4,504 matches
-
și blindate. Ei au sperat ca, dacă atacă rapid, mai înainte ca forțele Axei să reușească să se organizeze complet, vor fi capabili să cucerească Tunisia cu pierderi minime. Din Algeria spre Tunisia se putea pătrunde pe două drumuri. Planul aliat era să înainteze pe cele două drumuri și să cucerească orașele Bizerte și Tunis. După cucerirea Bizertei, se putea considera că Operațiunea Torța își atinsese toate obiectivele programate. Coloana atacului din nord spre Bizerte urma să fie dat de Brigada
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja. Luftwaffe se bucura de superioritatea aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme ce avioanele aliate trebuiau să zboare de pe aeroporturile din Algeria. Pe 17 noiembrie, în aceiași în care a sosit la post comandantul
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja. Luftwaffe se bucura de superioritatea aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme ce avioanele aliate trebuiau să zboare de pe aeroporturile din Algeria. Pe 17 noiembrie, în aceiași în care a sosit la post comandantul german Nehring, elementele avansate ale brigăzii a 36-a a luat contact cu defensiva Axei la Djebel Abiod - 400 de parașutiști
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Abiod - 400 de parașutiști, 17 tancuri și mai multe tunuri autopurtate. Aliații au reușit să scoată din luptă 11 tancuri inamice, dar înaintarea lor a fost oprită, iar luptele de la Djebel Abiod au continuat încă nouă zile. Cele două coloane aliate s-au concentrat la Djebel Abiod și Beja, pergătindu-se pentru un asalt pe 24 noiembrie. Brigada a 36-a trebuia să înainteze de la Djebel Abiod spre Mateur, iar brigada a 11-a trebuia să înainteze pe valea râului Merjerda pentru
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
întâmpine rezistență, iar până la sfârșitul zilei au ocupat Tebourba, care fusese și ea evacuată de germani. Aliații au început să facă preparative pentru atacul pe direcția Djedeida. Pe 27 noiembrie însă, germanii au atacat în forță, ucigând 137 de soldați aliați și luând 286 de prizonieri. Brigada a 11-a a contraatacat în primele ore ale zilei de 28 noiembrie spre aeroportul Djedeida. Atacul britanic a fost sprijinit de tancurilor americane din ale compaiei B a Diviziei I americană. Apărarea antitanc
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
a contraatacat în primele ore ale zilei de 28 noiembrie spre aeroportul Djedeida. Atacul britanic a fost sprijinit de tancurilor americane din ale compaiei B a Diviziei I americană. Apărarea antitanc germană a distrus rapid 19 tancuri americane, iar atacul aliat s-a împotmolit. Pe 29 noiembrie, au început să sosească de la Alger noi unități din Divizia a 78-a, ca să înlocuiască batalioanele Brigăzii a 11-a, puternic afectate de lupte. Pe 1 decembrie, forțele Axei au organizat un contraatac, care
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
zonă. Tancurile americane au contraatacat, dar au pierdut 18 blindate. Allfrey considera că trupele de sub comanda sa sunt în continuare într-o poziție nefavorabilă, și a ordonat o retragere spre vest, astfel că la sfârșitul zilei de 10 decembrie, unitățile aliate erau plasate pe o linie defensivă le est de Medjez el Bab. Șirul de înfrângeri îi costase pe aliați mii de soldați - morți, răniți și prizonieri - 173 de tancuri, 432 alte vehicule și 170 de piese de artilerie. Aliații au
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
ianuarie, armata de blindate germano-italiană de sub comanda lui Giovani Messe și Armata a 5-a Panzer au fost trecute sub comanda directă a lui Rommel, pentru a forma „Grupul de Armate Africa”. Pe 23 ianuarie 1943, Armata a 8-a Aliată a cucerit Tripoli, în timp ce restul armatei germano-italiene era deja pe drum spre Linia Mareth. Americanii au reușit să traverseze pasurile montane și să intre în Tunisia din Algeria, controlând triunghiul munților Atlas. Astfel, americanii amenințau Armata I italiană de la Mareth
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
principalul pas montan spre câmpiile litorale. Francezii au fost depășiți, iar germanii au reușit să încercuiască două brigăzi americane. În sprijinul acestora au fost organizate mai multe contraatacuri, care au fost respinse pe rând. După trei zile de luptă, forțele Aliate au fost obligate să se retragă spre Sbeitla, unde au organizat o nouă linie defensivă. Germanii și italienii au început pregătirile pentru cucerirea orășelului Sbeitla. După două zile de lupte, începând cu miezul nopții de 16 februarie 1943, apărarea aliată
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Aliate au fost obligate să se retragă spre Sbeitla, unde au organizat o nouă linie defensivă. Germanii și italienii au început pregătirile pentru cucerirea orășelului Sbeitla. După două zile de lupte, începând cu miezul nopții de 16 februarie 1943, apărarea aliată a început să se clatine, iar, pe 17 aprilie, Sbeitla a trecut în mâinile germano-italienilor. Astfel, toate câmpiile interioare tunisiene erau în mâinile Axei, iar resturile forțelor Aliate s-au retras spre ramura vestică a munților, în Algeria, la Sbiba
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
zile de lupte, începând cu miezul nopții de 16 februarie 1943, apărarea aliată a început să se clatine, iar, pe 17 aprilie, Sbeitla a trecut în mâinile germano-italienilor. Astfel, toate câmpiile interioare tunisiene erau în mâinile Axei, iar resturile forțelor Aliate s-au retras spre ramura vestică a munților, în Algeria, la Sbiba și Kasserine. În acest moment, germanii trebuiau să alegă varianta de urmat, în condițiile în care toată Tunisia era sub controlul lor și Armata a 8-a încă
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Și atacul american a fost încununat de succes, ei reușind să cucerească dealurile și să facă joncțiunea cu britanicii care intraseră deja în Gabes în acea după-amiază. După acest moment s-au desfășurat numai lupte de uzură. Între timp, avioanele aliate au fost mutate pe aeroporturi din Tunisia și numeroase avioane de transport germane au fost doborâte pe ruta Tunis-Sicilia. Distrugătoarele britanice, care operau din bazele din Malta au oprit orice aprovizionare sau evacuare pe calea apelor a trupelor Axei din
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
început pe 19 aprilie. Până în acel moment, forțele germano-italiene au fost obligate să se poziționeze pe o linie defensivă pe coasta de nord-est a Tunisiei, în încercarea de a-și apăra porturile și căile maritime de aprovizionare și retragere. Forțele aliate au fost reorganizate și reamplasate. Americanii au fost transferați în nord pentru atacul pe direcția Bizerta. Britanicii urmau să atace în centru spre Tunis. Francezii erau plasați în sectorul Pont du Fahs. Britanicii au încercat câteva atacuri la nord de
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
i-au putut forța pe britanici să se retragă. Pe 22 aprilie, britanicii au contraatacat. Pierderile au fost foarte ridicate de ambele părți, dar britanicii au reușit la începutul lui mai să recucerească dealul Longstop. A doua zi, toate forțele aliate au atacat pe toată lungimea frontului. Atacul final a fost lansat de britanicii conduși de generalul-locotenent Brian Horrocks pe 6 mai. Două divizii de infanterie și două de blindate s-au concentrat pe un front îngust și au reușit să
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
După cum afirmă istoricul Williamson A. Murray: „Decizia de întări Africa de nord a fost una dintre cele mai grave erori ale lui Hitler: firește, ea a ținut Mediterana închisă pentru șase luni, cu un impact negativ asupra situației transporturilor navale aliate, dar a plasat unele dintre cele mai bune trupe germane într-o poziție fără perspectivă din care, ca și la Stalingrad, ele nu mai aveau scăpare. Mai mult, Hitler a obligat Luftwaffe să ducă o luptă de uzură în condiții
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
dus mai multe lupte pentru întârzierea înaintării inamicului, prima la Mersa Matruh (26 iunie) și a doua la Fuka (28 iunie). La Matruh, datorită unor schimbări ale ordinelor de luptă de ultim moment, au apărut anumite probleme în cazul formațiilor aliate avansate (Corpurile X și XIII), care au oscilat între dorința de a produce cât mai multe pierderi inamicului și nevoia de a evita încercuirea și a duce la bun sfârșit o retragere ordonată. Ca urmare, cele două corpuri s-au
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
le permite să se odihnească și să se regrupeze, Rommel a dat ordin pentru săparea de tranșee și trecerea la poziții statice de luptă. Trupele Axei sufereau în acest moment de pe urma întinderii prea mari a liniilor lor de aprovizionare. Aviația Aliată a atacat cu intensitate sporită toate transporturile de aprovizionare inamice. În spatele liniilor Axei acționau și subunități Aliate mobile atacau dinspre sud, ceea ce a crescut haosul în eșaloanele de aprovizionare germane. Rommel nu-și putea permite aceste pierderi, în condițiile în
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
și trecerea la poziții statice de luptă. Trupele Axei sufereau în acest moment de pe urma întinderii prea mari a liniilor lor de aprovizionare. Aviația Aliată a atacat cu intensitate sporită toate transporturile de aprovizionare inamice. În spatele liniilor Axei acționau și subunități Aliate mobile atacau dinspre sud, ceea ce a crescut haosul în eșaloanele de aprovizionare germane. Rommel nu-și putea permite aceste pierderi, în condițiile în care aprovizionarea cu vapoarele din Italia fusese la rândul ei redusă substanțial: dacă în mai el primise
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
evite focul artileriei antitanc, tanchiștii britanici au intrat în câmpurile minate germane. Regimentul al 5-lea Panzer a lansat un atac împotriva tacurilor britanice, în timpul căruia a reușit să distrugă mai mult de 40 de blindate aliate. Distrugerea brigăzii blindate aliate a fost desăvârșită de Divizia a 21-a Panzer. Eșecul blindatelor britanice a dus la pierderea a aproximativ 700 de oameni. În timpul primului angajament, noile tunuri antitanc cu care fusese dotată Divizia a 5-a infanterie indiană și-au dovedit
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
330 persoane. La vest de lacul Cahul populația era majoritar românească. La răsărit de acesta populația era mixtă, aici locuind pe lângă români și o importantă populație bulgărească, găgăuză și lipoveană. În Caracurt trăiau albanezi. Înfrîntă în Crimeea, de către Marile Puteri aliate Turciei, Rusia este nevoită, în 1856, să întoarcă Principatului Moldovei o bună parte din Bugeac: vestul și toată linia Dunării, inclusiv o îngustă ieșire la mare în dreptul satului Jibrieni, cu o suprafață totală de 10.977 km². Restituirea acestor teritorii
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
24 ianuarie 1944. Schema de personal a bisericii aprobată prin Decret prevedea un preot, un cântăreț și un paraclisier. Corul a fost organizat de Sergiu Celibidache. Biserica din Berlin a fost deservită de următorul personal clerical: Ca urmare a bombardamentelor aliate efectuate asupra Berlinului biserica românească este distrusă în 2 mai 1945. În timpul regimului comunist parohiile ortodoxe române din Europa de Vest au fost subordonate canonic episcopiilor ortodoxe aflate sub ascultarea Patriarhiei de Constantinopol. Asupra preoților trimiși de Patriarhia de la București a planat
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
responsabil de escorta lor, cât și de triburile kurde și de alte miliții recrutate special în acest scop. Doar câteva mii de oameni au supraviețuit aceastei deportări. În și , aproape toți armenii au fost uciși pe loc. Constatând masacrele, guvernele aliate au făcut o declarație pe <time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-24">24 mai 1915</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-24"></time> , în care acuzau Turcia de „crime împotriva umanității și civilizației” și se angajau să-i tragă la răspundere
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
1916-11-07">7 noiembrie 1916</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1916-11-07"></time> (de la Aristide Briand către , în care Turcia era acuzată de efectuarea unui " monstruos proiect de exterminare a unei întregi rase ". El scria: Sunt de semnalat unele intervenții militare aliate specific împotriva genocidului, în special intervenția militară franceză de la . În iulie 1915, locuitorii din satele din regiune au ales să reziste împotriva armatei otomane; în ciuda inferiorității numerice și a moralului scăzut, armenii s-au apărat în fața asediului muntelui timp de
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
ultimă oară și au încercat în zadar să contraatace. La 18 noiembrie 1920, Armenia a pierdut războiul, și s-a semnat un nou armistițiu. Acest tratat a fost semnat la de către Marile Puteri (Imperiul Britanic, Franța, Japonia, Italia), și statele aliate reprezentat de Armenia, Belgia, Grecia, Hidjaz, Polonia, Portugalia, România, Cehoslovacia și Statul Sârbo-Croato-Sloven. Ceremonia a avut loc în sala mare, care astăzi găzduiește Muzeul Porțelanului de la Sèvres. Între principalele prevederi ale acestui tratat, se remarcă două articole (88 și 89
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Chiulasa este componenta motorului care se montează deasupra cilindrului cu scopul de a crea un spațiu închis între partea superioară a pistonului și pereții interiori ai cilindrului. Se confecționeză prin turnare din fontă aliată sau din aliaje de aluminiu. O chiulasă poate fi individuală, pe fiecare cilindru, comună pentru toți cilindri sau grupată pentru mai mulți cilindri. Chiulasa apare ca un capac al cilindrului având o cavitate în partea inferioară, cavitate care împreună cu pistonul
Chiulasă () [Corola-website/Science/311570_a_312899]