3,124 matches
-
ce e mai bine de făcut... Și începu să istorisească cum se petrecuseră lucrurile, de când fusese ridicat de acasă, în zorii acelei zile, de către Securitate. După ce fusese supus mai întâi unui lung și întortocheat interogatoriu în legătură cu mișcarea sionistă din țară, anchetatorul îi ceruse, nici mai mult nici mai puțin, să devină agent al Securității în Israel și să desfășoare o activitate propagandistică susținută în favoarea regimului dejist. Bineînțeles că refuzase la modul cel mai clar și categoric. Atunci un colonel de securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cinsteam pentru cât era de mare. Omul vorbise pe un ton senin, Însă expresia lor neliniștită dovedea că fiecare dintre ei fusese atins de Întrebare, mai ales prin ceea ce se putea subînțelege. Ne-ai spus ceva despre modestele concluzii ale anchetatorilor, reluă Teofilo. Dar ale dumitale? — Mai Întâi și-ntâi, nu sunt cu mult mai ascuțite, deși capacitatea mea de analiză e, cu siguranță, cu mult mai adâncă decât a neciopliților anchetatori aflați În serviciul lui Bargello, răspunse poetul. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
subînțelege. Ne-ai spus ceva despre modestele concluzii ale anchetatorilor, reluă Teofilo. Dar ale dumitale? — Mai Întâi și-ntâi, nu sunt cu mult mai ascuțite, deși capacitatea mea de analiză e, cu siguranță, cu mult mai adâncă decât a neciopliților anchetatori aflați În serviciul lui Bargello, răspunse poetul. Poate că era o impresie, dar i se păru că acele cuvinte fuseseră Întâmpinate cu ușurare. — Până cu o clipă În urmă, adăugă el și se opri un moment. Când mâna luminoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ține de libertatea individuală și că n-aveau nici ei dreptul să se amestece în ea și nici eu nu țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai Clubului Nautico? — Nu În sens strict. Mai dădeau pe acolo din cînd În cînd. — Și tu erai acolo În seara incendiului? Erai acasă la ei? — Da! Începi să vorbești ca inspectorul Cabrera. Ultimul lucru pe care-l vrea un anchetator e adevărul. (Frank strivi țigara În scrumieră, arzîndu-și puțin degetele.) Uite ce-i, Îmi pare rău că au murit. A fost o tragedie. Rostise ultimele cuvinte fără emfază, pe acel ton pe care-l folosise cîndva cînd avea zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
puțin după tragedia americană. Nu îl lăsară nici să răsufle. Îl săltară fără bagaj și fără să-i dea multe explicații. Omar petrecu o noapte la secție, fiindcă le trebuiseră patru ore ca să găsească un interpret. Se trezi în fața unui anchetator tânăr și cu alură de seminarist la teologie. „Unde-i găsesc pe ăștia?“, gândi Omar. Era, cu siguranță, un produs al „democrației recente“ și, cu toate astea, calmul lui doct și cămașa de calitate, impecabil călcată, îi dădură încredere. Faptul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trăia la Tabriz și cum luase totul de la început, după ce își plătise eliberarea cu tot ce agonisise. Văzând că discuția nu se mai oprea de o oră și jumătate, le deschideau ușa din când în când. La un moment dat, anchetatorul se dezmorțise și își aprinsese o țigară. Îl întrebase dacă vrea un pahar cu lapte sau ceai și ceru o cafea, pe care altcineva i-o aduse de la un automat. Omar nu mai știa dacă era o capcană și, după
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
coincidențe istorice o luau înaintea fiecăruia dintre ei: când, după primul mandat, Mahmud Ahmadinejad venise în Liban să-și salute susținătorii, Sonia umpluse Beirutul de huse cu fața lui de faun surâzător, ducând un trandafir între dinți. Toată lumea încremenise. Polițistul anchetator nici nu îndrăznea să aducă o „probă“ ca asta sub ochii altora. Doar că tinerii din Beirut aflaseră și considerau ipostaza ca fiind foarte cool și bună de dus în marșuri de stradă. Erau zece mii de pancarte ale liderului cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate rapoartele, inclusiv în răspunsurile iubitului ei, care a declarat că soția lui provizorie n-a fumat niciodată. — Te bazezi pe asta? se miră Sharoudi. Sunt lucruri despre care nu vorbești, uneori. Și pe mine, dacă m-ar întreba un anchetator dacă soției mele îi plac țigările, aș răspunde la fel, deși, când e doar cu mine, pufăie narghilea, fiindcă îi face plăcere... Suntem în țara vieților duble, ai uitat? Nu vorbim niciodată deschis despre noi, despre bucuriile ori slăbiciunile noastre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aerian eram În raport cu ceea ce se Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el era Magistrul, de ce nu se aflase printre cei care mă interogaseră În sala Consiliului? Fiindcă nu se aflase, de asta sunt absolut sigur, cu toate că anchetatorii rămăseseră tot timpul În penumbră, de parcă s-ar fi ferit să fie recunoscuți. Prostească Întrebare: cum să participe la interogatoriu dacă era mort? Sau cel puțin așa fusese lăsat să creadă inocentul de mine. De ce? Because, cum spune englezul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Edward Grey și un interviu comic cu George al V-lea pe care Ciukovski, l’enfant terrible al grupului, insistase să-l Întrebe dacă-i plac operele lui Oscar Wilde - ză ooarks of Oald. Regele, pe care-l deruta accentul anchetatorului lui și care nu se omorâse niciodată cu lectura, a parat elegant lovitura, interesându-se dacă oaspeților lui le plăcea ceața londoneză (mai târziu, Ciukovski va cita victorios această Întâmplare ca ilustrație a fățărniciei britanice - ostracizarea unui scriitor din cauza moralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel mai mare ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii de apă care se lățeau pe parbriz apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vizitat pentru prima oară imobilul din Strada Crăiței, eram departe de a intui mobilul care strângea într-o singură echipă pe cei patru locatari, făcîndu-i complici. Anchetam doar o sinucidere cam suspectă... Mi-a atras însă atenția fronda constituită împotriva anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau să vehiculeze ideea de asasinat, să se acuze eventual reciproc. Normal! Unul sau celălalt, învinuiți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ca să vizitez toate numerele 87 de pe listă, ar fi trebuit să fiu pe drum timp de șase luni. Acesta a fost momentul în care am apelat la Henry Peoples, vechiul meu coleg de la Mid-Atlantic Accident and Life. Fusese unul dintre anchetatorii de vârf ai companiei și, în decursul anilor, rezolvaserăm câteva cazuri împreună, dintre care cel mai spectaculos fusese așa-numita Afacere Dubinsky, care făcuse din Henry o mică legendă în domeniu. Arthur Dubinsky își simulase moartea la vârsta de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pune în scenă într-un mod burlesc viața de uzină a unor ingineri de la protecția muncii confruntați cu accidente de muncă ; A fost odată în Anatolia urmărește într-o cheie gravă periplul nocturn și tăcut al unei echipe provinciale de anchetatori pe urmele unei crime ce se dovedește atroce. Nici subiectele, nici abordările nu leagă în vreun fel cele două filme. Și totuși, ambele îți lasă cam același gust și îți bîntuie pe aceeași voce amintirea. Cînd am ieșit de la A
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se petrecea în ambele filme. La un prim nivel, ceea ce părea să le apropie era modul în care personajele se confruntă cu moartea. Una reală, a unui asasinat, respectiv una posibilă, a unor accidente grave de muncă. Cadavrul pe care anchetatorii turci sfîrșesc prin a-l găsi îngropat pe o margine de drum este înghesuit cu greu în portbagajul unui Mercedes hîrbuit, în care unul dintre polițiști strecoară și cîțiva pepeni furați de pe cîmp, uitîndu-se în stînga și în dreapta să nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
există o desfătare mai mare pentru omul cinstit, decât aceea de a fi pedepsit pentru greșelile sale! După mai multe zile grele, timp în care mi s-a făcut dosar penal și am fost foarte atent și amănunțit anchetat (toți anchetatorii ăștia sunt întotdeauna atât de scrupuloși și de chițibușari!), am fost dus și judecat. Pe întreaga durată a procesului, pot spune, am fost calm cu desăvârșire, încât parcă orice pulsație proprie de neastâmpăr mi s-ar fi șters din fire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte răbdător tot ce spunea despre seturile de pahare, despre un lampadar înalt, de statură umană, despre inelele, istorice și ele, pe care le cărase anchetatorul care făcea ce făcea și apărea tot când erau ei la masă, ca mâncarea să nu le aterizeze firesc în stomac, ci, imaginar, într-un fel de buzunar plasat paralel cu stomacul, așa nemărunțită și nemasticată. Dacă ar fi știut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-are haz, cei doi bătrîni au mai făcut una și mai și, adică și-au întocmit testamentele unul în favoarea celuilalt. Exact la o lună s-a întîmplat nenorocirea, adică baba a murit din cauza ciupercilor. De unde ai cules ciupercile? întreabă anchetatorul. Din pădure la Poieni. Cu cine mai erai? Cu baba. Zicea că le cunoaște. Tu cum de n-ai mîncat? Mă temeam. Am așteptat să văd dacă nu crapă baba. Deci, cunoșteați ciupercile! Nu, dar așa sînt eu, mai prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dormit buștean în camera ta, deși știai... Cam da. Nu-ți păsa dacă crapă? Cinstit? Da, cinstit. Nu. Îți rămînea apartamentul, nu? Nu numai de asta. Era greu cu ea împreună. Deci, dacă murea, nu era bai. Nu. În final, anchetatorii s-au convins că ciupercile au fost culese de babă. Nu erau siguri că Grigore nu știa că-s otrăvitoare și n-au putut să-l agațe. Numai că vecinii judecă altfel. Criminalule! Banditule! Ai luat apartamentul prin crimă! Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a prăbușit cerul peste el. A sunat la ministru, la secretarul de stat și n-a reușit să-i contacteze. În arest a meditat pe îndelete și a aflat și vestea surpriză. Știi cine te-a înfundat? întreabă șoptit un anchetator. Opoziția. Nu. Te-a înfundat Motănel. Erai prea amic cu el și prea implicat în potlogării. Ce lighioană nerecunoscătoare! Cîte n-am făcut pentru el, să-l cocoț sus! Ușurel, că-l poți enerva și mai mult. Guran pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toți. CAPITOLUL III Conturi palide din grădina lui Adam Un viol mai ciudat Procurorul Adam era obosit și tocmai se pregătea să plece acasă cînd secretara îl anunță: Au venit cei de la Cotul Morii. Care? întreabă Adam. Cei cu violul. Anchetatorul își reamintește povestea, oftează și se reașează pe scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și profită de un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dânsa se afla de-acum într-o poziție dezavantajoasă. — Pot să vă spun, își regăsește glasul flautistul, că înainte sau după interogatorii, când își pierdea cumpătul și se târa bolborosind, năucă, spunea că cei care o bat și o umilesc, anchetatorii care îi pregătesc noi chinuri, sunt rudele ei. Că parcă recunoaște veri, unchi, nepoți. Dădea numele câte unuia... Despărțirea de familie fusese teribilă ! Până a-l cunoaște pe Hariga, Sia se simțea legată de ai săi, chiar dacă străină între ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Au judecat-o, se pare, și într-un consiliu de familie. O zdruncinase șocul... Cei altădată atât de blânzi, de-o ipocrizie inofensivă, apucați dintr- odată de-un soi de bestialitate. Mutre schimonosite de furie, împroșcând înjurături, minciuni, amenințări. Chipurile anchetatorilor, ale rudelor, dar și ale noastre vor tot reveni : povara ei perpetuă. Obsesia regăsită în toți anii. Cândva, avea să fie obligată să și deseneze, să picteze în celulă. Și-a regăsit rudele bine aranjate în toate taberele. Totdeauna într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asigurat zilnic timp pentru această treabă. Un privilegiu a cărui însemnătate nu e greu de apreciat. Va trebui să lucrați conștiincios. Să vă obișnuiți cu această însărcinare. La început, vă va face silă. O veți dori, treptat. O veți aștepta. — Anchetatorii de care veți mai avea parte se vor referi și la aceste desene. Al căror scop, după ei, ar fi stabilirea topografiei locului. Alcătuirea clădirii și mai ales alcătuirea dumneavoastră. Ei știu foarte bine de câte ori ați fost în casa unde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]