6,661 matches
-
câștige prin elocvență și promisiuni sprijinul armatei, care se arătă gata să-l urmeze. Încrezător În forța armată, Hira Singh pătrunse În cetate la miezul nopții și Înconjură fortăreața, creând astfel o blocadă. Tunurile bubuiră timp de douăsprezece ore, până la amiază, când mica garnizoană a fost lichidată aproape În Întregime. În acea clipă Hira Singh dădu semnalul de atac. Un colonel spaniol, pe numele său domnul Hurbon, care se afla În serviciul sikhșilor, a fost unul dintre primii luptători de pe crenelurile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
râul Ravi. Dar sikhșii nu Îi Împărtășeau interesele și chiar prietenii săi cei mai apropiați porniseră În urmărirea lui alături de trupele armate; când i-au ajuns din urmă, nici unul dintre oamenii lui Hira Singh nu scăpă din mâinile lor. Pe la amiază, Lal Singh și Jewahir Singh reveniră victorioși În cetate cu cele cinci căpățâni luate ca trofeu; În tot acest timp, trupele de ariergardă, Însetate de prădare, Își Împărțeau bogățiile pe care fugarii le luaseră cu ei. Autorul este repus În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și alte neplăceri, precum căldura Înțepătoare (după cum i se spune), atacul țânțarilor și acele supărătoare furtuni de praf care apar În Panjab de regulă pe la jumătatea lunii iunie. Aceste furtuni de praf sunt uneori atât de dense, Încât, ziua În amiaza mare, timp de câteva minute, Întunecă cerul ca noaptea. Un alt „vizitator” indian neplăcut este simunul, vânt uscat și foarte cald care, În mod obișnuit, ține șase săptămâni, vreme În care locuitorii Indiei, autohtoni și europeni, sunt siliți să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
bășică uriașă, în fine, apare și un moșneag care, apoi, dispare. Personajul lui P., spirit lucid, nu poate să spună, în fața atâtor semne de irealitate, decât „Ei?, ce, m-au găsit dracii?!”. Mai subtilă, de un fantastic poesc, este povestirea Amiază de vară, scrisă mai târziu și inclusă de autor în ediția definitivă a nuvelelor sale. Într-o zi caniculară de vară o țărancă aude mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege nimic. Vocea aspră a bărbatului sosit de la
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dosar 12/ 1881, f. 47. </ref>. Cu toate acestea, evenimentele s-au desfășurat mai repede, luându-i pe foarte mulți prin surprindere. Dintre toți, doar ministrul britanic a avut informații că „(...) regatul se va proclama În Cameră În acea după amiază - 14/26 martie 1881” <ref id="105"> 105 White c. Grandville, București, 26 martie 1881, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 22, f. 79, la ANIC, colecția Microfilme Anglia, r. 131.</ref> și, În consecință, solicita instrucțiuni. Analizând
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
albă ceață, București, 1934; Încă câteva poeme, București, 1934; Bucur, București, 1935; Mozaic, București, 1935; Camee, București, 1935; Cortegiul plin de sărbătoare, București, 1935; Stema Moldovei, București, 1935; Frumusețea zilelor, București, 1936; Au doborât un uriaș, București, 1936; Ceasul de amiază, București, 1936; Marmoreele, București, 1936; Umbra platanilor, București, 1936; Anotimpuri în tăcere, București, 1937; Luminătorul din ape, București, 1937; Zeița cu podoabe de aur, București, 1937; Har, București, 1937; Heruvim lăuntric, București, 1938; Mătrăgună, București, 1938; Cloșca cu puii de
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
ținta demersului liric al lui T., în care, alături de reconstituirea din frânturi de amintire a unui climat erotic particular, pendulând între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic al cheiului portuar încremenit în vipia unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se destramă orice
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
în colaborare, care adună „contribuții bibliografice”, obiectul acestora fiind curentele în literatura română, viața și opera lui Tudor Vianu, revista „Convorbiri literare” ș.a. Productiv și în literatura de imaginație, a publicat placheta Acoladă (1980), culegerile de proză scurtă Mai aproape de amiază (1981) și Sezonul oglinzilor abandonate (2002), romanele Până la capăt (1982) și Strălucirea cristalului (1993), însemnări de călătorie: Răsfrângeri prin fereastra deschisă (1983), Cu soarele în gând (1990), memorialistică: Grădina cu rodii (2002). I s-au decernat Les Palmes Académique din partea
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin Pompilian), București, 1975; Tensiuni lirice contemporane, Cluj-Napoca, 1975; Realismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979; Acoladă, București, 1980; Mai aproape de amiază, București, 1981; Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1981; Până la capăt, București, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, București, 1983; Cu soarele în gând (Călătorii culturale), Miloșești, 1990; Valori de referință în critica și istoria literară românească, București, 1991; Strălucirea
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Estetica imperfecției”, ST, 1979, 6; Mihai Ungheanu, „Estetica imperfecției”, LCF, 1979, 43; George, Sfârșitul, III, 28-30; Popescu, Cărți, 44-49; Voicu Bugariu, Poezii „de tête”LCF, 1981, 16; Pompiliu Marcea, „Acoladă”, R, 1981, 10; Grigurcu, Critici, 136-143; Ioan Holban, „Mai aproape de amiază”, CNT, 1982, 7; Ștefan Cazimir, Un spirit laborios, RL, 1982, 21; Constantin Călin, Omul rezonabil, ATN, 1982, 5; Simion Bărbulescu, „Până la capăt”, CRC, 1982, 40; Laurențiu Ulici, „Până la capăt”, CNT, 1982, 46; Aurel Dragoș Munteanu, Cartea de călătorie, LCF, 1984
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Alessandro Parronchi, Michelangelo sculptor, București, 1970; Sonetul italian în Evul Mediu și Renaștere, I-II, îngr. și pref. trad., București, 1970; Romain Rolland, Viața lui Michelangelo, București, 1971; Lirică franceză modernă, îngr. și postfața trad., București, 1981; Sonetul în zorii, amiaza și amurgul Renașterii italiene, îngr. și introd. trad., Târgoviște, 2002; Paul Verlaine, Poèmes - Poezii, ed. bilingvă, Târgoviște, 2002 (în colaborare); G. Tutoveanu, Albastru, îngr. Mircea Coloșenco și Sergiu Coloșenco, introd. trad., Bârlad, 2003. Repere bibliografice: Perpessicius, Alte mențiuni, III, 202-206
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
face parte din Comitetul Director. După 1990 se stabilește în Germania. În 1997 devine membru de onoare al Academiei Române. Debutează în 1944 la ziarul „Ecoul” cu un medalion despre Duiliu Zamfirescu, iar editorial în 1954 cu un scenariu de film, Amiaza unei revoluții. Mai e prezent în „Almanahul literar”, „Tribuna”, „Steaua”, „Flacăra”, „Familia”, „Astra”, „Transilvania”, „Vatra”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum” ș.a. După micromonografia Ion Agârbiceanu (1955), reluată și revizuită structural în 1964 și în 1972, publică
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
și-a luat în chip serios rolul de martor al unei istorii bolnave și, fără a mai aștepta jumătate de secol (până să dispară personajele din confesiunea sa), își asumă riscul să publice notele lui de taină. EUGEN SIMION SCRIERI: Amiaza unei revoluții, București, 1954; Ion Agârbiceanu, București, 1955; ed. București, 1964; ed. București, 1972; Începutul sfârșitului, București, 1956; Unde sfârșește pustiul, București, 1956; Nuvela românească - La Nouvelle dans la littérature roumaine, București, 1965; Masca geniului, București, 1967; Glose, Cluj, 1970
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Cluj-Napoca, 1983; B. P. Hasdeu, Sarcasm și ideal, postfața edit., București, 1975; Camil Petrescu, Note zilnice (1927-1940), pref. edit., București, 1975; Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu, Cluj-Napoca, 1982; Liviu Rebreanu după un veac, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Amiaza unei revoluții”, ST, 1954, 8; Marin Mincu, „Masca geniului”, VR, 1968, 4; Tomuș, Carnet, 141-149; Ion Pop, „Glose”, TR, 1970, 24; Mihai Ungheanu, „Glose”, RL, 1970, 28; Al. Căprariu, „Glose”, TR, 1971, 28; Nicolae Manolescu, „Colaje”, CNT, 1972, 9; Piru
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și aur, precum imaginea Bărăganului topit în
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este evitată. În poemele mai ample atmosfera se schimbă. Erosul devine impetuos, viforos, sângele clocotește în trup asemenea sevelor în luturi, carnea se zvârcolește ca
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
diverși spioni străini să trădeze secrete economice ș.a.m.d. SCRIERI: Prin parbriz râdea o fată, pref. Dumitru Corbea, București, 1962; Ape fără maluri, București, 1967; Timpul fără cusur, București, 1967; Înaintea ultimei căderi, București, 1969; „Ziua a început la amiază”, București, 1970; Bomba din fort, București, 1971; Azor cel verde, Iași, 1972; Palmyra cere rendez-vous, București, 1972; Altitudinea curajului, București, 1974; Amiralul și pirații, cu ilustrații de Eugen Taru, București, 1974; Cu tata la volan, București, 1976; Mâine, cu mare
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
întîrziere, când bobul dă în lapte, după un șir de zile de arșiță și uscăciune, deoarece pământul a început să se crape. Ceea ce usucă și mai tare. După cum i-a dat de știre încă de ieri Mama Grâului, astăzi la amiază se vor aduna cu toții în Casa Mumelor Ocrotitoare să le aducă daruri și să se roage lor pentru ploaie; pentru ploaia pe care o așteaptă tot satul, pe care o cere iarba de vite din pădurea rară de câmpie, semănătura
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lui V. și în anii renașterii basarabene, ironizându-i pe toți cei cărora le erau străine idealurile naționale, adevărul și limba, „casa ființei noastre”. În lirica începuturilor poetul apare ca „un pom al Sudului”, valorizând culoarea locală și simbolurile acestuia: amiaza, câmpia, rădăcinile, soarele. El recurge la spiritus loci spre a glorifica fermitatea, cumpătarea, dârzenia. În același timp este un poet structural nonconformist: blamează, scutură de convenții, asanează, dezgheață, ascute simțurile și rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine de esență etică în
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
întrezărește un lirism structural. Acesta trece în prim-planul romanțelor sentimentale (și ele subminate de acorduri burlești) din Licențe emotive și din volumele care vor urma: Poezii (1988), Paletă de amurg (1991), General Museum (2001). Amprenta timpului ajuns în impasul amiezii, moment simbolic ce desparte sensul ascendent al existenței de coborâș, este omniprezentă. Mișcarea e lentă, chipurile sunt fără umbră, farmecul liniștii înșelător: în oglindă câine, dublul său evocă „umbra altcuiva”, copleșitoare. Trecutul se poate transforma oricând în material exploziv: „Îmi
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
poezie a poeziei, autorul e, totuși, mai puțin atras de mecanismele de funcționare a textului, cât de modalitățile de a prinde realul în plasa deasă a discursului: „În colțul de sus al ferestrei/ văd frunze de nuc tremurând/ în boarea amiezii/ și-o pană de graur căzând.// Tot ce pot face pentru ea/ e s-o notez aici, să-i prind în vârful/ creionului, în negrul de cărbune,/ puținul aur:/ poate c-o s-o fac să cadă mai încet” (Moment). Mai
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
austere de alb și negru, aici poeziile aduc o varietate cromatică neașteptată. Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru (1971) e un lung poem de dragoste, alcătuit din diverse fragmente, fiecare purtând un titlu. Cele patru mari cicluri, Dimineața, Amiaza, Amurgul, Noaptea, diferențiate stilistic, marchează momentele virtuale în evoluția oricărui sentiment. Adept și al formelor fixe, R. se manifestă ca un virtuoz al genului în Rondelul grădinii de sidef (1974), unde echilibrul, armonia, muzicalitatea versurilor creează atmosferă, chiar dacă, uneori, frapează
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
moț, prolix, încărcat cu toate lozincile epocii, M. a trecut la poezia lirică, la un lirism „obiectiv”, în care celebrează tractoarele, uzina nouă și, mai ales, iarăși și iarăși, partidul unic, ca în Coboară munții (1955), La marginea câmpiei (1957), Amiezile veacului (1961) ș.a. Poetul se socotește „slobod” să cânte, și în cântecul lui abundă locurile comune ale liricii epocii: 23 August, armata clasei muncitoare, Grivița ’33, cu deosebire „era roșie a comunismului”, „era incandescenței”. O poezie lozincardă, grandilocventă, scrisă mai
MURESANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
versurile pentru copii din cărțile Niculae clop de paie (1957), A venit un cocostârc (1964), Nelu Mititelu (1973) ș.a. SCRIERI: Puiul de moț, București, 1954; Coboară munții, București, 1955; La marginea câmpiei, București, 1957; Niculae clop de paie, București, 1957; Amiezile veacului, București, 1961; Cartea cu prieteni, București, 1961; Era incandescenței, București, 1963; A venit un cocostârc, București, 1964; Ionuț-Petruț în vacanță la bunici, București, 1965; Partid, făuritor al vieții (în colaborare cu Mircea Micu), Timișoara, 1966; Aventurile lui Singur-Eu, București
MURESANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
Ciclul Nopțile disperării din volumul Corăbii pierdute (1994) abordează lirica de dragoste, creându-se un spațiu halucinant, în care poetul, asemenea lui Orfeu, pendulează între certitudine și suferința pierderii iubitei. SCRIERI: Un fluviu cu nume sfânt, Galați, 1990; Dropii în amiază, Galați, 1993; Corăbii pierdute, Galați, 1994; Singurătatea țărmului, Galați, 1995; Intrarea în singurătate, Galați, 1996; Viscol de toamnă, Galați, 1997; Umbra lui Terente, Galați, 1998; Sub lacrima nopții, Brăila, 1998; Evadare din Babilon, București, 2000; Melancolia cuvintelor, Brăila, 2000; Sărbătorile
MUSTAŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]