german - un optimum etic sau "le souhaitable humain" - ceea ce este de dorit pentru om. (v. Paul Ricoeur, Lectures 1. Autour du politique, Seuil, Paris, 1991, p. 251). Intră în joc aici și utopia, cum atrage atenția Ricoeur, întrucât " Există o morală universală în măsura în care omenirea își poate proiecta existența ca pe un tot indivizibil", "înțeleasă ca o singură ființă suferindă", dar și în măsura în care profesează "realizarea individuală, deplin singularizată, a vocației umane" (Op. cit
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare confirmată, în chipul cel mai drastic, de tacticile și strategiile sovietice în teritoriul spiritual, prelungite până în dezbaterile "Congresului pentru Apărarea Culturii", unde - observă el - "un val de locuri comune, de calomnii disperate, de procedee de intimidare
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
în cap, cu o perfectă figură de killer. "Observ că nu-ți place chelia lui Băsescu. Dar a bodyguardului care nu te scapă din priviri îți place? Sau el te reprezintă numai în relațiile... interne?" Conversația părea să se oprească aici. O fracțiune de secundă, domnișoara a părut că meditează intens. Apoi, ca și cum ar fi fost de la sine înțeles că una e viața și alta politica, mi-a zâmbit dulce: "Nu e numai părerea mea! S-a spus și la televizor
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
elemente fundamentale: naștere, vise, sex, moarte, violență... Acestea sunt ilustrate prin calupuri de imagini de arhivă juxtapuse pe un fundal sonor (compus de Jonny Greenwood de la Radiohead). Desigur, postmodern, experimental, șocant, acoperă o sută de ani de cinematografie etc., dar - aici citez părerea unei co-spectatoare care a pus punctul pe "i" - lipsește aristotelica necesitate: această formă de colaj e ok, dar la fel ar fi fost o mie altele. Iar bombardamentul cu imagini nu mai reprezintă demult o noutate. Pretențioasa afirmație
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
-i copilărie. Nu fără motiv criticii italieni au vorbit de un substrat autobiografic, de reconstituirea imaginarului unei generații, de mentalități și memorie colectivă. Ca și în romanul autobiografic al lui Alberto Asor Rosa, L'alba di un mundo nuevo și aici se vorbește despre fascism, război și rezistență. Și încetul cu încetul se conturează, în tușe puternice, imaginea acelei Italii "schizoide" din perioada celui de-al doilea război mondial, o țară a tuturor contradicțiilor, situată, firește, la antipodul clișeelor binecunoscute (de
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu? Cred că ar fi excesiv să-i căutăm un corespondent sau să ne așteptăm ca el să existe într-o literatură preocupată în mod vital de apărarea valorilor naționale, nemaiavând timp de speculațiile autoreflexivității (aici o excepție notabilă este Gesturi de Emilian Galaicu-Păun), deși aceste speculații există pe unele mici porțiuni ale epicului. O simplă iluzie de audiență e traducerea romanului basarabean în spațiul sovietic: e vorba de cele mai multe ori de o literatură oportunistă, peste
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Druță, confruntarea cu moartea în Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, sentimentul trecerii ireversibile a timpului în Disc de George Meniuc) atinge uneori tensiuni demne de toată atenția. Deficitară mi s-a părut inventivitatea tehnicilor narative moderne și postmoderne. Ar încăpea aici o discuție lungă despre exigențele sincronizării romanului, dar sunt convins că ele vor fi din ce în ce mai clar asumate de acum încolo (riscul cunoscut e căderea în mimetism). Așteptarea mea e ca romanul basarabean, cu trecutul și cu prezentul lui, să-și
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
revendică) nu este un "specialist", ci un splendid "diletant". "El nu citește din pricina vreunei obligații exterioare, de serviciu, ci pur și simplu de plăcere" (pentru întreaga discuție, vezi nota de la p. 57). În cel mai bun caz, se poate vorbi aici de o confuzie terminologică. Pentru că "cititor profesionist" nu poate fi decît cineva care are ca meserie cititul cărților, care trăiește din cititul cărților, adică, în ultimă instanță, chiar criticul literar (îi recomand autorului să (re)vadă în DEX sensurile cuvîntului
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
întâmpinase un vechi și bun prieten, fost coleg de școală, actualmente medic care îl îngrijea. "Măi Țucule - îi spusese acesta, privindu-i pânzele din odaie - te-ai apucat să zugrăvești bazaconii, să pictezi cai verzi pe pereți? Ce faci tu aici e treabă de om nebun. Nu se pricepe nimic!" Țuculescu era pe deplin conștient că opera sa avea de înfruntat și în viitor asemenea reacții. Totuși, nu aceasta îl afecta cel mai puternic, ci sentimentul că nu mai are mult
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]