3,429 matches
-
când s-au stabilit în câmpia Panoniei. La mijlocul secolului al X-lea ei încep cucerirea Transilvaniei unde întâlnesc o puternică rezistență din partea formațiunilor statale conduse de Gelu, Glad și Menumorut. Ștefan I al Ungariei în anul 996 a devenit regele apostolic al Regatului Ungariei, primind coroana din partea Papei Silvestru al II-lea în anul 1000 în orașul Esztergom. Ca "rege creștin" a înființat "Biserica Ungară", a creștinat populația maghiară în religia catolică și a înființat zece episcopii. Astfel a fost înființată
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
acești termeni, „ficțiune legală”, eroul pune la îndoială autenticitatea familiei, „tatăl” fiind astfel un produs al imaginației, al limbajului și nu o realitate a naturii. „Paternitatea, în sensul zămislirii conștiente, îi este necunoscută bărbatului. E o fundație mistică, o succesiune apostolică, de la singurul zămislitor la singurul zămislit.” mai declară Dedalus. Opera lui James Joyce este greu încadrabilă, corespunzând în mare parte modernismului ("Ulise" este considerat o capodoperă a acestui curent), dar și unor mișcări ca realismul și naturalismul (în special prin
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
liturghierele vechi au fost scoase de la praf și reutilizate. Între paranteze sunt notate bisericile ce folosesc riturile respective. O7 = "Biserici ortodoxe ale celor șapte sinoade" RC = "Biserici răsăritene unite cu Roma" RS = "Biserici ale Reformei, dar care au păstrat succesiunea apostolică catolică" VO = "Biserici vechi orientale" RITURI RĂSĂRITENE RITURI APUSENE În Francmasonerie, cuvântul rit are două înțelesuri: lucrare, sau ritual adică "ansamblul de ceremonii și reguli care se practică într-o lojă", dar și structură ierarhică. Acest ultim sens a fost
Rit () [Corola-website/Science/298753_a_300082]
-
preot, la Roma, de către episcopul rus greco-catolic din diaspora, Alexander Evreinov (). În anul 1940 a revenit în țară și a fost numit cu funcția de secretar mitropolitan, în timpul arhipăstoririi mitropolitului Alexandru Nicolescu, precum și la începutul vacanței scaunului mitropolitan, sub administrația apostolică a episcopului Valeriu Traian Frențiu. Din 1941 a fost profesor de religie la Școala normală română unită de învățătoare, iar apoi la Liceul de băieți „Sfântul Vasile”, precum și la alte școli de la Blaj, unde a predat religia, latina și italiana
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
Catedralei „Sf. Iosif” din București. Recomandarea pentru ridicarea protopopului Todea în treapta episcopală a venit din partea cardinalului Pietro Parente, conducătorul său de doctorat. Todea a fost hirotonit ca episcop titular de Cesaropolis, în fapt auxiliar al episcopului Ioan Suciu, administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș (cu sediul în Blaj). A participat, în afară de episcopul nou consacrat și de episcopul consacrator, doar părintele George Guțiu. Securitatea a aflat curând de hirotonirea noului episcop și cunoaștea numele noului ierarh. După consacrare
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
a reunit periodic, ultima dată în Liban, în 1993. Documentul de la Balamand adoptat de comisia mixtă recomandă ambelor biserici să se abțină de la prozelitism și a calificat uniatismul drept o metodă depășită de atingere a unității bisericilor creștine de tradiție apostolică. Bisericile greco-catolice (ucraineană, română etc.) au reproșat faptul că textul a fost adoptat în lipsa reprezentanților lor, la nivel episcopal, deși documentul le privea în mod direct. Pentru a putea cerceta felul în care Biserica Romei a încercat aducerea ortodocșilor "la
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
timpul reformației (37 % din populație în 2002). Ca port foarte important s-a deschis însă de multă vreme și pentru alte confesiuni. Aici a apărut de exemplu la 1834 prima „comunitate baptistă” germană. Este un loc important și pentru comunitațile apostolice. Aici s-au despărțit Misiunea generală apostolică creștină de comunitățile apostolice catolice și s-a dezvoltat Biserica apostolică nouă. De la 1995 este sediul Arhiepiscopiei romano-catolice Hamburg cu centrul la catedrala St. Marien. În anul 2003 proporția romano-catolicilor era de 10
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
Ca port foarte important s-a deschis însă de multă vreme și pentru alte confesiuni. Aici a apărut de exemplu la 1834 prima „comunitate baptistă” germană. Este un loc important și pentru comunitațile apostolice. Aici s-au despărțit Misiunea generală apostolică creștină de comunitățile apostolice catolice și s-a dezvoltat Biserica apostolică nouă. De la 1995 este sediul Arhiepiscopiei romano-catolice Hamburg cu centrul la catedrala St. Marien. În anul 2003 proporția romano-catolicilor era de 10,3 %. În afară de acestea, de pe la 1960 există o
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
s-a deschis însă de multă vreme și pentru alte confesiuni. Aici a apărut de exemplu la 1834 prima „comunitate baptistă” germană. Este un loc important și pentru comunitațile apostolice. Aici s-au despărțit Misiunea generală apostolică creștină de comunitățile apostolice catolice și s-a dezvoltat Biserica apostolică nouă. De la 1995 este sediul Arhiepiscopiei romano-catolice Hamburg cu centrul la catedrala St. Marien. În anul 2003 proporția romano-catolicilor era de 10,3 %. În afară de acestea, de pe la 1960 există o proporție mare de musulmani
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
și pentru alte confesiuni. Aici a apărut de exemplu la 1834 prima „comunitate baptistă” germană. Este un loc important și pentru comunitațile apostolice. Aici s-au despărțit Misiunea generală apostolică creștină de comunitățile apostolice catolice și s-a dezvoltat Biserica apostolică nouă. De la 1995 este sediul Arhiepiscopiei romano-catolice Hamburg cu centrul la catedrala St. Marien. În anul 2003 proporția romano-catolicilor era de 10,3 %. În afară de acestea, de pe la 1960 există o proporție mare de musulmani precum și o comunitate evreiască înfloritoare. La 22
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
din lut la fel cum mai toate vasele la acea vreme erau făcute din lut ars citiți și cunoașteți iubiți cititori pentru ca să nu mai fiți batjocuriți și huliți de alte neamuri și limbi este un loc important și pentru comunitațile apostolice ca urmare a apelor liniștite și a mareelor potrivite sporturilor nautice se poate trece prin gaura din stâncă cu skijetul vârfurile mai importante din cadrul masivului sunt viața conjugală a celor doi căsătoriți a cunoscut numeroase stări de tensiune și conflicte
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
secole, au avut de înfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfârșit în erezii trinitare și cristologice. În urma acestor controverse creștinismul a ajuns la formulări riguroase a adevărurilor de credință (dogmele), cuprinse în crezul de la Niceea (numit și Crezul apostolic) și, mai apoi, în Simbolul (Crezul) niceno-constantinopolitan (secolul al IV-lea). Istoria prin care s-au decantat, însă, aceste formulări dogmatice nu este una pașnică, ci una adesea conflictuală între teologi și taberele lor de susținători, atingând forme extreme de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
iar timp de un an, teologie morală. În timpul consistoriului secret din iunie 1893, papa Leon al X-lea l-a creat cardinal, iar trei zile mai târziu, în consistoriul public, a fost propus pentru patriarhatul Veneției, păstrând titlul de Administrator apostolic de Mantua. După moartea lui Pius al IX-lea, cardinalii, după mai multe scrutine, l-au ales pe Giuseppe Sarto la 4 august, cu 55 de voturi din 60. Încoronarea sa a avut loc în duminica următoare, la 9 august
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
Curia romană cuprindea, astfel, trei tribunale, 11 congregații și 5 birouri. În timpul primilor ani ai pontificatului său a mărit numărul diecezelor, înființând 28 dieceze noi, în special în Statele Unite, în Brazilia și în Filipine; în plus, a înființat 16 vicariate apostolice și 15 prefecturi apostolice. În câțiva ani Pius al X-lea a obținut rezultate importante și durabile în domeniul doctrinei și al disciplinei Bisericii, făcând față dificultăților de tot felul. Chiar și cei care nu erau catolici au recunoscut spiritul
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
trei tribunale, 11 congregații și 5 birouri. În timpul primilor ani ai pontificatului său a mărit numărul diecezelor, înființând 28 dieceze noi, în special în Statele Unite, în Brazilia și în Filipine; în plus, a înființat 16 vicariate apostolice și 15 prefecturi apostolice. În câțiva ani Pius al X-lea a obținut rezultate importante și durabile în domeniul doctrinei și al disciplinei Bisericii, făcând față dificultăților de tot felul. Chiar și cei care nu erau catolici au recunoscut spiritul său apostolic, tăria sa
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
15 prefecturi apostolice. În câțiva ani Pius al X-lea a obținut rezultate importante și durabile în domeniul doctrinei și al disciplinei Bisericii, făcând față dificultăților de tot felul. Chiar și cei care nu erau catolici au recunoscut spiritul său apostolic, tăria sa de caracter, precizia sa în a lua decizii și perseverența sa în urmarea unui program clar și explicit.
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
pentru sine numele Benedict al XVI-lea). La ora locală 18:48 papa Benedict al XVI-lea, precedat de Sfânta Cruce, a ieșit pe balconul exterior de binecuvântări al Bazilicii Sfântul Petru pentru a saluta poporul și a împărți binecuvântarea apostolică ""Urbi et Orbi"". Prima binecuvântare a noului Suveran Pontif a fost însoțită de cuvintele: "Iubiți frați și surori, după marele papă Ioan Paul al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine, un simplu și umil lucrător al viei
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
a adoptat, în mod oficial, religia Imperiului Bizantin ca religie de stat a Rusiei Kievene. Datorită acestui fapt, Biserica Ortodoxă Rusă și-a sărbătorit în 1988 aniversarea a o mie de ani de existență. Biserica Ortodoxă Rusă își revendică succesiunea apostolică prin patriarhul de Constantinopol. Întreaga Biserică Ortodoxă Rusă a fost, la început, sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, patriarhul constantinopolitan numind mitropolitul din fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Mitropolia s-a mutat din Kiev la Suzdal și mai apoi la
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
datorită mulților factorii, fiind cele mai importante moartea lui Heinrich al II-lea și slăbirea Sfântului Imperiu Roman. Există controversii legate de încoronarea. Se presupune că arhiepiscop din Gniezno o a făcut după comăndă a regelui, fără permisiune din capitala apostolică. Faptul că bulă papală care a conținut permisiune n-a fost păstrat și multe acuzații din cronicarii germanii semnalează-l. După puține lune Bolesław a decedat, păstrând fiilor săi statul lărgit prin Milsko, Luzația, Moravia, Slovacia și Cetății Roșii. A
Regatul primilor Piaști () [Corola-website/Science/307053_a_308382]
-
Părinții apostolici au fost un mic grup de autori creștini, care au trăit și au scris în ultima jumătate a secolului I d.Hr. și în prima jumătate a secolului II d.Hr., fiind recunoscuți ca lideri ai Bisericii primare, dar ale căror
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
recunoscuți ca lideri ai Bisericii primare, dar ale căror scrieri nu au fost incluse în canonul biblic al Noului Testament, cel puțin așa cum a fost finalizat în Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă de Răsărit și creștinismul protestant. Denumirea romano-catolică de părinți apostolici a fost folosită din secolul XVII (vezi mai jos) pentru a sublinia faptul că acești autori au făcut parte din generația care a avut un contact personal cu apostolii. Astfel, ei fac legătura dintre apostoli, care l-au cunoscut pe
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
care a avut un contact personal cu apostolii. Astfel, ei fac legătura dintre apostoli, care l-au cunoscut pe Iisus din Nazaret și generația mai târzie a apologeților creștini, apărători ai autorității ortodoxe și dezvoltatori ai doctrinei: părinții bisericii. "Părinții apostolici" se deosebesc de alți autori creștini ai aceleiași perioade prin faptul că teologia și practicile lor făceau parte, în mare, din acele tradiții aflate în dezvoltare ale creștinismului paulin, care a devenit dominant. Până în secolul IV, mișcarea creștinismului niceean, dominată
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
dominată de interpretarea lui Pavel din Tars, avea dreptul de a declara interpretările diferite ca fiind eretice. Alte scrieri timpurii, dar "neapostolice", au fost condamnate și suprimate în mod activ în următoarele secole, și sunt, acum, lucrări "pierdute". Scrierile părinților apostolici sunt de mai multe genuri, unele, e.g. scrierile lui Clement romanul sunt scrisori (numite epistole), altele relatează evenimente istorice, e.g. Martiriul Sfântului Policarp, iar Didahia este un ghid etic și liturgic. Potrivit "Enciclopediei catolice", termenul "părinți apostolici" poate fi găsit
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
pierdute". Scrierile părinților apostolici sunt de mai multe genuri, unele, e.g. scrierile lui Clement romanul sunt scrisori (numite epistole), altele relatează evenimente istorice, e.g. Martiriul Sfântului Policarp, iar Didahia este un ghid etic și liturgic. Potrivit "Enciclopediei catolice", termenul "părinți apostolici" poate fi găsit pentru prima oară în cartea din 1672 a lui Jean Baptiste Cotelier, numită "SS. Patrum qui temporibus apostolicis floruerunt opera" ("Lucrări ale Sfinților Părinți care au înflorit în timpurile apostolice"), al cărei titlu a fost abreviat la
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
și liturgic. Potrivit "Enciclopediei catolice", termenul "părinți apostolici" poate fi găsit pentru prima oară în cartea din 1672 a lui Jean Baptiste Cotelier, numită "SS. Patrum qui temporibus apostolicis floruerunt opera" ("Lucrări ale Sfinților Părinți care au înflorit în timpurile apostolice"), al cărei titlu a fost abreviat la "Bibliotheca Patrum Apostolicorum" de către L. J. Ittig, în ediția lui (Leipzig, 1699) cu aceleași scrieri. De atunci, termenul a fost folosit peste tot, în special de către scriitorii romano-catolici (alte tradiții nu fac o
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]