3,538 matches
-
și pântece", personaje alegorice, evident, dar vede în ea "o meditație asupra condiției pernicioase a trupului bicisnic, supus cohortei de imagini părelnice ale lumii fenomenale, ca și a sufletului nemuritor" (O piesă de teatru necunoscută despre Eminescu); nu mai puțin amuzantă este evocarea relației lui Eminescu cu actrița Cleopatra Lecca Poenaru "în 1880, frumoasa Cleopatra, "văduva neconsolată" în vârstă de 40 de ani, era o figură binecunoscută a saloanelor bucureștene", pe care o vede, în urma altor sursologi, ca fiind femeia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din tur, Gabriel l-a nominalizat pe cel înscris în partida din deplasare, cu Luceafărul Mihai Eminescu: „A fost un gol înscris cu interiorul, la colțul lung, din 16 metri, ușor lateral stânga.” Și Boghian a fost protagonistul unui moment amuzant, atunci când veteranul Apostol îi aprecia calitățile în fața presei, veteranul FCM-ului s-a oprit brusc, s-a întors către mai tânărul său coleg și l-a întrebat: „dai o bere, da ?”. 293 17 DECEMBRIE INTERVIU / GHEORGHE POENARU: “Subiectul retrogradării în
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și veridicitatea faptelor expuse justifică aprecierea volumului de către Florin Faifer ca o "scriere autobiografică, interesantă mai ales sub latura documentară". Acest aspect, alături de valoarea literară a textelor lui Gane, le face instructive, pline de informații, plăcute la lectură, incitante, uneori, amuzante, alteori. Prozatorul se deosebește net, în această privință, nu numai de celebrii "biografi" ai Junimii (G. Panu și Iacob Negruzzi), ci și de alți autori români care au redactat memorii sau jurnale, precum Maiorescu, Sextil Pușcariu, Valeriu Braniște și Liviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ediție în Editura Didactică și Pedagogică. 19. ÉD. CLAPARÈDE, Educația funcțională, E.D.P., București, 1973. 20. Édouard Claparède mărturisește că inițial și-a denumit teoria "educație atrăgătoare", dar, întrucît unii au considerat că el vrea să transforme instrucția într-un joc amuzant, a adoptat, din 1911, denumirea de "educație funcțională". Cf. Psihologia copilului și pedagogia experimentală, E.D.P., București, 1975, p. 93, nota 1. Pentru teoria jocului să se vadă aceeași lucrare, pp. 60-78. 21. Cf. ÉD. CLAPARÈDE, Psihologia copilului și pedagogia experimentală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
responsabilă pentru aproximativ trei sferturi din totalul mondial. PARTEA a II-a Corupția politică națională CAPITOLUL 2 Regatul Unit1 Costul transparenței în politică este că va trebui să învățăm să distingem între un scandal autentic și bufonerii, care, oricât de amuzante ar fi, nu afectează modul în care suntem guvernați. (Baston 2000: 9) Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este o țară cu un nivel scăzut de corupție. Prin aceasta nu spunem nici că așa a fost dintotdeauna și nici că îi lipsesc toate formele de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
care nu trebuie trecută acest lucru nu este în niciun caz valabil totdeauna dacă toată lumea o trece, linia își schimbă înțelesul. Atunci încetează să fie o interdicție categorică, devenind în schimb o temă pentru o discuție lejeră și pentru anecdote amuzante la petreceri, și, mai serios, o piatră de hotar pentru negocierea spațiului dintre bine și rău. Tipologia clasică a lui Heidenheimer privind corupția neagră, albă și gri este relevantă aici. Corupția neagră este considerată rea atât de popor, cât și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de Satana și să scuipe, dar cu milă, zicea, pentru ca precipitațiile, jetul salivar să nu-i terfelească imaginea domnului Cutare, care uite că se proptise în ușa bisericii. Și botezul a curs așa, în același ritm glumeț, ghiduș. O slujbă amuzantă, comică. Sau comercială. Apoi, părintele care avea chef de joacă a ochit în strană doi copilași de vreo 6-7 ani. Voi sunteți botezați, i-a întrebat? Ce dacă sunteți! Ia, dezbrăcarea, să vă mai botez o dată. Doamne și ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă ușuiască ăia de lângă ei. Golanii aceia au fost primul meu public. Un public exigent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fixezi o concluzie, mie nu mi-e îngăduit să-ți spun și degeaba ți-aș spune, nu ți-ar folosi la nimic. Cu această explicație în dungă, Truman consideră subiectul închis și ne propune: -Haideți să vă povestesc ceva foarte amuzant... M-am convins deja de firea lui, nu numai că nu e mut ca toți condorii, dar e chiar guraliv, palavragiu: îi place nemaipomenit să bată câmpii, să îndruge tot soiul de năzbâtii și de snoave la care el râde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în glumă, jumate serios. În sinea lui era încântat de încurcătura în care îl pusese pe Atti. Totuși, nu o făcuse numai pentru aceasta: de fapt, urmărea un scop mai important... Înțelegea însă s-o facă în chipul cel mai amuzant posibil. Dacă mai continuați în felul acesta, în curând n-o să mai fie nici un bărbat disponibil în tot Bucureștiul! Ironia era prea usturătoare: sărmanul Atti numai figură de cuceritor nu avea. Împrejurările însă erau împotriva lui, și Pierre profita din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
i se dădea prin faptul că era chemat să se pronunțe într-o chestiune care, de fapt, nu-l privea defel... — Bine, am să-l aduc pe Mihai. Pierre avu un gest de satisfacție. Era o victorie cu atât mai amuzantă, cu cât era o victorie gratuită: îl rugase încă de marți pe Vally să-l invite pe Mihai de ziua sa. Consimțământul grav al lui Atti dădea prin urmare lucrurilor un și mai mare haz... Din august 1950, situația profesională
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
străine? Iar dacă nu mi erau cu totul străine, cu atât mai mult nu aveam dreptul să o fac. Nu, singurul lucru cuminte era să în torc lucrurile în așa fel încât totul să decurgă într-un ton glumeț și amuzant. Convorbirile mele cu Mihai au aerul unor confesiuni în sensul religios al cuvântului. Mă ușurează. 27 noiembrie 1952 Lunea trecută, când i-am povestit lui țumpi pasiunea mea pentru Infante, mi-a spus: „De ce n-am fost eu copilul acela
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
niște grohăituri pe tonuri dizgrațioase identice cu cele scoase de asiduii consumatori ai jirului din pădurile noastre carpatine, care marcau în acest mod starea de excelentă bună dispoziție în care se afla apărătorul legii, provocată de această scenă atât de amuzantă, atât de picantă... Ha, ha, ha! Pinguinii... Ha, ha, ha! Pinguinii...! Creierul lor atins grav de alcool intrase într-o avansată stare de halucinație, fiind cuprins de un delir copleșitor și traumatizant. Plin de importanță, cu pieptul bombat, convinși că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în care Jim Carrey, omul cu fața de latex, juca rolul unui polițist cu dublă personalitate. Jim era pus în situația de a trage cu un revolver enorm în capul unei vaci care îi bara drumul. Publicul românesc găsea scena amuzantă și râdea încântat. Un veritabil conflict al reprezentărilor colective. Duminică, 26 noiembrie 2000 Mă găsesc într-unul dintre numeroasele baruri din Carouge, pline de farmec, intimitate, dar și o anumită artă de a prezerva trecutul istoric, memoria locurilor pe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească bâlbâiala. Nu era sarcastică, dar făcea eforturi să fie spirituală, amuzantă. Nu era capricioasă; era statornică, asta da. Am scris cândva despre mine că sunt conștiincioasă, constantă și consecventă. Con, con, con. Și am rugat a nu se citi pe fran țuzește. Toată viața am fost, așa cum am mai spus, de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
familism“. Dacă îmi dai două cuvinte, aș spune „familism fericit“, dacă vrei mai multe cuvinte, atunci citește toată cartea. Eu găsesc că familia, orice familie, este instituția cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R. Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O. Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și toate rudele, veri și nepoți, e o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
această panoramă, un bandit devenit polițist mi se pare floare la ureche. 29: Sigur că toate condamnările astea americane la sute de ani închisoare pentru fapte mult mai îngrozitoare decât Războiul de o sută de ani sfârșesc prin a fi amuzante, ceea ce nu e de loc în intenția judecătorilor. Nu există judecători care să dorească a fi amuzanți. Cât o fi un om de criminal, dacă-i dai 1.000 de ani temniță grea - cum s-a întâmplat de curând în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
astea americane la sute de ani închisoare pentru fapte mult mai îngrozitoare decât Războiul de o sută de ani sfârșesc prin a fi amuzante, ceea ce nu e de loc în intenția judecătorilor. Nu există judecători care să dorească a fi amuzanți. Cât o fi un om de criminal, dacă-i dai 1.000 de ani temniță grea - cum s-a întâmplat de curând în Texas - nu mai rămâne nimic din crimă, iar condamnatul devine mai degrabă simpatic pentru că te face să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
băsmuitorul. Acolo, oamenilor le plac și calitățile, și defectele celor care lovesc mingea cu piciorul: o degajare în tușă la 30 de metri distanță, o „lumânare” sau o „talpă” sunt apreciate ca un dribling minunat. Totul e joc serios și amuzant. Un jucător, după un „un-doi” magistral, ia mingea la subțioară, aleargă 20 de metri ca la rugby și o depune între buturi. Tot stadionul râde. Țării îi zice Scoția. La finala Celtic-Rangers au venit 134.000 de oameni care au
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
împiedicată. Pentru că nu invadasem Cehoslovacia, eram pentru ei românul ciumat, eram Iliescu din filmul cu Odessa, eram Ceaușescu, eram Maurer. După atâtea zile cu proiecții dezgustătoare, antipatice sau stupide, mi se păreau toți trei, plus șoferul Goskino, filmul cel mai amuzant, dându-mi o bună dispoziție și un sentiment patriotic rezonabil; de câteva ori mi-a venit ideea să-l întreb pe ungurul căruia îi fixam ceafa: „Nenorocitule, știi că sunt din generația Budapesta?”. Mă simțeam în formă - Moscova, constatam, era
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bea nu se mai duce/ Hei, hei, vinu-i acru/ Cine-l bea se duce dracu’“. Cînd ajunseră la „și cei patruzeci de sfinți/ Stau toți cu furtunu-n dinți“, Dănuț se aștepta să se rîdă, pentru că lui i se părea foarte amuzant, dar nu rîse nimeni - copiii stăteau în continuare împietriți, iar învățătoarea zîmbea și se făcea că se uită pe geam. Băieții terminară refrenul, puțin cam descurajați, apoi, pentru că ea privea în continuare pe fereastră, rămaseră în picioare, neștiind ce să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cândva culorile între ele, mi-am părăsit definitiv caietele". Alții nu iau lucrurile acestea chiar așa; ba dimpotrivă le primesc cu zâmbet și bunăvoință. Chestiune de temperament, desigur. În rândul acestora din urmă l-aș pune pe Heine. Dar despre amuzanta împrejurare povestită de el undeva în Reisebilder, pomenesc mai departe. * Până aici n-a fost însă vorba decât de puterea noastră de a concepe și stăpâni realitatea, de limitele naturale ale acestei puteri cum și de influența, adeseori fatală, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de violență și de cruzime. Mi-aduc aminte că într-o seară de "iluminații", cu ocazia unei sărbători naționale, când străzile centrale și Piața Primăriei gemeau de lume, unul dintre acești tovarăși ai mei a venit cu ceva nou și amuzant. Procurându-și, cine știe de unde, o cantitate de smoală (poate de altă substanță, în tot cazul o pasă neagră moale, cleioasă, mirosind a bitumiu), o împărți întregei bande pentru a fabrica din ea bulgări de aruncat în bărbile "harharilor". A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fapt, ne face plăcere pentru că ne vedem pe noi înșine în oglindă, dar suntem conștienți că ceea ce vedem nu suntem noi, ci niște caricaturi ale noastre. Ființe care fac eforturi disperate să ne semene și nu reușesc decât să fie amuzante și neputincioase. Iar lucrul acesta ne gâdilă orgoliul și ne face să ne simțim superiori. Nimeni nu se mai gândește la tratamentul pe care lau îndurat animalele până să ajungă la performanța de-a face gesturi care nu le aparțin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
iar el șia propus să fie altfel. Apoi, ca un intelectual autodidact care se respectă, a pus mâna pe un dicționar și a învățat de acolo o groază de termeni. De multe ori folosește cuvintele învățate în serii sinonimice: „E amuzant, e ridicol, e hilar!“ (iar la „hilar“ subliniază cuvântul cu două li nii imaginare, conștient de faptul că prostimea nu prea știe ce înseamnă). Întro emisiune, chiar își întreba publicul, plimbânduse mândru de el ca un cocoș în ogradă: „Știe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]