5,016 matches
-
predominant în Nopți ardelene, carte care cuprinde versuri scrise în plin război, în momentul în care Z. a fost nevoit să ia drumul pribegiei. Este explicabil dorul sfâșietor care îi inundă textele: „Când am plecat era o jale-n sate / Amurg de sânge mi-a-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
Michelangelo sculptor, București, 1970; Sonetul italian în Evul Mediu și Renaștere, I-II, îngr. și pref. trad., București, 1970; Romain Rolland, Viața lui Michelangelo, București, 1971; Lirică franceză modernă, îngr. și postfața trad., București, 1981; Sonetul în zorii, amiaza și amurgul Renașterii italiene, îngr. și introd. trad., Târgoviște, 2002; Paul Verlaine, Poèmes - Poezii, ed. bilingvă, Târgoviște, 2002 (în colaborare); G. Tutoveanu, Albastru, îngr. Mircea Coloșenco și Sergiu Coloșenco, introd. trad., Bârlad, 2003. Repere bibliografice: Perpessicius, Alte mențiuni, III, 202-206; Constantin Pricop
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
fulgerului”, „ugerul de fulger”. Însă violentarea limbii se produce mai cu seamă prin acele „rezecții sistematice ale articolelor”, semnalate de cel mai binevoitor dintre recenzenți, Perpessicius. Acestea („umeri ca grinzi”, „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „umbrele sfințite în amurguri cum cozi”, „tâmplele ca hățuri” etc.) par să ignore simțul limbii. Efecte analoage, de ordin mai mult decât lingvistic, provoacă și unele „originalități” propriu-zis poetice: asonanțe năstrușnice („voce”-„rocii”, „ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de vin peste tunică / Și beau centauri aur pe piscuri de lumini”. Asemenea lui Arghezi, autorul se mărturisește - în alți termeni lirici - obosit de a fi „înflorit numai cu focuri sfinte”, înfometat „de nisip și lut”: „Munte pur cu piscuri
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
urmează canonul, o poetică normativă clasicizantă ordonează cuminte și cele mai romantice motive. Versurile exprimă sensibilitatea disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare ontologică în absolut, un hieratism maiestuos, sublimarea idilicului în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea în
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Statele Unite ale Americii, unde își desfășoară activitatea didactică, în calitate de assistant professor la California State University, Fullerton. Redactor al revistei „Respiro”, face și oficiul de redactor corespondent al lunarului ieșean „Timpul”. În 1990 debutează cu volumul de proză scurtă Teama de amurg, urmat de romanul Sub semnul Orionului (1992), de cărțile de versuri Legende și eresuri (1995), Năluci și portrete (2001) și de proza din Imperiul generalilor târzii și alte istorii (2002), Bunicul s-a întors la franceză (2003). Colaborează la numeroase
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
densitate și tensiune. Lumea recompusă din flashuri intră în rezonanță cu spectacolul umbrelor și al memoriei. Comentariul, atunci când iese din subsidiar, funcționează ca un contrapunct al observației realiste și facilitează întoarcerea la evenimentele petrecute anterior timpului povestirii. SCRIERI: Teama de amurg, București, 1990; Sub semnul Orionului, București, 1992; Legende și eresuri, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1995; Năluci și portrete, București, 2001; Imperiul generalilor târzii și alte istorii, Cluj-Napoca, 2002; Bunicul s-a întors la franceză, pref. Liviu Antonesei, Iași, 2003. Repere
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
1990) se produce o schimbare la față, o înscriere a viziunii în registrul dramatic: îmbrăcat în costum de hidalgo medieval, poetul apare în postura lui Don Quijote, măcinând o făină tragică la morile secolului, „veac modern și preatârziu”, regăsit în imaginile amurgului și în sugestia tomnatică. Noul cavaler conferă melancoliei o notă întunecată, care se infiltrează, de altfel, în toate trăirile. E, de fapt, acum o triplă tristețe: una apocaliptică, determinată de sfârșitul de veac „infernal”, una de sorginte „bacoviană” (G. Bacovia
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este evitată. În poemele mai ample atmosfera se schimbă. Erosul devine impetuos, viforos, sângele clocotește în trup asemenea sevelor în luturi, carnea se zvârcolește ca șerpii
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite; în copaci ard galbene flăcări de toamnă; ascultă glasul frunzelor
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
viguros), cartea va fi tipărită în 2001. Romanul Străinul de pe plajă explorează dramele conjugale ale unui cuplu ce se reface numai în măsura în care fiecare partener își descoperă și exploatează dorințele ce îl conduc spre noi experiențe erotice și sentimentale. Alt roman, Amurguri (1993), rămâne în aceeași sferă a analizei sentimentelor absolute menite eșecului. De mai mult succes se bucură Anotimpurile Mariei (1995), plasat în perioada de sfârșit a erei comuniste și narând dublul eșec - social și familial - al protagonistei. Încarcerată în urma înscenării
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
Constanța, cu prilejul sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena. Piesa are un oarecare suport documentar, dar se susține îndeosebi prin valorificarea în montarea scenică a interferenței artelor. SCRIERI: Străinul de pe plajă, Constanța, 1992; ed. (L’Étranger de la plage), Constanța, 2003; Amurguri, Constanța, 1993; Anotimpurile Mariei, Galați-București, 1995; Miss Eva, Constanța, 1997; Baudelaire și poezia română modernă, Constanța, 1999; Teatru, I-II, pref. Anaid Tavitian, Constanța, 1999-2001; Littérature pour enfants, Constanța, 2001; Statornicele umbre, Constanța, 2001; Transplantation, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Mona
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
nu au apărut încă practici educaționale menite să formeze un „nou mod de a gândi”. Nici vorbă de curricula ultramoderne centrare pe hiperraționalitate și integralitate pepaideumenică! Nici vorbă de școli creative și de resurecție paideutică! Tradițiile prăpastiei culturale, apărută în „amurgul Evului Mediu” prin separarea trivium-ului de quadrivium, sunt perpetuate habotnic. Cele două culturi - umanistă și realistă - continuă să rămână rupte în secolul XXI. Cei doi semidocți ai epocii moderne, umanistul și realistul, continuă să nu poată comunica între ei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Minuit, Paris, 1979 (trad. engl.: The Postmodern Condition, University of Minnesota Press, 1984; trad. rom.: Condiția postmodernă, traducere de C. Mihail, Babel, București, 1993). Precursorii sunt considerați: Immanuel Kant (Critica rațiunii pure), G.W.F. Hegel (Fenomenologia spiritului), Friedrich Nietzsche (Amurgul zeilor, Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și „decese” anunțate de postmoderniști: „sfârșitul istoriei” (Gehlen); „sfârșitul modernității” (Vattimo); „sfârșitul umanismului” (Heidegger); „moartea lui Dumnezeu” (Nietzsche și postmoderniștii nietzscheeni); „sfârșitul Adevărului” (Hassan); „moartea artei” (Vattimo) etc. La acestea se adaugă tot soiul de „îmbătrâniri”, „crize” și „evoluții post-festum”: „amurgul zeilor” (Nietzsche); „postistoria” (Gehlen); „societatea postindustrială” (Bell); „apusul Rațiunii” (Gadamer); „îmbătrânirea filosofiei” (Rorty); „moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault); deconstrucția (Derrida) ș.a. 6. Există totuși încercări „disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Actorii ei, victime - unii, azi, apatici prin lipsa unor reflexe pe care o societate normală le-ar fi format membrilor ei sau resemnați în stil românesc sau fericit indiferenți, ca formă metafizică de resemnare - sunt, în majoritatea lor, oameni în amurgul vieții. și dacă ei se mișcă astăzi într-un social haotic și plictisit de istoria recentă neglijent livrată societății, neanimați de euforii justițiare este pentru că această afacere, întâmplare nefericită, ghinion existențial sau oricum am vrea s-o numim nu a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
deși damnat la uitare. Cu volumul Călătorie de taină scriitorul recuperează alt tărâm care îi fusese interzis de timpul istoric: iubirea. Putere consolatoare într-un destin rău, ca un „vis târziu de toamnă”, dragostea se ivește ca „să-i înflorească amurgul” și să-i ofere „ceasuri de lumină”. Drama Liga oamenilor cinstiți (1997), un „document dramatic în patru acte”, programată a fi reprezentată la Teatrul Național din București la propunerea lui Liviu Rebreanu, a fost compusă în 1931, retranscrisă și modificată
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
16; Artur Silvestri, Ghid parizian literar, LCF, 1978, 19; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 389-393; Micu, Modernismul, I, 278; Alexandru Piru, Eliminarea lui Călinescu de la Universitate, CC, 1992, 3-4; Alexandru Piru, G. Călinescu academician, CC, 1992, 5-6; Nițescu, Proletcultismul, 234-240; Pavel Țugui, Amurgul demiurgilor. Arghezi. Blaga. Călinescu, București, 1998, 214-226; Micu, Ist. lit., 705; Popa, Ist. lit., I, 739-740, passim; Aneli Ute Gabanyi, Literatura și politica în România după 1945, tr. Irina Cristescu, București, 2001, 42-43; Dicț. scriit. rom., IV, 764-765. E. M.
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
de uimire în fața miracolului vieții înseamnă și frecvente întoarceri în copilăria plină de lumină și puritate. Scriind o poezie a luminii prin excelență, P.C. își va semnala preferința pentru această tonalitate încă din titluri: Cuib de lumină (1996), Lumină în amurg (1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
luminii prin excelență, P.C. își va semnala preferința pentru această tonalitate încă din titluri: Cuib de lumină (1996), Lumină în amurg (1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în baladă” (Origini), după cum purtătoare de mister este și imaginea fântânii cu „sufletul mut” din volumul Cu stelele-n palmă (1997
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
folcloric în nuvelele lui Gala Galaction (2001), care reia, într-o formă mult amplificată, o lucrare din 1996. SCRIERI: Albastrele ninsori, Alexandria, 1996; Cuib de lumină, București, 1996; Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction, București, 1996; Lumină în amurg, București, 1996; Pulberi de stele, București, 1996; Cu stelele-n palmă, București, 1997; Lacrimi de stea, București, 1997; Miracol, București, 1997; Peregrin prin univers, București, 1997; Constelația lirei, București, 1998; Floare de colț, București, 1998; Iluminări, București, 1998; Preludii, București
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
Pulberi de stele, București, 1996; Cu stelele-n palmă, București, 1997; Lacrimi de stea, București, 1997; Miracol, București, 1997; Peregrin prin univers, București, 1997; Constelația lirei, București, 1998; Floare de colț, București, 1998; Iluminări, București, 1998; Preludii, București, 1998; Flautul amurgului, București, 1999; Proza lui Sergiu Dan, București, 1999; Reverie, București, 1999; Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction, Alexandria, 2001. Repere bibliografice: Florin Burtan, „Albastrele ninsori”, „Teleormanul”, 1996, 1687; Cristea, Teleorman, 151; Victoria Ana Tăușan, Când ninge albastru, „Teleormanul
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
apropiate adesea, ca tipologie a imaginarului ori ca tonalitate, de poemele în proză din rimbaldianul Une Saison en enfer. Versurile alcătuiesc un singur text poematic, jurnalul infernal al unei realități (interioare și exterioare) insuportabile: „târziu, am strigat la ușa spitalului/ amurgul își plimba sânii cu miros de dinamită/ strigătul a albit totul în jur, a îngreunat mersul -/ acolo m-am născut, sub propria mea privire/ pe batistuțe colorate, pe care mi le așterneam singur/ acolo mi-am încercat până târziu inițialele
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
București, 1977; Destine muncitorești, București, 1979; Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă, București, 1979; Fotograful de îngeri, București, 1980; Bestiariu, Cluj-Napoca, 1981; Student la istorie, București, 1985; Orașe infidele, I-II, București, 1985-1986; Călare pe lup, București, 1990; Debarcând în amurg, Cluj-Napoca, 1990; Ultimul Unicorn. Dialogurile Unicornului cu Vulcana (în colaborare cu Judit Nádor), București, 1995; Excelența Sa, București, 1997; Nomad în Mesoamerica, București, 2001. Traduceri: Horacio Quiroga, Anaconda, București, 1963 (în colaborare cu Paul Teodorescu); Franz Kafka, America, București, 1970 (în
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]