6,796 matches
-
nu ne trimete nimeni la muncă...! Îți mai amintești pățania mea...? Arestată, insultată, lovită cu palmele și bastonul de cauciuc a milițianului, iar dacă nu interveneai la timp, trimisă alături de borfași să muncesc gratis În pușcărie...!! Cu puțină răbdare și ambiție...!!” Tony Pavone, Înțelese: Atena avea dreptate. Însă cum putea el să se concentreze, când avea atâtea semne de Întrebare...? Într-un fel, nu avea ce să-i reproșeze Americei. Îi primise bine, oferindule gratuit transportul și confortul strict necesar. Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
maniacă a anumitor idei, ele Însele stupide de la bun Început, idei stupide care rezistaseră vreme de secole, aceasta scotea de la el cele mai curioase reacții. Sultanismul stupid al unui Louis Quatorze reprodus În generalul de Gaulle - Neo-Charlemagne, spusese cineva. Sau ambiția imperială a Țarilor În Marea Mediterană. Voiau să fie puterea navală dominantă În Mediterană, o râvnă stupidă de două veacuri, și la aceasta, sub auspiciile „revoluționare“ ale Kremlinului, Încă se mai lucra, În același mod - se lucra! Chiar nu conta faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să contribuim la creșterea respectului de sine sau la împlinirea năzuințelor. Așteptările noastre nu depășeau îndeplinirea celor trei R și a câtorva principii minimale de igienă personală. Poate că nouă ne lipsea idealismul. Dar mă copleșește evidența că exact atunci când ambițiile pedagogice au început să devină grandioase și emoționante, standardele privind alfabetizarea de bază și aritmetica minimă au scăzut dramatic. Poate că nu ne ocupam noi prea mult de sufletul copiilor pe vremuri, dar îi trimiteam în lume știind măcar tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o să sfârșim într-un azil de săraci. — Dar e o investiție minunată, Sheba, zicea Richard. Am putea pune o a doua ipotecă pe casa asta ca să finanțăm renovarea și la sfârșit o să ne trezim cu o cuibușor de toată frumusețea. Ambițiile imobiliare ale lui Richard erau o sursă continuă de glume pe jumătate în casa Hart. Richard se considera un antreprenor frustrat. Totdeauna cochetase cu ideea de a intra în afaceri imobiliare - să cumpere ieftin, să vândă scump, să facă bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
intervievat, Zoë Heller are exact acea spontaneitate care-i permite să nu-i fie teamă că va fi luată drept amatoare și să recunoască că “îi e greu să scrie la altă persoană decât persoana întâi“. De asemenea, că are ambiția atât de omenească de a scrie cărți mari. Aflată într-o librărie, s-a uitat în rafturi și a văzut cartea unei alte scriitoare, o carte masivă, de peste cinci sute de pagini. Și s-a gândit: Dacă aș avea 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de trei ani cu Mike nu era perfectă, dar ajunsese la acel punct din viață când asta trebuia să fie de-ajuns. Dacă recunoașterea avea să vină vreodată, avea să fie abia susurată: la o anumită vârstă, dragostea își pierde ambițiile glorioase și devine prudentă, finită și mică. Era o ușurare să ridice paharul cu sake. Pentru vise, a spus ea. Irene i-a întors un zâmbet hollywoodian sclipitor. Sau pentru eșecuri. Irene ! Credeți-mă, am văzut destule eșecuri la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din toate punctele de vedere. Avocatul era încarnarea servietei lui de serviciu. Păcat că femeile nu se pot îndrăgosti de pisici. Proliferarea cărților menite să te învețe cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
intervenit Mike ridicându-se în picioare. Jina a realizat, în clipa aia, că nu numai că uitase complet de el, dar că nici nu voia ca Mike să meargă și el. Earl o forțase să fie crudă; Zach îi răpise ambiția; Mike o făcuse să se simtă bătrână și nesigură. Dragostea e ca un bărbat care nu-și cunoaște propria forță; are intențiile cele mai bune, dar uneori te frânge în brațe. Un singur bărbat îi scosese la lumină ce-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
posibil ca, dintre ele, toate, Mary să producă încheierea cea mai fericită. Irene nu mințise atunci când îi spusese că era al dracului de mândră de ea. Cum de reușise ? Mary era o femeie care nu avea o carieră, nu avea ambiții, nu avea un bărbat și, cu toate astea, ajunsese în prim plan. Trecuse de la a fi invizibilă la a fi cea mai electrizantă prezență. I-di-ho ! a strigat Mary și s-a prăbușit afară din avion. Irene s-a uitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vii cu noi ? La început, toate trei au râs și-au poreclit-o „emotiva”. Abia mai târziu Alice a sesizat cum își dădea Irene ochii peste cap. Sau că Jina n-a mai sunat-o așa de des. Problema cu ambiția e că se prelinge. Se scurge din sfera serviciului către relațiile interumane, către opiniile legate de aspectul fizic și către starea de degradare a casei, până când, într-un final, nimic din ceea ce deții nu mai are forma pe care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
relațiile interumane, către opiniile legate de aspectul fizic și către starea de degradare a casei, până când, într-un final, nimic din ceea ce deții nu mai are forma pe care ți-ai dori-o. Mai mult decât timpul și viața grea, ambiția îți strică tenul și te îndepărtează de familie și prieteni. Ambiția depreciază valoarea caselor și-ți strică bucuria acelor după-amiezi de vară petrecute în totală lenevie. În fiecare zi, Alice o învăța pe Sue cum să scrie alfabetul sau rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de degradare a casei, până când, într-un final, nimic din ceea ce deții nu mai are forma pe care ți-ai dori-o. Mai mult decât timpul și viața grea, ambiția îți strică tenul și te îndepărtează de familie și prieteni. Ambiția depreciază valoarea caselor și-ți strică bucuria acelor după-amiezi de vară petrecute în totală lenevie. În fiecare zi, Alice o învăța pe Sue cum să scrie alfabetul sau rezolva exercițiile cu scăderi ale lui Roger. Se apuca de o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-l urmeze, să stea cu el într-o cabană îndepărtată, ea ar fi fost imediat de acord, dar apoi și-ar fi regretat decizia în fiecare zi. Ar fi plantat grădina, ar fi trăit fără prieteni, fără artă și fără ambiții și l-ar fi urât pe Zach așa cum îl urâse și pe Earl - așa cum urăști orice om care nu înțelege cine ești și de ce ai nevoie. Ar fi plecat într-un miez de noapte și finalul ar fi fost oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est veritas? Întreabă Motanul Negru. Prințesa din basme, berberica, Așteaptă sărutul și verbul. Ochii aud întunericul, Auzul ucide
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a șasea coloane. Doar un desen mai am Pășesc în cerc și lumea mi se pare goală De așteptări, dorințe, ambiții, năzuinți Am înghețat să tot aștept afară Iar tu, la cald, să-ngâni și-n șoaptă să mă minți. Și cercul se închide și strânge-n el tăcerea Blazări tot încolțesc pe un pământ secat În negură și ceață nici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
țării - Câți s-au ridicat să strige că-s la capătul răbdării?! Cât vom mai dormi-n mocirla denigrării ce ne o fac Falșii literați, corupții ce se dau din neam de dac?! Singura noastră putere e mândria națională, Nu ambiții personale, nici retorica banală! Iată spiritul în care trebuie să ne formăm Și din lunga-i adormire țara să o zdruncinăm! Relu COȚOFANĂ vieți paralele ne trăim singurătățile în vieți paralele de parcă am dormi la umbra iubirii ne trăim fericirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aflam acolo; trimiterea mea m-a onorat și, desigur, era un semn de încredere în capacitatea mea profesională spre a mi se încredința o sarcină care ar fi descumpănit pe oricine era un joc cu focul; dar era și o ambiție să prezint, echilibrat, cu măsură și onest, care era situația în România, chiar dacă nu toate erau în regulă la noi; eram conștient de acest lucru; făceam parte din acel corp care se chema România patria mea și nu mă puteam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală creșterii lor intelectuale, cu sensibilitatea lor promițătoare, ceea ce făcea posibilă siguranța armoniei familiale, cu ambițiile lor ne-negociabile, care îmi dădeau certitudinea unei verticalități și demnități atât de necesare în viitorul lor pe care ni-l doream împodobit cu succese, bucurii și satisfacții. În context, nu puteam să nu pun în balanță ceea ce realizasem noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare bărbătești. Au fost sultani frumoși ca niște zei. Dintre acești măreți feciori se ridicase Soliman. Venețiana i-a zâmbit cu plăcere și a avut ambiția să-l cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai văd mutra lui câzlar-aga și a acoliților săi. Pe lângă lipsa pe care o au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
psihologie, apoi a urmat un masterat în studii asupra dependenței și acum lucrează într-un centru de profil din New York. După anii pe care i-a petrecut amețită din cauza drogurilor, a fost foarte important pentru Rachel să fie „curată“: o ambiție de admirat. Singurul dezavantaj era că putea fi un pic prea serioasă. Vorbea adesea - de bine - despre oamenii care se lăsaseră „supuși tratamentului“. Și când era cu prietenii ei de la „recuperare“, glumeau uneori despre oamenii care n-au fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
presus de orice, și revanșa rivalei sale. Fiică de sultan, soție de sultan, mamă de sultan, Fatima era plămădită din politică și uneltiri, mult mai mult decât Boabdil, care s-ar fi mulțumit ușor cu o viață de plăceri, fără ambiții și fără riscuri. Ea e cea care-și împinsese fiul spre putere, pentru a-și detrona propriul soț, Abu-l-Hassan, vinovat că o părăsise în favoarea frumoasei roabe creștine Soraya. Fatima fusese cea care-l ajutase pe Boabdil să fugă din turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru ca ei să se pregătească să dea ochi cu chipul Său strălucitor. Ție, Hassan, nepotul meu, fiul meu, mă adresez, ție căruia nu-i las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci doar grijile, greșelile și vanele mele ambiții. Întâia recomandare din diata sa a fost pentru caravană. Resursele îi sunt pe sfârșite, drumul ei este încă lung, căpetenia ei e pe ducă, așa că spre tine se vor întoarce oamenii, și de la tine vor aștepta ei în fiece clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu mă convingeau decât pe jumătate, dar n-am încercat s-o contrazic. M-am mulțumit s-o strâng ușor în brațe, ca s-o fac să se culce la loc. Vorbea precum neamul ei; eu însă n-aveam altă ambiție decât să trăiesc alături de ai mei, să plec de acolo spre a povesti într-o bună zi, pe hârtie fină, căderea orașului Cairo, a imperiului său, a ultimului său erou. Nu puteam părăsi orașul mai devreme de câteva săptămâni, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o parte e consacrată nu chefurilor, ci, dimpotrivă, celor mai nobile creații umane. Sute de scriitori, de artiști produc la Roma capodopere în fața cărora anticii ar păli de invidie. O lume e pe cale să renască, având o privire nouă, o ambiție nouă, o frumusețe nouă. E pe cale să renască aici, acum, în această Romă coruptă, venală și nelegiuită, cu banii extorcați de la germani. Nu e oare asta o risipă foarte utilă? Nu știam ce să cred. Binele și Răul, adevărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite oamenii din țara mea. Ca cineva să aibă ambiția de a se substitui Creatorului. — Dar principele care are drept de decizie asupra vieții și morții nu I se substituie lui Dumnezeu într-un mod mult mai nelegiuit decât pictorul? Dar stăpânul care are sclavi, care-i vinde și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]