10,591 matches
-
ți-am spus și mai lânainte, am reușit să aștern o patină, ca să spun așa, peste agitația și nebunia din biroul nostru. Toate activitățile neesențiale sunt încetul cu încetul reduse. Pentru moment sunt ocupat cu decorarea stupului nostru fremătând de albine cu guler alb (trei). Făcând analogia cu cele trei albine îmi vin în minte trei „a“-uri care descriu foarte bine activitatea mea de funcționar: a activa, a actualiza, a ameliora. Sunt de asemenea trei „a“-uri care-l descriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o patină, ca să spun așa, peste agitația și nebunia din biroul nostru. Toate activitățile neesențiale sunt încetul cu încetul reduse. Pentru moment sunt ocupat cu decorarea stupului nostru fremătând de albine cu guler alb (trei). Făcând analogia cu cele trei albine îmi vin în minte trei „a“-uri care descriu foarte bine activitatea mea de funcționar: a activa, a actualiza, a ameliora. Sunt de asemenea trei „a“-uri care-l descriu foarte bine și pe bufonul nostru, șeful de birou: absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
erau cei binecuvântați în ceruri, iar ei, cei din cameră, erau păcătoșii de pe pământ. Icoanele, care parcă se loveau una de alta, ramă lângă ramă, acopereau fiecare centimetru pătrat de peret, iar aerul era greu cu miros de ceară de albine, ulei și tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea să îl privească în față când vorbeau de prostituție, dar acest exces de sentiment religios părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aceasta nu era o editură repsectabilă. ă Priap. Numele nu mai era oferit drept întrebare, iar Prințul își coborî pleoapele în semn de confirmare. § Leonid Simionovici Tolkachenko era victima prea multor castraveți murați mâncați prea repede. ședea în fotoliu citind Albina Nordului și trebuia să țină lumânarea aproape de ziar. Deși era trecut de trei după-masa, de la fereastră nu venea nicio lumină. În curând va trebui să iasă afară și să își facă treaba. Tolkachenko trăia singur într-un apartament mic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de la care așteptau o cerere iminentă în căsătorie. Tolkachenko își pierdea din avânt zi de zi, pe măsură ce propunerea personajului important se lăsa din ce în ce mai așteptată. Astfel, încetă să-și mai cheltuie banii pe bomboane și dantelă și chiar își reluă lectura Albinei Nordului. Maria Alexeievna nu mai avea șaisprezece ani. În ochii săi, ea încetă să mai fie multe lucruri. Tatăl ei își pierduse slujba. Mama sa murise, după câte se spune de supărare, iar Maria Alexeievna începuse să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o sacoșă și plecă cât mai departe de Fontanka, fără să mai arunce o privire înapoi sau să se intereseze ce s-o fi ales de ea. Treizeci de ani mai târziu, Leonid Simonovici Tolkachenko stătea singur pe întuneric citind Albina Nordului la lumina candelei. De la vizita polițistului simțea o legătură mai directă cu desfășurarea știrilor. Până acum, nevestele snopite în bătaie, bețivii călcați, tații omorâți de fii nu trăiau decât în închipuire, conținuți de suprafața ziarului ca și cum ar fi ascunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca Times Square din New York, locul pe care se Înghesuiau să-l vadă toți turiștii și pe care ea Încerca mereu să-l evite. — Bine, zise, o să fiu rapidă. Carlos parcă lângă trotuar, iar Kitty sări din mașină ca o albină, alăturându-se roiului de turiști care se holbau vrăjiți la faimoasele amprente ale vedetelor de pe trotuar. Vedea nume cunoscute, dar și nume ale unor celebrități de mult apuse, de care nu auzise niciodată. Își aminti de remarca lui Milan Kundera-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau prea sus în raport cu valoarea de schimb, Și dacă se întâmplă așa, ce faceți, întrebă Cipriano Algor ca să se afle în treabă, la care subșeful răspunse pe un ton condescendent, Dragă domnule, presupun că nu așteptați să vă dezvălui secretul albinei, Mereu am auzit că secretul albinei nu există, că e o mistificare, un fals mister, o fabulă care a rămas de inventat, o poveste care ar fi putut fi, dar n-a fost, Aveți dreptate, secretul albinei nu există, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
schimb, Și dacă se întâmplă așa, ce faceți, întrebă Cipriano Algor ca să se afle în treabă, la care subșeful răspunse pe un ton condescendent, Dragă domnule, presupun că nu așteptați să vă dezvălui secretul albinei, Mereu am auzit că secretul albinei nu există, că e o mistificare, un fals mister, o fabulă care a rămas de inventat, o poveste care ar fi putut fi, dar n-a fost, Aveți dreptate, secretul albinei nu există, dar noi îl cunoaștem. Cipriano Algor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vă dezvălui secretul albinei, Mereu am auzit că secretul albinei nu există, că e o mistificare, un fals mister, o fabulă care a rămas de inventat, o poveste care ar fi putut fi, dar n-a fost, Aveți dreptate, secretul albinei nu există, dar noi îl cunoaștem. Cipriano Algor se retrase ca și cum ar fi fost victima unei neașteptate agresiuni. Subșeful zâmbea, insista complezent că ideea e bună, chiar foarte bună, că aștepta prima livrare și că, după aceea, îi va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bună, că aștepta prima livrare și că, după aceea, îi va da de știre. Apăsat, cu o neliniștitoare impresie de amenințare, Cipriano Algor urcă în furgonetă și ieși din subteran. Ultima frază a subșefului i se învârtea în minte, Secretul albinei nu există, dar noi îl cunoaștem, nu există, dar noi îl știm. Văzuse căzând o mască și înțelesese că, în dosul ei, era alta, exact la fel, înțelegea că măștile următoare vor fi în mod fatal identice cu cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cunoaștem, nu există, dar noi îl știm. Văzuse căzând o mască și înțelesese că, în dosul ei, era alta, exact la fel, înțelegea că măștile următoare vor fi în mod fatal identice cu cele care căzuseră, e adevărat că secretul albinei nu există, dar ei îl știu. Nu va putea vorbi despre această poveste tulburătoare cu Marta și cu Marçal pentru că ei n-ar înțelege, și n-ar înțelege pentru că n-au fost acolo cu el, în fața ghișeului, auzind un subșef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marta și cu Marçal pentru că ei n-ar înțelege, și n-ar înțelege pentru că n-au fost acolo cu el, în fața ghișeului, auzind un subșef de departament explicând ce e valoarea de schimb și valoarea de uz, probabil că secretul albinei constă în a crea și a impulsiona în client stimuli și sugestii suficiente pentru ca valorile de uz să urce progresiv în prețuirea lui, pas căruia îi va urma în scurt timp creșterea valorilor de schimb, impusă de șiretenia producătorului unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
au plafond de l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întîlnirile profesionale care capătă din ce În ce mai multă amploare. Există din ce În ce mai mulți profesioniști, care au nevoie de din ce În ce mai mulți conferențiari. Profesioniștii se subîmpart În și mai mulți profesioniști pe măsură ce zonele lor de expertiză cresc, se specializează și se divid precum fagurii de albină. Tot așa și cu sînii, murmură el. — Ce-i cu sînii? Wakefield nu poate explica precis. SÎnii devin din ce În ce mai mari, sălile de conferință acoperite cu domuri se umflă În centrele diferitelor orașe, există o analogie, deși cam subțire. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Foaie verde foaia soii, Cum se cheamă fiul oii? Cu ea și-a găsit beleaua Doamna care-aduce neaua: Haina albă ea și-o pierde Și îmbracă una verde. Seamănă cu o paradă De belșug și de lumină; Omul pare o albină Și pe câmp și în livadă. Umblă-n ploaie și-n răcoare Și e meșteră-n culoare; Când își umflă pânzele, Rupe toate frunzele Și provoacă-n tot minutul Când tușitul, când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
abitir Decât teiul sau arțarul; Fructul lui se cheamă jir Și-l poți aduna cu carul. Încă una, dacă vreți: El e bun pentru mistreți. Un răspuns pe loc să-mi dai: Floarea-i cu mirosuri fine Căutată-i de albine Și e bună pentru ceai. Eu te rog pe loc să stai, Să asculți și-apoi să-mi spui: Nu se vede, dar se-aude Cum îți cântă la ureche Și pe vale și pe grui Melodia lui cea veche
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai pe lumină, Floarea-i este cea mai dragă; E micuță ca o fragă, Harnică-i ca o... E și dânsa foarte mică, Mai mult slabă decât plină; Deși nu este albină, Harnică-i ca o... Ghemuleț cu ace multe, Dacă-i cânți, știe s-asculte. E cu mult mai mititel, Însă și cu mult mai iute; Stă-n cămașa numai cute, Lumea spune că-i... Ba chiar unul mai de soi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari și vameși au ațipit în spațial cald. Vântul alb
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales. Sus stelele cele mai treze aprind cărbuni de diochi. Subt strașina vremii vei crește încet, ca o lacrimă-n ochi. [1931] * ARHANGHEL SPRE VATRĂ Mă-ntorc de acum ca albina spre stup, cu harul subt aripi cu-amurgul în trup. Pe cumpăna lumii o zi se înclină plină de fapte și fără de vină. De câte ori calc prin brazda bătută, buzele humei pe tălpi mă sărută. Mă-ntorc de acum spre vatra
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
curat ce i-a fost odată promis. Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre vânătul cer. Visează-n amiazi despre rodii de aur, care se coc, senine, în ger. [1937] * TREZIRE Mocnește copacul. Martie sună Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea, ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise subt șapte ogoare, în văzduhuri zmeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prag. Mereu își da sieși cuvântul și pasul său era legământ. Îngăduie Prietenă, să-ți amintesc că Poetul muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simpla lumină. De-atunci, în frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zadar și fără de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt? Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri și din stupii mei mai zboară roiuri de albine spre păduri? Tu inimă ești liniștită-acum! Mult a trecut de când îmi răsfrângeai în pieptul scund un soare nou în fiecare dimineață și-o suferință veche-n orișice amurg? O zi? sau poate veacuri? Un stânjen doar deasupra mea-i lumină
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fost greu să ghicesc, încerca să evite începerea lecțiilor. M-am hotărât să-l las în plata Domnului și m-am tolănit sub un ulm, rezemându-mi spinarea de tulpină. Căldura și tăcerea, bruiată doar de bâzâitul muștelor și al albinelor, m-au făcut să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă sângele. Am sărit drept în picioare, dând din mâini, și am luat-o la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din care picura miere. După ce l-a arătat și celorlalți, a încercat să-l scoată cu sulița, dar a fost atacat de roi. Drept care a aruncat cât colo sulița și a fugit spre tovarășii săi, fără însă să scape de albinele înfuriate. Ca și cum ne-am fi înțeles, am sărit în spatele dușmanilor care cărau pumni în aer spre a scăpa de înțepături. I-am omorât chiar cu armele lor. Nici n-am simțit veninul de albine, usturimea pielii parcă ne stârnea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]