4,800 matches
-
mai restrâns, din câmpul vizual receptat de ochi, tavanul sugerează o mișcare subiectivă sus-jos. La urma urmei, nici nu interesează care este orientarea noastră spațială în vreme ce privim o pictură atât timp cât direcția privirii noastre percepe perpendicular respectiva pictură. Profitând de această ambiguitate perceptivă, așa-numitul quadro riportato este o pictură realizată pe suprafața unui tavan, aidoma pictării ei pe un perete vertical. Scena zugrăvită într-o asemenea pictură presupune un privitor care să o contemple de-a lungul unei linii orizontale de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de sus tinde în jos, către centru, marginea de jos împinge în sus, iar cele două margini laterale constrâng către interior; și, ca la toate sistemele centrice, există încă o expansiune centrifugală în toate cele patru direcții. Chiar și această ambiguitate este redusă când rama este tratată din punct de vedere gravitațional ca un fel de construcție trilitică, în care partea de sus se extinde transversal și se sprijină pe cele două laturi. Rezultă o imagine ce devine explicită mai adesea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
induc modelele ce compun tavanele, pereții și pardoseala, ca și aranjamentul mobilei. Poziția surselor de lumină, distribuția luminozității și valorilor coloristice, amplasarea ușilor și ferestrelor vor afecta și ele aparența perceptibilă a proporțiilor de bază ale unei camere. Figura 33 Ambiguitatea îngrădirilor dreptunghiulare a mai fost menționată. Ele servesc centricitatea accentuând partea mediană, dar formează și o grilă de vectori excentrici care se intersectează în alte unghiuri drepte. Dimensiunea în lungime a unei camere creează mai degrabă o simetrie axială decât
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe larg decât îngăduie măsurătorile. Deci, pe de o parte, pătratul constituie un patrulater caracterizat de intersectările sub unghi drept al orizontalelor cu verticalele. Pe de altă parte, simetria centrică a formei sale subliniază centrul de echilibru. Faptul produce o ambiguitate care uneori nu se neutralizează pe deplin. Într-o operă timpurie a lui Rafael, de exemplu (figura 57), observăm că, atunci când citim compoziția de-a lungul vectorilor săi verticali, femeile care stau în picioare se înalță deasupra cavalerului adormit. Pe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
stânga și echilibrând paleta în mâna stângă, cu pensulele îndreptate spre dreapta. Acum personajul, în loc să se revolte împotriva șarpantei compoziționale, se sprijină pe axa centrală, susținând-o la rându-i. Pictorul a făcut pace cu lumea. Mi se pare că ambiguitatea care încurajează ambele lecturi ale operei este caracteristică barocului. Stilul baroc este cunoscut ca generator de tensiune în multe feluri diferite. În acest caz, efectul se realizează prin oscilarea privitorului între două imagini semnificative, destul de apropiate pentru a se îmbina
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
generator de tensiune în multe feluri diferite. În acest caz, efectul se realizează prin oscilarea privitorului între două imagini semnificative, destul de apropiate pentru a se îmbina în imaginea unitară a unei poziții intrinsec contradictorii. Exemplul următor al acestui tip de ambiguitate este îngenuncherea lui Hristos în Rugăciunea din grădină a lui El Greco (figura 77). Aici, personajul este din nou situat îndeajuns de aproape de centrul de echilibru al picturii pentru a fi perceput în două feluri divergente. El poate fi văzut situându
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sacru rămâne detașat de realitatea lumească, așa cum se cuvine. Capul lui Iosif ocupă verticala centrală la vârful dispunerii triunghiulare a figurilor, dar corpul său pornește oblic din zona din dreapta jos, zona muritorilor de rând din care el însuși se trage. Ambiguitatea acestui vector diagonal este admirabil exploatată. Figura înclinată a lui Iosif îl conduce pe băiat spre scena sacră a mamei și copilului, dar și Iosif se trage dinspre băiat spre familia sa, expri mând astfel o detașare protectoare. Această separare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
chiar dacă acțiunea agresivă a brațului ei ridicat se apropie de centrul masculinității bărbatului. Ea nu este oprită de toiagul lui, care acționează ca o graniță vizuală între figuri. Amintiți-vă acum că povestea din Evanghelia după Ioan se bazează pe ambiguitatea figurii lui Hristos, ieșit din existența muritoare prin moarte - el este o apariție -, dar având încă prezența vizibilă a unui om viu. El este încă tangibil, dar nu mai trebuie atins, pentru că, așa cum îi explică Magdalenei, care vrea să verifice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
explică Magdalenei, care vrea să verifice realitatea lui cu propria mână: „Încă nu am urcat la Tatăl meu”. Personajul lui Hristos răspunde înaintării femeii prin concavitatea retragerii sale, realizate în primul rând prin înclinarea torsului. Această înclinare posedă însă întreaga ambiguitate a unui vector oblic: când este citit descendent, îl face pe Hristos să se ferească de atingere; când este citit ascendent, îl face să se aplece protector pentru a-și primi urmăritoarea fidelă. Cei doi centri ai corpului său, capul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
execută răsucirea opusă a bazinului. Privirea într-o parte, gesturile opuse ale brațelor care îmbină dominarea și compasiunea, precum și încrucișarea vie a picioarelor îl caracterizează toate pe păstor ca pe un centru nodal al compoziției. În corpul uman există o ambiguitate în raportul dintre trunchi și membre. Volumul torsului poate fi privit ca bază și agent central al acțiunii, trimițându-și impulsurile executorii către extremități. Aceasta reprezintă versiunea centrifugală a dinamicii corpului. În schimb, din punct de vedere centripet, capul fiind
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să înconjoare scena frontală fără să o înzestreze cu spațiu continuu. Și nu s-ar putea spune că peretele din față lipsește - el nu s-a aflat niciodată acolo. Odată ce este introdusă dimensiunea adâncimii, încă mai pot apărea probleme prin ambiguitatea localizării. Imaginile arătate într-o proiecție se pot referi la obiecte localizate la orice distanță. Un turn menit să fie văzut departe la orizont este pictat în mod inevitabil în planul frontal al pânzei. Când, în pictura lui Bosch Sfântul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
află într-un medalion pierdut în niciunde, îngerul privește către Sf. Ioan, dar nefiind observat de acesta, deoarece privește într-o porțiune a cerului în care nu este nimic de văzut. În tripticul lui Dieric Bouts prezentat în figura 118, ambiguitatea oarecum supărătoare face loc unui dublu înțeles. În planul frontal predomină încă o ierarhie arhaică. Grupul judecătorilor, prezidat probabil de împăratul roman însuși, ocupă centrul de echilibru al compoziției magistrale, iar cei doi sfinți, Sf. Ieronim și Sf. Bernard, asistând
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
puternic - iar în cazul perspectivei cu două puncte de fugă, doi astfel de centri - la orizont, cu un sistem centric din care o rețea ca de păianjen de vectori străbate compoziția, marcând locul fiecărei particule a tabloului. Există, firește, o ambiguitate ciudată în ceea ce privește localizarea în spațiu a punctului de fugă. În primul rând, există un punct undeva pe pânză. El formează focarul proiecției optice și, prin urmare, un centru compozițional puternic în planul frontal. Dar el se situează totodată și departe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu variația volumului producției) și costul direct (format din cheltuieli ce pot fi identificate pe purtătorul de cost în general cheltuieli operaționale sau variabile și din cheltuieli care, deși se identifică la nivelul unui centru de analiză, se referă fără ambiguitate la purtătorul de cost respectiv). 2) după momentul și scopul calculării lor, costurile pot fi: costuri reale și costuri prestabilite. Costurile reale se calculează la sfârșitul perioadei de gestiune (costuri efective sau istorice). Costurile prestabilite se calculează la începutul perioadei
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
par să fie cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categoriile de consilieri. Consilierul trebuie să dispună de unele caracteristici personale considerate indispensabile: calmul și răbdarea, viziunea pozitivă asupra oamenilor, capacitatea de comunicare interpersonală, deschiderea la schimbare, capacitatea de a tolera ambiguitatea, simțul umorului, onestitatea și sinceritatea, capacitatea de ași recunoaște propriile greșeli, realismul, capacitatea empatică, capacitatea de a accepta oamenii așa cum sunt ei în realitate cu calitățile și defectele lor. 40 Majoritatea autorilor consideră că practicienii din domeniul consilierii trebuie să
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
Fișierul de autoritate se referă la autori persoane fizice, autori colectivi, titluri uniforme de opere clasice sau anonime, subiecte și denumiri geografice, dar și edituri, colecții etc. Fișierul de autoritate este un instrument care permite o perfectă identificare și eliminarea ambiguităților, prin marcarea datei nașterii și a morții (când este cazul), profesiunii, calității, fiind marcate chiar și câteva date biografice, în cazul autorilor omonimi. În cazul colectivităților sunt prezentate câteva date de exercitare a funcției sale, adrese. Un titlu de operă
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
familiar în vorbirea curentă (mai ales pentru biblioteci publice ). 2. Termenul cel mai des utilizat în alte cataloage pentru că beneficiarii consultă de obicei cataloagele mai multor biblioteci (cataloage on-line). 3. Termenul care are cele mai puține sensuri pentru a evita ambiguitatea. 4. Termenul care, odată utilizat, aduce subiectul în vecinătatea altor subiecte relaționate. NOTELE CAPITOLULUI De felul în care sunt prelucrate resursele depinde regăsirea informației de către utilizator. Catalogăm pentru el, nu pentru a demonstra cât de bine cunoaștem noi regulile, stasurile
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
și hotărârea sa, că el se definește printr-un hotar mai vast, care-l cuprinde pe el și pe alții deopotrivă. Uniforma este emblema vastității hotarului și a absenței hotarului propriu. Vedem deci cum în esența oricărei hotărâri rezidă această ambiguitate a preluării în proiect. Căci orice hotărâre în privința a ceva sau a cuiva poate să se manifeste ca o cuprindere care îmbrățișează și sporește sau ca una care înghite anihilând. Ea poate acționa ca limită acceptată sau ca limită impusă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a eului meu, pe care însăși mângâierea l-a făcut cu putință. Sunt mângâiat, deci sunt. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă deopotrivă expresia sensibilă în însoțirea mâinilor. În esența mâinii rezidă ambiguitatea faptului de a lua și a da. Mă deschid și înmânez, dau de la mine și trec în posesia altuia ceva care în felul acesta încetează să fie al meu. Primesc și astfel fac să devină al meu ceva care până
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
studiile dedicate interpretărilor simbolului în teoria artei și în filozofia culturii. A rezultat astfel un volum de maximă coerență, care, indiferent de operele de artă analizate sau de teoriile prezentate, spune același lucru: la baza întregului comportament uman se află ambiguitatea fundamentală a jocului dintre văzut și nevăzut, material și spiritual, finit și infinit, pe care numai înțelegerea simbolului o poate face transparentă. Fie că este vorba de binomul nietzschean al apolinicului și dionisiacului, de prizonieratul cultural-simbolic al conștiinței descris de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care a întemeiat modernitatea, „o fenomenologie a profunzimii întreprinse din perspectiva suprafeței“. Suntem ființe ale absconsului și sublimului, dar avem nevoie — pentru propria noastră propulsie — de familiaritatea lipsită de frivolitate a tot ce e „jos“ și ne cade sub simțuri. Ambiguitatea noastră se bazează pe însăși ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne despărțim în permanență de sensibil rămânând în același timp prizonierii bogăției a cărei natură precară am denunțat-o. Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a profunzimii întreprinse din perspectiva suprafeței“. Suntem ființe ale absconsului și sublimului, dar avem nevoie — pentru propria noastră propulsie — de familiaritatea lipsită de frivolitate a tot ce e „jos“ și ne cade sub simțuri. Ambiguitatea noastră se bazează pe însăși ambiguitatea simbolurilor pe care le folosim la tot pasul: ne despărțim în permanență de sensibil rămânând în același timp prizonierii bogăției a cărei natură precară am denunțat-o. Scrise, după cum spune autorul, într-o vreme în care „voința de cultură“ însemna
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eficientă: 1) obstacole verbale: * când se vorbește; * când se argumentează; * când au loc multiple conversații; * când cineva pune întrebări irelevante; * când se încearcă schimbarea subiectului; * când se rătăcește pe lângă subiect; * când se vorbește cu tonalitate ciudată; * când se recurge la ambiguitate; * când se vorbește prea mult; 2) obstacole comportamentale: * când se evită privirea directă în ochi; * când pari plictisit; * când transmiți semnale ciudate: înclinații ale capului, bătăi din picioare; * când privești ostentativ la ceas; * când răsfoiești ziare, hârtii; * când interpretezi greșit
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
Criteriul medical - consideră că devianța rezultă ca urmare a incapacității unor indivizi (incapacitate determinată de existența deficiențelor fizice și psihice) de a respecta normele sociale. Dincolo de variabilitatea criteriilor de definire a devianței, care e de natură să creeze o anumită ambiguitate în perceperea fenomenului, este important să se rețină cele două criterii specifice ipostazei de deviant propuse de H.Becker <footnote Cristina Neamțu Devianță scolară, Editura Polirom, 2003 footnote> : a fi diferit de majoritatea și a fi devalorizat. Cele două criterii
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
etno", cum ar fi etno-economie, etnocentrism, etno-cineast etc. Aceste cuvinte compuse sugerează că domeniul, atitudinea sau activitatea își datorează caracteristicile unei culturi particulare sau iau în calcul factori culturali. Se vorbește, de asemenea, de etnoștiințe, un termen ce conține o ambiguitate. Etnoștiințele sunt înțelese când ca ramuri ale etnologiei, când ca știința altor popoare într-un domeniu specific și analiza comparată a acestor cunoștințe, când ca studiul comparativ al unui domeniu în funcție de grupurile culturale. Termenul etnoistorie desemnează o ramură a istoriei
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]