16,557 matches
-
pentru a-și proteja achizițiile, își prezintă oferta (Erving Goffman crede că această „prezentare de sine” ia turnura unei piese de teatru) și așteaptă recunoaștere, evoluează, cunoaște transformări, crize, până își definitivează construcția care-i conferă unicitate, dar și sensul apartenenței. Până când reușește să aibă sentimentul identității. Când însă mediul cunoaște o ruptură gravă, actorii sociali nu mai au repere la care să se raporteze, trăiesc acut tensiunea momentului și intră în derută, nu-și găsesc echilibrul. Două concepte își dau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
jurnaliști. Psihologii înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă ceva mai nuanțată: identitatea nu este nici numai personală, nici numai socială - ea regrupează subiectivitatea cu obiectivitatea, individualul cu socialul. Ca subiect social, angajat într-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conferă atribute sociale și juridice care-i asigură un loc în ordinea socială: muncă, statut socioprofesional, salariu, locuință, loc în diferite organizații sau instituții, toate aceste atribute precizându-i poziția și situându-l în raport cu alții. Identitatea se definește deci prin apartenența individului la diferite grupuri, organizații și comunități. Acestea îi asigură persoanei un loc în structura socială existentă, în raport cu diferite coduri și norme de clasament care fondează ordinea simbolică. Identitatea se afirmă ca o instanță de referință între imaginar și real
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și norme de clasament care fondează ordinea simbolică. Identitatea se afirmă ca o instanță de referință între imaginar și real, între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, între personal și social. În plus, identitatea profesională produce un sentiment de apartenență la colectiv, la contextul apropiat. Așadar, subiecul social nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid, frizând patologicul, dar nici încorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
eul propriu și multitudinea de euri cu care subiectul intră în contact. Când spunem că identitatea socială se construiește prin interacțiune cu alții, nu am lămurit încă etapele acestei construcții, filierele de influențare care se suprapun, începând cu grupul de apartenență, real sau simbolic, expunerea la influențe diverse, grupul primar (familia, prietenii), grupurile profesionale și instituțiile statului. Modalitățile prin care se construiește identitatea socială sunt numeroase. Cum am spus deja, începe cu grupul care joacă rol de catalizator, provoacă socializarea primară
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
deja, începe cu grupul care joacă rol de catalizator, provoacă socializarea primară și identificarea cu un anumit tip de valori. Este primul pas spre asimilarea culturii și credințelor pe care grupul (grupurile) și comunitatea mai largă le împărtășesc. Afirmându-și apartenența la aceste valori, individul își organizează propria coerență, se distanțează de alții, din exterior, își delimitează un teritoriu simbolic și-și construiește propriul univers. Pentru a încuraja, accelera, consolida această identificare, grupurile recurg la simboluri și evocări mitice, ritualuri și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la context, instrumentele cognitive cu ajutorul cărora va trata de acum înainte orice informație. Când spunem că s-a adaptat la context, că și-a dezvoltat mijloace de ancorare, ne referim, în primul rând, la procesele cognitive de categorisire și la apartenența socială. Operațiunea de categorisire semnifică ordonarea mediului în categorii, dar și situarea individului însuși în această ordine, (auto)plasarea în cutare sau cutare categorie (grup), în funcție de obiectivele sale. Aceasta presupune și diferențiere și/sau distanțare de unele categorii, precum și accentuarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
socială. Operațiunea de categorisire semnifică ordonarea mediului în categorii, dar și situarea individului însuși în această ordine, (auto)plasarea în cutare sau cutare categorie (grup), în funcție de obiectivele sale. Aceasta presupune și diferențiere și/sau distanțare de unele categorii, precum și accentuarea apartenenței sale la un grup ales - desigur, o sistematizare simplificatoare, o stereotipizare, absolut necesară însă pentru a se situa, plasa, integra. Operația presupune și atribuirea unor trăsături de personalitate celorlalți, împărțirea acestora în buni, dezirabili (ai noștri) și răi, adică cei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vizând realocarea resurselor (putere, resurse materiale, prestigiu moral). Grupuri până nu demult bine situate sunt etichetate negativ (burghezi, exploatatori) și plasate la periferia socialului sănătos, pe când grupurile mai puțin bine situate devin grupuri favorizate, exprimând sănătatea morală a societății, normalitatea. Apartenența la prima categorie atrage blamul, discriminarea, etichetarea negativă, identificarea cu al doilea grup semnifică înscrierea de partea cea bună, împărtășirea unor credințe și convingeri sănătoase. Acțiunile colective sunt coordonate apoi de identitatea colectivă, comună actorilor sociali. Ceea ce trebuie subliniat este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al doilea grup semnifică înscrierea de partea cea bună, împărtășirea unor credințe și convingeri sănătoase. Acțiunile colective sunt coordonate apoi de identitatea colectivă, comună actorilor sociali. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că identificarea cu un grup nu înseamnă doar proclamarea apartenenței, ci o poziție militantă de categorisire, de subliniere a contrastelor, de îndepărtare de grupul rău situat. Din tot ce am spus până aici rezultă că identitatea personală nu se poate construi în afara mediului social în care acționează individul, ea exprimă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și securitate, manifestă empatie emoțională cu ceilalți. A doua este etapa eului public și e legată de socializare, manifestându-se prin conformarea la normele interne ale grupului (adesea obținută prin recompense și pedepse). Eul colectiv se afirmă prin sentimentul de apartenență, prin efortul cognitiv de internalizare a normelor grupului și distanțarea de alții, prin afirmarea spiritului de „Noi”, diferit de „Alții”. A patra etapă este afirmarea unui sine social conceptual, probat prin capacitatea de a realiza categorizări sociale bazate pe criterii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
distinctive, limbaj emfatic. S-a propus o apropiere între cele două noțiuni pe care le-am examinat. Pentru Marysa Zavalloni (1972), identitatea este nodul central al percepțiilor individuale, o modalitate de a organiza reprezentările individului și ale grupului său de apartenență. În acest fel, procesul de incluziune, ca proces de mediere între individ și social, ca moment în construirea identității sociale, făcând apel la experiență și la context, operând categorizări, ne apare și ca un proces de identificare, dar și de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a spera și iubi, de a se dărui. Ethosul militant joacă rol de regulator intrași interpsihic, pentru că se canalizează după reguli, coduri și norme securizante. Identitatea militantă se distinge prin forța trăirilor, încrederea în corpusul de texte ideologizante sacralizate, apartenența la un grup, afirmarea dorinței de a-i convinge și pe alții, de a face prozeliți, dar mai ales prin afișarea publică zgomotoasă a noilor convingeri. Intrarea într-o identitate militantă semnifică dorința de reconversie, de renaștere, de schimbare a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între „cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și acțională, și „intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a „milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa „conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și cel autoritar. Cadrele de partid girau „propaganda” de partid, conduceau „învățământul ideologic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o gândire socială? Valerie Haas și Denise Jodelet (1999) găsesc că se poate deduce caracterul social al gândirii naturale ținând seama de patru proprietăți ale acesteia: a) extensiunea, adică împărtășirea unei idei, credințe etc. de către un grup social sau profesional, apartenența, adeziunea până la dobândirea identității sociale; b) modul de elaborare: prin conversație, comunicații interindividuale sau prin sisteme de relații și raporturi sociale. Ambele sunt marcate social (Doise, 1990), sunt subordonate dinamicii sociale, se supun unor reguli, norme, scenarii specifice diferitelor situații
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sociali, prin sistemul de norme practicate de ei. Trei sunt mecanismele prin care se realizează acest transfer de la reprezentări către memoria colectivă: a) prin procesele obișnuite de comunicare, prin interacțiunile sociale curente (conversații, schimburi de păreri, discuții curente); b) prin apartenența grupală ce orientează conținuturile reprezentării, care elaborează coduri comune și conferă identitate; c) prin limbajul livrat de context, prin conservarea tipului de discurs ce transmite anumite semnificații și creează o gândire și o realitate simbolică (Viaud, 2004). Să reluăm: contextul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
timpul însă, se identifică cu modelul încurajat. Identitatea sa psihosocială (conceptul a fost propus în 1973 de Marisa Zavalloni) reprezintă o sinteză între formația sa individuală și caracteristicile culturii comune, sinteza dintre eu și context, solidarizarea sa cu grupul de apartenență. Interacțiunea prelungită cu idei și practici culturale specifice fac ca socialul să „pătrundă” în substanța personalității, să transfere în portofoliul propriu idei, atitudini și practici, până la construirea rolului social corespunzător și implicarea ca actor social. Socialul oferă o identitate-tip
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părinților: Gheorghe și Ecaterina + b) Starea socială a părinților (averea): 2 ha pământ c) Ocupația de bază a părinților: agricultori 6. Starea civilă: căsătorit în 1932 Numele soț: Viorica. Actul Nr. 17/932. Com. Voinești, Jud. Muscel Ocupația soț: casnică. Apartenența politică: - Copii a) Numele b) Data nașterii Ligia Chelcea 1934 Maria Chelcea 1937 Septimiu Chelcea 1940 7. Situația mitară Arma din care face parte: em Ctg 1924, gradul: sergent, cercul de trupă căruia aparține: Muscel, Terit. unde a recrutat: Muscel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
căsătorite, 34% - necăsătorite. Am considerat ca o caracteristică importantă cu referire la fenomenul investigat raporturile intervievatelor cu religia. Din declarațiile făcute, 60% dintre femei sunt de religie ortodoxă, 12% - catolică, iar restul aparțin unor Biserici neoprotestante. Deși toate își exprimă apartenența la o Biserică, doar 54% recunosc a fi practicante active ale credinței declarate. În cadrul interviului-focus s-au pus următoarele chestiuni: 1. numărul avorturilor provocate înainte de 1989; 2. mijloacele utilizate pentru provocarea ilegală a avorturilor; 3. cu cine ați mai vorbit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la riscuri majore. Conform corelațiilor pozitive observate, se pare că obstacolele puse în calea urmării unor studii superioare au stimulat manifestarea preocupărilor pentru politică și au favorizat cultivarea unor relații de prietenie apropiate. Confruntarea cu același tip de probleme și apartenența la aceeași categorie socială au contribuit, probabil, în bună măsură la menținerea și consolidarea relațiilor de prietenie în această perioadă. De asemenea, confruntarea cu dificultăți legate de accesul în universități a stimulat preocuparea pentru politică, probabil din dorința de punere
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acelea ale unei generații viitoare. Membrii familiilor foștilor deținuți deveneau, la rândul lor, obiectul monitorizării sociale și, uneori, al persecuțiilor. Cu toate acestea, viața de familie le-a conferit foștilor deținuți politici o stare de securitate și un sentiment de apartenență. După absolvirea studiilor sau altor specializări profesionale, majoritatea foștilor deținuți politici au fost repartizați în posturi adecvate nivelului de calificare profesională, chiar dacă în unele cazuri au intervenit tergiversări, cei mai favorizați din acest punct de vedere fiind foștii deținuți politici
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
noilor modele sau ale colectivității etc. În ceea ce privește situația de dinaintea momentului arestării politice, sunt menționate aspecte ca aspirațiile profesionale (40% dintre intervievați erau în curs de terminare a studiilor) și sociale neîndeplinite (30% dintre chestionați). De asemenea, circa 60% își declară apartenența la o organizație, alta decât cele comuniste, apartenență ce avea drept motiv patriotismul - 5 răspunsuri, opoziția față de cooperativizare - 3 răspunsuri, tradiția politică a familiei - 3 răspunsuri. Dintre cele 20 de persoane intervievate, 6 declară că erau simpli membri ai unui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de dinaintea momentului arestării politice, sunt menționate aspecte ca aspirațiile profesionale (40% dintre intervievați erau în curs de terminare a studiilor) și sociale neîndeplinite (30% dintre chestionați). De asemenea, circa 60% își declară apartenența la o organizație, alta decât cele comuniste, apartenență ce avea drept motiv patriotismul - 5 răspunsuri, opoziția față de cooperativizare - 3 răspunsuri, tradiția politică a familiei - 3 răspunsuri. Dintre cele 20 de persoane intervievate, 6 declară că erau simpli membri ai unui partid politic, fără a avea o activitate deosebită
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părut un fel de glumă. Nu aveam o reprezentare clară a ceea ce se putea întâmpla și mi s-a întâmplat mai apoi” (P. Tudose). Pentru a fi arestat, nu trebuia să fii un opozant activ față de mersul politic al evenimentelor. Apartenența la un partid politic (altul decât cel comunist), o bănuială, un denunț răuvoitor sau apartenența la o anumită categorie socială erau și ele motive de a fi declarat indezirabil. Ilustrativă pentru arbitrarul cu care puteai fi inclus în categoria deținuților
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și mi s-a întâmplat mai apoi” (P. Tudose). Pentru a fi arestat, nu trebuia să fii un opozant activ față de mersul politic al evenimentelor. Apartenența la un partid politic (altul decât cel comunist), o bănuială, un denunț răuvoitor sau apartenența la o anumită categorie socială erau și ele motive de a fi declarat indezirabil. Ilustrativă pentru arbitrarul cu care puteai fi inclus în categoria deținuților politici este remarca făcută de unul dintre conducătorii comuniști din această perioadă, Pantelimon Bodnarenco: „Câți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]