5,855 matches
-
afarè binențeles, doar dacè n-ar fi fost blondă sexi de la partid, seraficè, cu trup de sirenè și miros de femelè, atunci poate aș mai fi stat pe gânduri! pe mine amuzându-mè desfrâul de limbaj al lui Șerban, în realitate, amicul meu fiind un bèrbat foarte devotat soției și un tatè desèvârșit pentru cele douè fetițe pe care le au împreunè, Nu, Matei n-a murit! E mai viu că niciodatè! alergând, nerèbdètor sè ajung acasè, arzând de nerèbdare s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se jenează să fie văzut În lume? Acei bărbați pântecoși, cu fălci lățite și guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata limbă, la fel ca și biata, sălbăticita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Am căpătat notorietate În seminar cu juxtele mele, traduceri cu care unii din anii mari și-au luat examenele fără să să știe o iotăde greacă veche! Pe urmă am Început să dau meditații și așa mi-am făcut un amic, pe Anton. Iată, descopăr că avea același nume ca și tine, dragul meu Antonio! * Era gata să rostească dictonul lui favorit: nu toate coincidențele sunt Întâmplări, dar ce bine că s-a oprit la vreme! Ce prezicere rea i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește, iertarea vechilor păcate și dreptul să Își dea examenele de diferență, l-am meditat și am dat examenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spun ce ți s-a Întâmplat În timp»), În care Îmi amenajasem, Îmi meșterisem - ca tot fărdețăratul - o țară; și a mea - ba numai a mea - nu de alta, dar aveam nevoie de un „teren” de casă... Așadar, În prezența amicului, m-am așternut pe făcut casa. Îmi era ușor: era pentru Întâia oară. Dacă aș mai fi făcut alta - cu mânurile mele - dacă aș fi fost de meserie constructor, având experiență, tot n-aș fi construit-o mai cu pricepere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era sigură ce sentimente îi trezise, dar, cu siguranță, panica sau ceva similar nu se aflau pe listă. În fond, băiatul avea șaisprezece ani, își păzea independența cu ferocitate și era înnebunit să-și piardă timpul cu grupul lui de amici monosilabici și gălbejiți, care considerau că a face cum te-au rugat părinții „nu e mișto“. Fiona era convinsă că probabil Jake dormise pe canapeaua cuiva, ca să scape de mama tuturor mahmurelilor. Ca David să-i dea de urmă, însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fuck Me, I’m Sick“. — Da, asta era. Se Înfioră ușor. Îmi mai dai un whisky? Îl Întrebă el pe barman. Mi-ar prinde bine. Și o bere blondă pentru prietena mea. Împinse băutura spre mine și spuse: Cred că amicul tău tocmai a plecat cu fata aia. Păreau a fi În relații foarte cordiale. — Cine, Derek? — Domnul Mușchi În persoană. Cineva mă bătu pe umăr. — Salut, Sam. Ce mai faci? Era Lucy, o tipă cu o față lătăreață și grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
anuale plătite de membri să se ridice la câteva sute de lire; era proprietatea Consiliului Local din Chalk Farm și funcționa cu un buget minimal, În ton cu tendințele modei. Decoratorii care se ocupaseră de lucrări fuseseră probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dragă persoana. Nu mai auzisem pe nimeni exprimând atât de frumos ideea de „jeg“. — Păi, ăăă, eu... — Te reprezintă cineva? Începusem deja să Învăț cum merge treaba. În loc să răspund, am scuturat din cap. — Nu face nimic. Trebuie să te prezint amicului meu, Duggie Sutton. Ce planuri ai pentru lunea viitoare? Cred că luni e... Stai o clipă, să verific. Scotoci În geanta ei strălucitoare și scoase un mic dispozitiv electronic. Împunse cu vârful unghiei diverse taste, privind apoi triumfătoare spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
seară de la o bătrînĂ care tocmai intrase cu ele. Nu era nici o Îndoială În legătură cu bărbatul pe care mi-l arătase chelnerul. Îl cunoșteam foarte bine amîndoi. Tot ce puteam să zic era: tîmpitu’. TÎmpitu’ dracu’. Tocmai atunci a venit un amic grec și s-a așezat la masa mea. Fusese comandantul unei companii din brigada a cinșpea, care fusese distrusă de o bombă aruncată din avion; patru oameni muriseră, iar el a fost ținut sub observație o vreme, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mneavoastră. — Și tu? Ți-am zis deja și ție. — Eu am intrat doar ca să beau ceva Înainte de cină. — Iar eu lucrez aici. Da’ zi-mi totuși. — E problema ’mneavoastră, repetai. Nu sînt politician. John, știi spaniola? Îl Întrebai apoi pe amicul grec. — Nu, Înțeleg cîteva cuvinte, da’ de vorbit vorbesc doar greaca, engleza și araba. Mai demult știam bine araba. Auzi, știi cum a fost atunci cu bomba? — Nu. Știu doar că a căzut bomba pe voi. Atît. Avea un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pușcaș; m-am Întrebat sub ce identitate circula. Fusese un prost pentru că intrase la Chicote. Dar era exact genu’ de lucru pe care l-ar fi făcut cineva ca să aibă cu ce se lăuda cînd s-ar fi Întors printre amici. Tocmai ieșisem și o luam În susul străzii, cînd o mașină mare de la Seguridad opri În fața barului și opt oameni coborîrĂ din ea. Șase dintre ei, Înarmați cu niște automate, Își ocupară pozițiile, În fața ușii. Ceilalți doi, purtînd haine obișnuite, intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
reușească, cel Înalt Îmi răspunse: — Da. Sigur. Trebuie. Tocmai fac o piesă care s-a rupt. — Cine erau Ăia cu petrecerea? Întrebă celălalt. Noi stăm mereu să lucrăm la camera asta, a dracu’. — Piloți americani, i-am spus. Și-un amic de-al meu, care-i tanchist. — Distracție bine? Îmi pare rău să nu fiu acolo. — A fost În regulă. Destul de haios. — Tre’ dormit și tu. Trebuie toți sculat devreme. Tre’ să fim proaspeți mîine. CÎt mai aveți de lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vreodată nevoie de mine? Mi-e clar că n-am nici cea mai vagă idee despre cum ar trebui să mă port și asta mă sperie. Dacă se dovedește că nu pot fi un prieten adevărat? Vom mai putea fi amici sau ne vom înstrăina unul de celălalt? Mă gândesc că Davey nu m-ar fi rugat să vin dacă nu ar fi avut încredere că o să fac față situației și, oricum, nu depinde numai de mine. Asta nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
N-am mai fost aici de vreun an. —E un prieten vechi? se interesează Jake în timp ce stoarce niște lămâie deasupra anghinarelor. Trebuie să acționez cu tact, pentru că n-aș vrea ca Jake să intre la bănuieli. De fapt, e un amic al fostului meu prieten, zic cu prefăcută indiferență. Așa l-am cunoscut și ne-am înțeles foarte bine. Se vede. A fost foarte bucuros să te vadă. — Da, e nemaipomenit, îl aprob eu și mă inundă un val de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de scuze, se amestecă Finn, nu trebuia sub nici o formă să te amestec în această poveste. Și Charlotte, și Jennifer clatină din cap cu înțeles, manifestând cea mai vie dezaprobare față de Finn. —Ei, haideți acum, protestează Ben, luându-i apărarea amicului său. Daisy putea oricând să refuze, dacă voia. Nu, am pus-o în încurcătură, afirmă Finn curajos, am folosit toate mijloacele de persuasiune, inclusiv implorarea. — Și totuși, eram liberă să spun nu, îi întoarce Daisy curtoazia. Puteam să zic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Naometria, un tratat ocult despre măsurile Templului lui Solomon, Heinrich Khunrath, care scrie un Amphitheatrum sapientiae aeternae, plin de alegorii cu niște alfabete ebraice, și caverne cabalistice care trebuie să-i fi inspirat pe autorii Famei. Ăștia sunt probabil niște amici ai vreuneia dintre cele zece mii de bisericuțe de utopiști ai renașterii creștine. Zvonul public pretinde că autorul este un anume Johann Valentin Andreae, după un an el va publica Nupțiile chimice ale lui Christian Rosencreutz, dar o scrisese de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cap la cap, ajunsese să reconstruiască acel puzzle cu piese lipsă care era existența dispărutului. Se apropia de imaginea în ansamblu, the big picture. Ceea ce-l derutase mult timp, fusese sabotajul constant pus la cale de doctor și de anumiți amici ai lui Leo, care-l duseseră pe piste greșite. Primise, astfel, mail-uri cu relatări bizare, în care Leo părea să interpreteze roluri în discrepanță cu caracterul său. De parcă anumiți indivizi țineau cu orice preț să măsluiască realitatea, să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al lui Ionică- de succesul pe care i-l asigură invazia aceasta. Dacă în prima fază dăduseră buzna toți pârliții din cartier, acum W.C. Club-ul era vizitat de cântăreți folk și hip-hop, de pictori eclectici și sculptori de continuum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
devenise o distracție pe cinste: toată lumea părea că suferă de disfuncții intestinale... Azi a murit Chilot, noul pechinez al lui tanti Clemanza. Moartea unui tânăr împrăștie în suflete o tristețe fascinantă. Marți, 5 octombrie Pe unde-o fi bunul meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puțin după aceea căzu într-un soi de apatie și de aici într-un somn profund, cu gura deschisă. Până se sfârși sinodul, horcăia din greu și nu mai răspundea la nici o chemare. Am renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de a se purta în lume. Aveai senzația că un tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat cu o patimă timidă, apoi m-a luat de mână să-mi arate saloanele, să-mi prezinte noii ei amici. În drum ne întâlneam cu pacienți care ne salutau zâmbitori și mă mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
camuflajul perfect din dosul căruia puteai să infectezi lumea cu tot felul de zvonuri toxice Până și Adelina, care, așa cum se descria ea însăși, era o tipă coolă, se simțea derutată de tot felul de instigări anonime. Deși își alegea amicii cu grijă, selecționându-i în funcție de cât de cooli erau, uneori anturajul îi era penetrat de indivizi cu gândire nepotrivită. Intrușii ăștia nu-și dădeau deloc silința să fie trendy, să se integreze în sistem. Le împrumuta atunci cărțile lui Coelho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-am îmbrățișat ca prieteni. Am simțit pasiunea dragostei înfocate? Nici pomeneală. Atunci de ce acum când nu mai este lângă mine, îmi dau seama că o iubesc ca un nebun. Obrajii cu gropițe pe care i-am sarutat ca un amic, în imaginația mea îi sărut ca un iubit. La fel îi sărut și buzele fragede și catifelate pe care în realitate nu i le-am atins. Trebuie să mă căsătoresc cu ea ca să mă bucur cu adevărat de frumusețea ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
omologul lui Dracula; Sandu Chituc și Costel Mânecuță polițiști. Apărători ai legii și ordinii; Bogdănelu' Nebunu' zis " Dă și mie cinci lei!"; Lili Gladiatoarea o amazoană...; Mariusache Patru Dește soțul ei. Deloc gelos; Iulian Apostatul, Vali Buletin și Cezărel Crocodilul amici la cataramă; Șobolanul un tip realmente periculos; Doctorul Zmeu un sceptic. Șeful Secției de psihiatrie a Spitalului Municipal. Lucică un decedat tomnatic; O babă descântătoare. Neidentificată; Horus un papagal indiscret; Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă niște motani ranchiunoși; Pizdeluș un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]