3,159 matches
-
Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca ilizibil, ca Întuneric - noaptea se vede mai bine decît ziua, numai că preferăm să activăm ziua și să dormim noaptea. Spre deosebire de mulți intelectuali care scriu cu amărăciune despre sfîrșitul artei - „arta este pentru noi un lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vor învinge în luptă. Sunt invocate: Parcele, Ioriah, Pindar, Hamlet, Hanibal, Don Juan, Leucos, Orfeu, în chiar titlurile poeziilor menite să poarte simbolic starea lirică a poetului. Hamlet declanșează o stare inedită, nu îndoiala, ci parcă certitudinea, de-aici disperarea, amărăciunea, durerea și plânsul impulsionat de o altă stare de spirit. Poetul alungă șarpele bun, ocrotitorul casei, pentru că întreg edificiul se surpă: "Lepădat fără nume/ Șerpii mei plecați/ Dintre aceste ziduri/ Care vor cădea". Șerpii, caii, nisipul, sabia, pașii, ochii, ierburile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
egal limitați). Încercați să gândiți o comunitate în care ar lipsi, spre exemplu, două tipuri de valori ce țin, aproape în mod egal, de ceea ce ne este dat: frumusețea și proprietatea! Odată cu ele ar dispărea un ocean de pizmă și amărăciune. Partea proastă este că s-ar mistui totodată și o mare parte a motivelor pentru care ne ambiționăm să trăim. * Unul din riscurile ce pândește pe orice scriitor: lipsa contactului cu oamenii concreți. De aceea scrisul conduce la apariția a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
culinară?“ Să nu cazi în această greșeală, nu așa se pune problema; pentru ei vrei să ajungi gospodină, cumva trebuie să participe la această metamorfoză. Întrebarea trebuie reformulată corect: „Merită ei sacrificiul din partea mea? Merită ei toată munca și apoi amărăciunea de a-i vedea înfometați, slăbiți și în pragul depresiei?“ (am pomenit depresia; crede-mă, până acolo se poate ajunge, dar au și momentele de criză avantajul lor: te ajută să-ți dai seama dacă trăiești sau nu cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
prin înțelegere tacită... Coabitarea noastră stârnise o agitație foarte mare și la trattoria, unde colegii mă priveau ca pe protejata șefului: pe față erau toți numai un zâmbet, dar pe la spate îmi puneau bețe-n roate de câte ori puteau... Constatam cu amărăciune: ce mi-e o multinațională cu trei sute de oameni supercalificați, ce mi-e o cârciumă modestă cu opt angajați cu studii cel mult medii? Aceleași jocuri murdare de culise... Mi-am încheiat jobul de o lună la restaurant într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
confesa cu sinceritate și dialogurile noastre deveneau de la o zi la alta tot mai lungi, tot mai consistente... Ajunseserăm să știm totul unul despre celălalt. Îi aflasem chiar și secretul divorțului nefericit (îi trebuiseră 26 de ani ca să realizeze cu amărăciune că între ei era o nepotrivire flagrantă și insurmontabilă de caracter) și începusem să-l simt tot mai aproape de sufletul meu. Conversațiile noastre aveau darul să-mi insufle o stare de liniște vecină cu fericirea, în acea perioadă parcă nici
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Iacă un cetățean și eu... Zoe: Cum să-ți mulțumesc! Ce ceri de la mine? Cetățeanul: Să-mi spui d-ta, pentru cine votez. Iaca mai e un sfert de ceas și se închide alegerea... Eu... pentru cine votez?... Cațavencu: (cu amărăciune) Pentru d. Agamiță Dandanache.. Zoe: (întorcându-se spre el cu o privire de dispreț și amenințare) Domnule Cațavencu! Tot mai poți vorbi? Și încă ironic. A! Ești tare, drept să-ți spui... Cetățeanul: Coană Joițico, adevărat? Zoe: Da, adevărat, pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește, de asemenea, nu o dată, în articolele și satirele unor autori socialiști („Voi ființe înrăite, crude suflete de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sprijin în rîndul studenților și în presa locală” pentru revistă, îi atribuie poetului reflecții pe care nu cred să le fi pronunțat, sau în nici într-un caz nu le va fi formulat așa: „George Bacovia a subliniat plin de amărăciune că în rîndul studențimii s-a infiltrat morbul naționalismului șovin și antisemit care promovează dezbinarea națiunii, [...]că literatura, arta și cultura în general nu se bucură de atenția politicienilor care urmăresc numai partea materială individuală, îmbogățirea lor și exploatarea celor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la comandă, se iviseră primele semne de oboseală și o irepresibilă nevoie de autenticitate. Impresionată de laconismul și sinceritatea operei sale, promoția ’60, mai exact partea ei boemă, găsea în Bacovia reflexiile ontologice de care avea nevoie, cît și profețiile amărăciunilor ce vor urma. Autorul Plumbului apărea nu numai ca un model artistic, ci și, mai ales, ca un model etic. E adevărat că el fusese un alcoolic, dar lipsa vanității, invidiei și răutății îl făcea să pară, prin comparație cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia spre sfîrșitul vieții atestă nu numai o ameliorare materială, ci și o schimbare de perspectivă asupra singurătății. Acum, vede prin prisma singurătății numai trecutul, nu însă și prezentul și viitorul. „Cît de străin sunt de țara mea”, spune cu amărăciune Bacovia, gîndind „rău și-ntunecat” la o zi a mîniei („Dies irae”). Ar fi putut, nu o dată, să spună și „Cît de străin sunt de orașul meu”, deși versul n-ar mai fi avut același impact. Orașul s-a purtat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1938, invocînd un argument nu tocmai potrivit cu sezonul: „Dacă ești bolnav de gripă, / Nu-i decît un singur leac: / Faci un chef de-o oră-două / La bodega «Pitpalac» ». Apoi la 10 iulie, cu o altă justificare: „De ești trist și amărăciunii / Vrei cumva să-i vii de hac: / O gustare minunată / Și un șpriț la «Pitpalac»”. Trebuie adăugat că în Bacău (centrul unei zone viticole), mai ales după municipalizare, localurile aveau clientele specializate. Nu intra oricine, oriunde. „Domnii funcționari, antreprenori și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Yuichi care este homosexual. Shunsuké își dă seama pe rând că legându-se de Yuichi poate duce la îndeplinire teribila răzbunare asupra femeilor pe care o caută și prin aceasta să-și potolească durerea pricinuită de căsătoriile sale pline de amărăciune și legăturile heterosexuale distruse. Dar Yuichi devine un complice refractar în complot. Hotărârea lui Yourcenar de a scrie despre Mishima apare ca o convergență de interese de durată: vechiul ei obicei de a scrie studii de evaluare a scriitorilor contemporani
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Matei s-a făcut roșu de ciudă și a tăcut. Ce șoc resimte cel care se autoînchipuie și nu se poate oglindi în mintea celorlalți!Ă Ca și cum te-ar trezi cineva brusc din somn. Ironia părintească dezvoltase în el o amărăciune, evoluând cu vremea în necaz. Niciodată nu i-a iertat Caragiale că mama lui nu fusese cel puțin o baroneasă, ci doar o fată frumoasă, de modestă origine”. Delirul erotoman, sau delirul pasional. Mai este cunoscut și sub denumirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și sursa teribilei suferințe a lui Petru Aruștei. Moartea nu înseamnă nici vindecare, nici trecere, ci doar o nouă naștere în suferință: "Moartea și tortura îmi călăuzesc creierii prin noapte atunci când bucuria ar trebui să-mi fie steag! Trudesc cu amărăciune pe pământul meu sterp, dar nu uit să-mi spun: întruchipările mele sunt tot mai vii, o putere mare respiră eliberată în creierii mei; o viață ca nici una-alta! Altfel, sunt întotdeauna singur: trăiesc în preajma lumii care nu există înainte de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se întâmplă în peSemne: "aveți încredere!/ istoria e mereu/ de partea turmei.// cei din turmă/ vor fi cei dintâi/ păcăliți -.// semne bune/ anul are!// semne bune./ anulare-." În fine, valențele indiscutabile de portretist fin și ironic, amestecând de această dată amărăciuni socio-politice și ghidușii psihologizante, sunt evidente în balada plinuței popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai întâi, inspirația rarissimă dovedită de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din impulsivitatea atitudinală de odinioară. Când nu e filtrată printr-o pânză a distanțării autoironice, benigne totuși, melancolia e aici datoare, de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o epocă pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al portativelor/ și sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sens mai larg, căci aceasta conferă existentului un sens ascensional ("în sfera luminii perechea") și, uneori, vibrația unei rostiri poetice de exultanță ("guști/ iubire-ntr-un poem"). Unghiul care dictează percepția e prin urmare tributar mai degrabă nostalgiei stenice decât amărăciunii de a trăi (la modul... feminin!) într-un prezent nemulțumitor. O nostalgie a purității originare, mai exact: foarte multe texte se articulează pe tentativa de recuperare a unui timp adamic de către un actant feminin care își stimulează abilitatea de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
goală de sens; nu de puține ori, asistăm chiar la o suspendare a actantului liric, între timpi ai continuei lupte, ai continuei dureri de a exista, de a se situa "gol/ singur// persuasiv ca textul/ filosofului de cucută", într-o amărăciune a existentului. De aici, metafora centrală a crucificării, ce apare în diferite secvențe textuale pentru a puncta ideea de sacrificiu, desigur, dar de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu spectrul neputinței de a "pricepe", de a da sens unui "cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de unelte oculte" din carierele lumii. Sub tirul de acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii creierului./ Ei îmi sunt dictatorii:/ patru androgini desăvârșiți,/ plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care rămîneau aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care acoperea purpura puterii sub maroniul amărăciunilor. Valea, în care mureau razele galbene ale unui soare călduț, mereu în armonie cu gîndurile mele, îmi înfățișa o imagine vie a sufletului meu. Ibidem, pp. 119-120 Trebuie notat că aceste descrieri, departe de a încetini povestirea sau de a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1860). Fire delicată, ar putea să pară ciudată preferință lui F. pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și nici dezgustul. Scrisă sub impulsul ideilor propagate în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul Societății) ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
întoarce acasă curînd"11. Ce concluzii putem trage? A existat, cu certitudine, o influență a lui Lupasco asupra lui Bachelard, influență a cărei întindere poate că Bachelard însuși o ignora. E posibil chiar ca Lupasco să fi resimțit o anumită amărăciune văzînd că venerabilul maestru nu-i acorda tot creditul ce i se cuvenea. Poate că și unele probleme de ordin sentimental au tulburat relația dintre Bachelard și Lupasco. Dar dincolo de aspectul psihologic, ilustrativ, din păcate!, pentru moravurile și obiceiurile tribului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nu ar rezolva problema suferinței. Există o altă suferință care se extinde, se amplifică și se adîncește acolo unde există confort și îmbelșugare, cea a singurătății, a zbuciumului, a faptului de a nu fi înțeles, a angoasei, a rătăcirii, a amărăciunii. Mesajul lui Buddha ne spune că durerea este problema problemelor și ne cere să o privim cu un respect și o emoție infinite. Asta înseamnă că durerea nu ține doar de anesteziști, de maici Tereza, de psihanaliști, de tranchilizante, de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și soacra obiectivului care se plânge de starea sănătății sale. Domnul o încurajează în termeni religioși: «toate trec, numai noi să fim răbdători, înțelegători, să spunem ce avem pe inimă, că părintele nu ne va părăsi, peste tot sunt necazuri, amărăciuni și întristări». Trupul nu este spiritual, el va intra în pământ și va putrezi, sufletul va merge în cer.Vorbește în continuare despre înviere și înălțarea la cer. Toate păcatele care sunt spovedite sunt iertate de Dumnezeu. O sfătuiește să
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]