5,281 matches
-
Și-a râs, cu ce sălbăticie! Când m-am trezit, m-am speriat: Fierbeam de poftă și trufie. Încântă, în astfel de texte mărturisitoare, o suavă ambiguizare, acel ceva-ce-nu-se-lămurește, ceva care insinuează tactic și prin aceasta creează alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unitatea ființei". Apropierea de limbajul expresionistic, vizibilă dintru început, e constantă, deși muza lui George Vulturescu s-ar putea numi Bendis, Sabazis sau Cotyso, deși îl țin în loc figuri novo testamentare, Varlaam, Ioachim, Ioan, Timotei. Intelectualismul, datele livrești (în exces), aluziile la antici și moderni, acestea și altele devin însemnele unui mental cu nostalgii de integralitate de unde trimiteri la Homer, la Enkidu (invocat de Nichita Stănescu), la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la Goethe și Dostoievski, la Rilke și Borges; modernul eruptiv, "nebun
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pune stăpânire pe întreaga gospodărie, conduce dictatorial și, în unele cazuri își extinde vânătoarea de șoareci în vecini sau aiurea. I-am spus amicului meu că nu-i împărtășesc întru totul părerea despre cealaltă categorie de „feline", la care face aluzie, dar am reținut spusele sale în legătură cu dialogul. Fiecare dintre noi a fost dezamăgit, uneori, de incapacitatea unor semeni de a susține o discuție civilizată. Cea mai importantă regulă a unui dialog este de a asculta cu atenție spusele interlocutorului, fără
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în sensul constantei pendulări între trup și suflet, materie și spirit, vizibil și invizibil. Din fericire, materia nu este doar materie, după cum nici ideea nu este doar idee. Orice monedă are două fețe. Ambiguitatea devine regulă. Margini vagi, vîrfuri estompate, aluzii îndoielnice, tăceri echivoce... Realitatea are cel puțin două fețe. Dar să nu fim înțeleși greșit : nu facem aici un elogiu al ambiguității. Dimpotrivă, eu cred că ambiguitatea, contrariile trebuie depășite în mersul către Unu. Aceasta nu înseamnă a gîndi prin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de Bar Kohba în 132-135, care s-ar fi încheiat în ziua a noua a lunii av 135 cu căderea în mâinile romanilor a Betarului, ultima redută a rebelilor, situată la doisprezece kilometri de Ierusalim; în sfârșit, "ararea" pământului Ierusalimului, aluzie la ridicarea de către Hadrian, în 136, în locul Templului distrus, a unui sanctuar păgân, orașul fiind rebotezat Aelia Capitolina și interzis evreilor. Ulterior, în aceeași manieră, acestei date emblematice i-a fost asociată expulzarea evreilor din Anglia în 1290, din Franța
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu forța în autobuze, târâți de soldați, s-a folosit totul pentru ca autoritățile care-i expulzau să fie percepute ca naziști, iar ei ca niște victime nevinovate. Ariel Sharon, întruchipându-l pe noul Hitler sau pe șeful unui nou Judenrat (aluzie la consiliile evreiești, de tristă celebritate, create de naziști în ghetouri), a căzut în capcana retoricii de care propriul său partid abuza în trecut atunci când, la manifestații, membrii lui numeau Judenrat guvernul lui Y. Rabin. Recuperarea politică a Holocaustului și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a înlocuit termenul walrasian de raritate cu cel de ofelimitate ponderată, care desemnează utilitatea ultimei unități achiziționate dintr-un bun, ponderată cu prețul său. Pareto a utilizat celebrele curbe de indiferență, ce se vor dovedi utile pentru a elimina orice aluzie la utilități și pentru a înlocui analiza utilității marginale cu o teorie a alegerilor. Indicele de ofelimitate e folosit pentru a indica ordinea în care fiecare individ dorește să regrupeze diversele curbe de indiferență potrivit tabloului său de preferințe. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
din această creștere pentru a compensa scăderile de venituri ale altora. Creșterea bunăstării ce nu poate fi justificată din punct de vedere pur economic poate să fie din punct de vedere social. Curbele de indiferență ale lui Pareto elimină orice aluzie la măsurabilitatea și la comparabilitatea unităților și transformă teoria utilității marginale într-o teorie a alegerilor. El crede că a stabilit fundamente obiective pentru mărimile incluse în propriul sistem prin utilizarea indicilor de ofelimitate pentru a arăta modul cum fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de data aceasta, Anaconda a mers puțin prea departe și a strîns puțin prea tare, în timp ce elefantul se rupea în figuri la Soci. Fără Rodolfo... d) "Condiții pentru un nou conflict major" Ce m-a îngrijorat însă mai mult sunt aluziile lui Putin la o Europă care "ar îndeplini condițiile pentru un nou conflict major" și intenția sa de a cheltui 500 de miliarde de euro pentru înarmare în următorii zece ani. Mă mai deranjează și faptul că toate aceste desfășurări
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
din vremea "iubitei de la Ipotești"145. Deși pentru Perpessicius, acea iubită încă nu era identificată, totuși legătura cu ea o bănuise. În schimb, L. Galdi 146 credea că în titlul Cîntecul Casandrei, schimbat apoi în Cîntecul unei Cassandre Eminescu face aluzie la numele antic al Cassandrei, iar după aceea el le atribuie toate unui lăutar cu calități excepționale, însă condamnat de soartă la o dureroasă singu rătate 147. Galdi nu vedea vreo legătură biografică între Casandra, acest lăutar și Eminescu, tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
această lungă scenă de invocație colectivă, se va mai spune și că threnos-ul copiilor, lamentația lor funebră, are ca efect inevitabil trezirea pornirilor răzbunătoare și, de asemenea, că ajutorul dat de cel mort este esențial în înfăptuirea răzbunării. Îndată după aluzia la rolul fundamental al acestei susțineri, invocația către Agamemnon se transformă treptat și din ce în ce mai limpede într-o încercare de aducere a acestuia printre pământeni. Oreste și Electra își cheamă tatăl „la lumină”, pentru ca el să acționeze deopotrivă ca războinic sângeros
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
expune replicii că există altundeva un alt nume, o altă figură care... etc. Prima urmă aparent coerentă, fie, dar gânditorul inaugural? Haida-de!... Savanții ar putea avansa numele lui Mochos, un fenician despre care nu știm nimic, cunoscut numai printr-o aluzie a lui Sextus Empiricus, care-i atribuie inventarea atomului, o doctrină de filosofie naturală căreia, după toate aparențele, îi putem asocia, în virtutea principiului consemnat la continuatori, de la Leucip la Lucrețiu, trecând prin Epicur, o etică hedonistă. 2 Ficțiune, femeie sau
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mirific: un zid lung de opzeci de metri, înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai multe coloane. Conținutul, contextul, aluziile istorice și mai ales datarea stilistică a epigrafiei atestă ca dată a construcției anul 120 al erei noastre. Ansamblul este plasat pe un Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore, din câte se pare. 2 Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și de „convingere”, care impune căutarea neobosită a faptelor, care să-i ofere lui Othello certitudini, într-un sens sau altul. În această fază de „dubitație”, de incertitudini și căutări, Othello devine excesiv de suspicios, acordând o deosebită atenție gesturilor, vorbelor, aluziilor, glumelor Desdemonei, în care caută dovezi despre presupusa ei infidelitate. Mai mult chiar, aceasta este supusă tot mai mult unui adevărat „martiraj”, în sensul că este spionată, bănuită și chestionată în legătură cu cele mai mici gesturi sau acte comportamentale. Faptul că
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pericolul - scrie el - ca o politică bazată pe percepțiile noastre interne să genereze în alte societăți reacții de patriotism care să ducă la coalizarea celor nemulțumiți împotriva a ceea ce ei percep ca hegemonie americană. (Aici, aș adăuga eu, este evidentă aluzia la Irak.) Interesantă mi se pare opinia lui Kissinger cu privire la sintagma regime change - schimbarea regimului dintr-o țară prin forțe externe. Școala idealistă, scrie el, nu respinge neapărat aspectul geopolitic al realismului, dar îl traduce printr-o chemare la cruciadă
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful? Senzația de stinghereală i s-a accentuat. Individul spusese „fotograf”, nu „pictor”. Vorba făcea aluzie la o viață anterioară, și asta nu-i plăcea lui Faulques. Cu atât mai puțin venind din gura unui străin. Viața aceea n-avea nici În clin, nici În mânecă, nici cu locul, nici cu momentul. Cel puțin, oficial. - Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul, satisfăcut. - Asta-i. Un poet englez a vorbit despre o simetrie teribilă, referindu-se la dungile tigrului. - Haida-de! Un poet, spui? - Da. Orice simetrie presupune cruzime, a vrut să zică. Markovic s-a Încruntat. - Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
obolul pentru Caron, spusese, cu răsuflarea Întretăiată de lăcomia cu care trăia clipa. Apoi Își atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lor sunt diferite, dar au, toate, un numitor comun: obligația de a ține seama de prezența supraveghetorului și de ceea ce comportă ea. Un celebru profesor neamț, însoțit pretutindeni de către un informator „identificat”, glumea numindu-l pe acesta „Eckermann al meu”, aluzie la secretarul căruia Goethe îi permisese să consemneze toate conversațiile avute împreună. Supravegherea ostentativă încearcă să testeze adversarii pe care puterea vrea să-i intimideze - nu fizic, ci în mod indirect, prin suprimarea oricărei autonomii și a oricărei libertăți de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
avut dreptate să remarce că pantomima nu funcționează în absența cuvintelor, că teatrul își produce efectele și datorită - sau poate tocmai datorită - versurilor inedite introduse de Hamlet și învățate în grabă de primul interpret. Shakespeare anunță aici viitoarele procedee ale aluziei politice și rezultatele lor: eficacitatea se obține ca urmare a unei adaptări și a unei manipulări. „Cursa de șoareci” funcționează și pentru că Hamlet a pregătit-o cu mâna lui. Shakespeare inversează simetria dintre postura supraveghetorului și tipul de supraveghere adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
El este bazat pe opoziția dintre lumea Luminii și a Vieții și lumea Întunericului. Întunericul este fie de aceeași vechime ca Lumina, fie mai recent decît aceasta din urmă. Întunericul conține Înspăimîntătoare Hewat/R@4@h@2@ (hewat este o aluzie la forma lui de animal sau de reptilă), Apa Întunecată sau Noroioasă, pe Balauri și pe Răzvrătiții cei răi. Regele Întunericului este fiul arhidiavolului feminin R@4@h@2@. Acesta mai este numit Șarpele, Balaurul, Monstrul, Uriașul, Stăpînul Lumii. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În acest text, o explicație metafizică cît se poate de interesantă: sînt numiți gnostici doar cei care nu Îl venerează pe Tatăl-arche (Început) al Universului, ci pe Tatăl Primordial (Propator), care este anarchos (fără de Început)53. SJ conține mai multe aluzii la greșeala unei femei 54, dar aceasta ar putea fi Eva și nu Sophia. În ceea ce o privește pe Sophia, numită și agape sau Iubire, ori, În alt loc, Tăcere, ea nu este decît o Mamă universală, protogeneteira (născătoarea dintîi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintîi)55, care se Înmulțește pe măsură ce din ea se desprind noi entități, astfel Încît, Într-un tîrziu, ajung să existe nu mai puțin de opt Sophii, care alcătuiesc Împreună cu partenerii lor masculini sizigii perfecte 56. SJ mai conține și o aluzie la Demiurgul lăudăros, dar apariția lui nu este pusă În legătură cu Sophia. Autorii acestui text au Încercat, În mod evident, să se distanțeze de masa gnosticilor: este, prin urmare, extrem de imprudent să se tragă concluzia grăbită că această literatură minoritară ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apanajul entităților feminine; scrierile lui Ipolit, ale sethienilor și PSem, unde ipostazele sînt impersonale și „naturaliste” - un sex hermafrodit care se autofecundează, un VÎnt În formă de șarpe; și, În fine, toate acele tratate care nu menționează mitul Sophiei, deși aluziile la el par să fie, de cele mai multe ori, inevitabile. Pentru că dubla caracteristică a Demiurgului este de a fi ignorant și lăudăros, aroganța fiind consecința logică a sentimentului său de unicitate, datorat necunoașterii Mamei și, prin aceasta, a Pleromei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
30b. 106. Tim. 41b. 107. Tim. 41c. 108. Tim. 42a. 109. Tim. 69 sq. 110. Phaidros 249e. 111. Tini sîntuchia: Phaidros 248c. 112. Gorgias 493a; Cratylos 400b-c etc. 113. Enneadele IV.8.2. 114. Enn. II.9.3.18-4.12, aluzie la Phaidros 246c. 115. Cratylos 400c. 116. Nekron kekosmemenon: Enn. II.4.5.18. 117. Enn. V.l.l. 118. Gen. 3:21 și Tim. 42a. 119. Iren I.30.7 sq. 120. Iren. I.30.9. 121. Vezi cartea mea Expériences
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]