8,321 matches
-
-i citească. Probabil că este vorba de aceeași persoană căreia îi declară improvizațiile sale plimbându-se în fața miilor de cărți din „librăria” sa, printre care și cele lăsate de La Boătie, la moartea sa. Să ne imaginăm așadar metoda: după toate aparențele, o persoană citește cu voce tare pasaje din cărți alese poate de Montaigne - sau luate la întâmplare -, acesta improvizează pe marginea lor, lasă fantezia, gândurile, ideile să vagabondeze liber plecând de la acest suport. Un fel de asociații libere, un joc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nostru dar care sunt comandate de un epicentru ce se sustrage luminilor rațiunii. El califică aceste dinamici inconștiente ca fiind ciudățenii, niște forțe emanând dintr-un continent străin ființei noastre... Ceea ce trăim în afara conștiinței ține de ființa noastră prin alură, aparență, dar nu ne aparține cu adevărat. Același lucru cu ceea ce se petrece în timpul somnului. în starea de semi-conștiință - sau de semi-inconștiență... - în care se află Montaigne după accident, el asista la aceste manifestări involuntare înlăuntrul său. Sunt tot atâtea dovezi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru cei mai mulți - de altfel, chiar în virtutea uneia dintre accepțiile din dicționar -, termenul sofist îl califică pe amatorul de argumente insidioase; sofisticarea ar fi o operațiune care urmărește să înșele prin adăugarea unei aparențe în stare să ascundă adevărul; sofisticăria desemnează o subtilitate excesivă și supusă greșelii; Littră adăuga chiar și o sophisterie, azi ieșită din uz. în toate cazurile, trebuie mers la definiție pentru a găsi accepția inițială și referința la filosofii Antichității
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele, că, pornind de la viața omului, s-ar putea demonstra că opera lui este incoerentă, cu neputință de apărat, neprezentabilă. Responsabilul-șef al acestei întreprinderi de calomniere poartă numele de Ieronim. Starea civilă: sfânt al Bisericii catolice apostolice și romane. Strălucind
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să recuzăm evidențele transmise din generație în generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat vine numai de la el - de altfel, este și ceea ce-l definește... - dar de ce el, și nu altul? După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
teze în absolut. Ultimele zece versuri ale cărții a patra conțin formula acestei alternative la ce-i mai rău: prietenia amoroasă. Nu e nevoie de frumusețe, care presupune întotdeauna și un blestem... Calea de acces către ființa ideală nu implică aparența, alura sau medierea judecății altuia. Nu-l iubești pe cel despre care spui că-l iubești dacă mai întâi cauți efectele produse de el în privirea celorlalți. Dorința mimetică presupune disprețul unui al treilea, utilizat ca un mijloc de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
identitățile actorilor iau în seamă, dar nu pot fi reduse la promovarea intereselor materiale (Bauman, 1994). Cu toate acestea, lipsa de putere economică a noilor elite politice în ECE este evidentă, ceea ce face ca sarcina lor obișnuită, de păstrare a aparențelor de principialitate și dedicație pentru reprezentarea dezinteresată a voinței colective, să fie cu atât mai greu de susținut. Toți politicienii își câștigă existența, într-o anumită măsură, din politică, chiar și atunci când dau impresia că trăiesc pentru politică. Dedicația lor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
directă se înțelege diferența de tratament a unei persoane în defavoarea acesteia, datorită apartenenței sale la un anumit sex sau datorită gravidității, nașterii, maternității ori acordării concediului paternal; b) prin discriminare indirectă se înțelege aplicarea de prevederi, criterii sau practici, în aparență neutre, care, prin efectele pe care le generează, afectează persoanele de un anumit sex, exceptând situația în care aplicarea acestor prevederi, criterii sau practici poate fi justificată prin factori obiectivi, fără legătură cu sexul; c) prin hărțuire sexuală se înțelege
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
așa cum o demonstrează rezultatele cercetărilor dedicate subiectului, orășenii acordă mai puțină importantă credinței și merg la biserică mai rar decât sătenii. Cu toate acestea, distanța dintre mediul urban și cel rural a început să se reducă în ultimii ani. În aparență paradoxal, nu satul este cel care se îndepărtează de religie, ci orașul este cel care se apropie tot mai mult de religie. Într-o Europă profund marcată de secularizare, urbanul românesc devine din ce în ce mai religios, indiferent de dimensiunile avute în vedere
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
acesta își are determinările sale ce trebuiesc cercetate.) Față de o asemenea demență, ale cărei semne prevestitoare se arătaseră, a repetat Curtius de trei ori avertismentul său. Printre semnele prevestitoare ale părăsirii culturii, Curtius relevă câteva care, deși relativ anodine în aparență, i s-au părut grăitoare: faptul că un ministru prusian al Instrucțiunii Publice a declarat la deschiderea unui muzeu că nimic nu mai justifică grija pentru arta trecutului; faptul că „moartea clasicilor” devenise o părere general acceptată; faptul că un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de doctrine orientale și mediteraneene, era mult mai sistematică decât îndeobște se crede, formularea ei fragmentară reprezentând membrele unui întreg organic și coherent). Cu toate rezervele propriilor lui idiosincrazii, Ralea înțelesese acest lucru și adevărul este că în fond, în ciuda aparențelor și cu toate deosebirile, el era mult mai aproape de Nietzsche decât de linia cartesiană. Mai aproape și de Bergson, la a cărui filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
În calitate de cititor nu fac o radicală deosebire între Saint-Simon și Balzac sau Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau Tolstoi. Bineînțeles, în ordinea compoziției, adică a dezvoltării temei și a orânduirii elementelor, a împlinirii operei ca întreg, ficțiunea se supune unor obligații de care memorialistica e în aparență scutită, și se bucură de niște libertăți pe care, în aparență, memorialistica nu le are. Funcția inventivă are un rol incomparabil mai vădit în ficțiune. Dar ea nu lipsește cu totul nici din memorialistică, atât în ce privește încadrarea și economia ansamblului, cât și în privința narației, adică a faptelor, a planului anecdotic și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai toate prejudecățile, de o perfectă platitudine, deși pretinde a fi tocmai un antidot față de ce se numește obișnuit „platitudinea și vulgaritatea realității”. Fantezia ar fi, chipurile, “înaripată”, în vreme ce realitatea e terre-à-terre. În accepția sa originară, termenul de „fantezie” înseamnă aparență, nălucire, himeră, dar vine de la faneros, care înseamnă: clar, vizibil, luminos. Se vede bine că era vorba întâi de revelație, de strălucitoare evidență; dar cum revelația produce întotdeauna uimire, s-a trecut de la impactul acesta, care e al adevărului, la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Știm asta de la Marx, cel puțin cu privire la Balzac (mutatis mutandis, pe plan teoretic și el un fel de „sofist”), și tot de la Marx am învățat să judecăm fenomenele dialectic, in actu, prin acțiunea lor practic esențială mai mult decât prin aparența lor momentană. Sper că toate aceste considerații, cu eminentul ajutor al lui V. Florescu, au putut să încredințeze pe cititor că folosim aici termenii de „sofist” și „sofistică” liberați de toată sarcina peiorativă cu care le grevează o mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care a înțeles și iubit epoca de mari transformări revoluționare în care a apucat să trăiască și să creeze, a înțeles perfect analogiile și corespondențele, bineînțeles mutatis mutandis, dintre luminosul nostru ev și cel așa-zis “întunecat”. Regretul lui în aparență nostalgic se suprapune în ultimă instanță cu o mare bucurie anticipatoare. „POEZII” DE ILEANA MĂLĂNCIOIU Poemele Ilenei Mălăncioiu sunt absolut uimitoare. Ele încep foarte simplu, cu un fel de „supunere la obiect”; poeta, atentă și scrupuloasă, face întâi un exact
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se iartă, nu e o faptă ce poate trece nepedepsită: de acum înainte nu mai e nimic de făcut, nu mai există revenire, așa cum nu mai există pentru Arald din Strigoii lui Eminescu. Poeta provoacă niște forțe latente, unele în aparență firești și aproape inofensive, dar tulburătoare totuși și creînd situații fără ieșire: „Caut cuiburi cu băieții prin scorburi îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul galben Inspăimântată când o pasăre întârziată Se zbate între mine și-ntre pui /.../ Îmi opresc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și „obiective”, Camil Petrescu și-a dovedit consecvența și coerența operei pe întinderea întregii sale vieți de scriitor. (Tot ce am spus acum nu înseamnă că nu prefer dintre romanele autorului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.) În aparență, am eludat până acum întrebarea dvs. Am făcut-o însă cu bună-știință, fiindcă, în ceea ce privește proza, nu trebuie să credem că deceniul al șaptelea are dreptul să privească de sus deceniul anterior. Aspectul „diversității” este bineînțeles îmbucurător fiindcă trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
acest epitet: „distinsul nostru confrate”. E un eufemism nu totdeauna malițios, poate deseori binevoitor, curtenitor, dar limitativ. Dacă accept calificarea o fac din modestie. Alți cititori ai mei au decelat și o anumită - să-i zic! - violență sau încordare sub aparența mea de nonșalanță (maliție și umor nu-mi mai atribui singur). Cred că aceștia din urmă nu greșesc, o spun pentru că mă cunosc, cred, destul de bine - cine se cunoaște cu adevărat? - cred că răspunsul ăsta nu mai cere alte adaosuri
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o anihilare a conceptului de persoană (care devine o simplă unitate statistică) și deci o atrofiere a raporturilor civile, a civilității. Întoarcerea la natură este, în aceste cazuri, o formă spontană de apărare a civilizației. Chiar dacă în termeni și în aparență această luptă se declară împotriva civilizației, ea nu face decât să o apere. Greșit cred unii că civilizația înseamnă și antinatură. Asemenea fenomene „contestatare” și de “întoarcere la natură” s-au produs în istorie de mai multe ori. Atât la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din lacune și spații albe, ceea ce În realitate nu are deloc importanță, căci este Îndeajuns de bogată pentru ca un asemenea loc gol să nu fie câtuși de puțin remarcat, orice discurs trecând foarte repede de la o carte la alta. În ciuda aparențelor, majoritatea schimburilor de păreri despre o carte nu se referă la ea, ci la un ansamblu mult mai amplu, cel al tuturor cărților hotărâtoare pe care se fundamentează o anumită cultură la un moment dat. Ansamblul respectiv, pe care Îl
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
spiritul tradiției, În critica secolului al XIX-lea, să se considere că cunoașterea autorului favorizează cunoașterea operei, și deci să fie acumulate cât mai multe informații cu putință În ceea ce Îl privește. Abandonând respectiva tradiție critică, Valéry afirmă că, În ciuda aparențelor, autorul nu ar putea explica opera. Aceasta este produsul unui proces creator care se dezvoltă În el, dar care Îl transcende și pe care e abuziv să-l reduci la autor. Așadar, pentru a Înțelege o operă nu e deloc
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi. Sunt zeițe care plăceau majorității. Era de Îndată Îndrăgit un limbaj ce putea fi gustat fără a reflecta prea mult la el, care seducea printr-o aparență atât de naturală și a cărui limpezime, fără Îndoială, lăsa să se Întrezărească uneori un gând ascuns, dar nu misterios; ba dimpotrivă, unul Întotdeauna ușor de descifrat, dacă nu Întotdeauna deplin liniștitor. Exista În cărțile sale o artă desăvârșită de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]