5,949 matches
-
și rigiditate corporală extinsă cranio-caudal, aceștia fiind, inițial, fără nici o excepție, insensibili la stimuli, lipsiți de contact auditiv și vizual și incapabili de orice comunicare verbală ori non-verbală. Practic, scurtcircuitați! Mai în glumă, mai în serios, colegii și asistentele discutau aprins, despre o posibilă contagiozitate... În ghilimele, vorbind. Le-am transmis, tuturor, să lase și prostiile și zvonistica! Nu contează ceea ce crezi, ci ceea ce știi. Examinarea clinică, potențialele evocate EEG, puncțiile rahidiene și restul investigațiilor au eliminat, din diagnoză, maladii asociate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu însă între cântăreți, ci pentru sufletele celor mulți. Dimpotrivă, cântăreții vor cânta mai sincer acolo, simțind și ei durerile, decât aici, unde patriotismul a ajuns mai mult articol de paradă. ― Nu, nu, ești profund greșit, tată! insistă Grigore din ce în ce mai aprins. Unitatea sufletească o face în primul rând limba unitară. Apoi, dacă scriitorii noștri se vor închide în provinciile lor, în mod fatal vom avea despărțiri tot mai pronunțate și în grai, iar în cele din urmă, nici nu ne vom
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o vezi, pentru că ești în opoziție, zise prefectul cu superioritate. Degeaba spui că nu faci politică. N-ai votat cu dumnealor acum doi ani?... Carevasăzică?... ― Domnule prefect, eu votez cu cine-mi spune conștiința mea de cetățean cinstit! strigă colonelul aprins. Nu sunt înscris în nici un partid, nici la ei, nici la dumneavoastră, tocmai ca să-mi păstrez libertatea judecății! ― Nu te supăra, colonele, degeaba! reluă Boerescu blajin. Eu nu te acuz că ai votat cum ai vrut, dar nu pot admite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-au mulcomit, și s-au întors pe la casele lor. Și atunci țarul a început să taie din moșiile boierilor și să le dea oamenilor ca să aibă și ei... Se făcuse o tăcere grea în vagonul în care luminile galbene, aprinse singure, se legănau mereu și aruncau umbre ciudate când încoace, când încolo. Pe urmă, câțiva țărani oftară. Petre Petre, care nu deschisese gura toată vremea, mormăi cu o flacără în ochi: ― Apoi, până n-om pune mâna pe topoare, nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spus de față cu Isbășescu și logofătul Bumbu: ― Iacă, de porcării d-astea se țin dumnealor, și pe urmă ne mirăm că țăranii murmură și se frămîntă! În familia Dragoș fuse, tocmai în vederea venirii probabile a lui Chirilă, o discuție aprinsă. Știrea a auzit-o Nicolae, fratele învățătorului, de la Petre a Smarandei cu care s-a întîlnit întîmplător pe uliță. Flăcăul s-a făcut Dunăre de mânie. Demult spunea că ori ia pe Gherghina, ori nu se mai însoară niciodată, fiindcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o damă? Pe urmă s-a gândit că de ce să fi făcut un drum degeaba numai fiindcă-i lipsește un chibrit. Și, totuși, Titu era singur! Vorbind mereu își rotea ochii prin odaie până ce descoperi pe masă, chiar lângă lumânarea aprinsă, o pălărioara de fetru ce părea o pată de umbră. Se întrerupse și, trăgând cu ochiul spre pălărie, făcu șiret: ― Craiule, craiule! Prins cu ușa, Titu Herdelea se înfurie: ― Ei, nu, te rog... Nu ți se pare că exagerezi?... Am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
formalități, care se vor împlini foarte repede. ― Vasăzică crunta opoziție? zise Roșu cu un surâs acru. Ia stai, să vedem dacă Deliceanu e în curent... Trecu în cabinetul directorului. Peste câteva clipe Deliceanu se ivi în prag, cu fața puțin aprinsă, strigînd: ― Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! ― Șefule, ne-am curățat! zise reporterul iarăși patetic, dispărând în camera lui Deliceanu cu pași legănați de năduf. Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vârâse un cuțit în suflet. De unde își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nicolae Dragoș mârâi ceva, dar, cum vorbeau mulți deodată și tot strigând de-a valma, nu i se auzi glasul, ci i se vedeau numai dinții, albi și puternici, ca niște colți de câine care mușcă. Din gălăgia tot mai aprinsă se deosebiră apoi îndemnuri către Pavel Tunsu să iasă înaintea prefectului, să ceară despăgubiri pentru bătaia și durerile copilului. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare: ― Du-te, Pavele, ce ți-e frică? Lăsați-l, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ajutor! Petre o ridică în sus ca pe o păpușă și o întoarse cu fața spre dânsul, cuprinzîndu-i cu celălalt braț picioarele peste șolduri. Își lăsă capul pe spate ca să-și înalțe privirea spre ochii ei. Nadina, zvîrcolindu-se, întîlni privirea aprinsă și-i văzu obrajii inundați de o bucurie mare. Începu să-l izbească cu pumnii peste față, peste cap, îi smulse căciula și-l lovi peste ochii în care pofta ardea ca o vâlvătaie. El răbdă loviturile ei ca niște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu tălpile goale pe jăratic, gângăvind și spumegînd: ― Da ce-i dacă a murit?... Dar muierea mea cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
erau cuprinse într-un nor uriaș de fum din care țâșneau limbi galbene în răsuciri neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră oamenii cu o bucurie sălbatică. ― Uiuiu, cum îmi încălzește inima! răcni Toader Strîmbu cu fața jilavă de sudori, alergând spre acareturile aprinse, parc-ar fi vrut să se arunce-n foc. Lângă cerdac, Petre Petre rămăsese zăpăcit, uitîndu-se ca prin vis la lumea ce viermuia prin curte. Numai într-un târziu văzu că nici Matei Dulmanu nu s-a clintit din loc.
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e că nu-mi vine să mă simt fericită, replică Ripley. Eu m-aș întoarce la hipersomn. Ceva îi atinse gleznele și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rechini. Nu știi ce poate să apară brusc din străfundurile nevăzute. Părerea negativă pe care și-o formase despre această planetă era poate prematură, dar nu renunța la ea. Peisajul acesta neguros și mohorât nu prezenta nici o pată de culoare aprinsă și primitoare. Nici urmă de albastru, de verde, doar o pătură tristă de un galben mat, portocaliu trist și cenușiu. Nimic nu înveselea ochiul, nu încălzea inima, nu liniștea sufletul. Aerul părea rezultatul respingător al unei experiențe chimice nereușite; solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
imprimat pe scală. Înainte de a-și avertiza colegii, se asigură că nici Brett și nici Parker nu erau la originea acestei deplasări. ― Atenție! Am o înregistrare. Mai avansă câțiva pași. Acul săltă în mijlocul scalei și lumina roșie era în continuare aprinsă, ca pentru a o secunda, dar aparatul nu mai transmitea nici o indicație de mișcare. Lumina, în schimb, rămase puternică. Brett și Parker, cu nervii întinși la maxim, inspectară fiecare centimetru pătrat de perete, de la podea și până-n tavan. Își aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îndeplinindu-i dorințe, tresări violent pe cadran. Numai dacă creatura o fi în stare să treacă prin pereții de metal, altfel mișcarea acului nu aducea cu nimic cunoscut de oameni. Scutură puternic aparatul. În zadar. Lumina roție era în continuare aprinsă, ca pentru a o sfida. ― Habar n-am. Am impresia că detectorul s-a stricat. A înnebunit de-a binelea. Brett dădu cu piciorul în plasă, înjurând. ― Dumnezeii!... Acum și-a găsit! Îi zic eu câteva lui Ash... ― O secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la tabloul de control și ridică manetele în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute! Suprasarcină critică a motoarelor în trei minute! Cu fața aprinsă, respirând din greu, Ripley acționă microfonul intercomului. ― Mamă, am pus toate unitățile de răcire! ― Prea târziu pentru remediere. Miezul a început deja să se topească. În acest punct reacția este ireversibilă. Mai întâi o implozie, urmată de o suprasarcină imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu ce se mândri, pentru că știau să crească grăsunii. Acum crește fiecare câte un râmător, după puterea sa economică. La barul din centrul satului, al cărui patron este Porcoiu, când se apropie Ignatul, sunt în fiecare după-amiază, spre seară, dezbateri aprinse, încinse de paharele cu vodcă sau alte tării pe care abonații fideli ai patronului le dau pe gât. De astă dată, problema care încinge dezbaterea este directiva UE cu privire la sacrificarea porcului de Crăciun pe plaiul românesc. - Auziți, domnilor, cică să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nevoie și de piele de porc!... Vocile din bar se amestecă. Fiecare spune ce crede, cum va vota democratic la un eventual referendum, cu da sau nu. Cert este că în Porceni dezbaterea pe tema sacrificării porcului continuă tot mai aprins. Unii vor să se mențină tradiția privind sacrificarea acestuia, cum au moștenit-o din moși strămoși, alții vor să fie moderni, ca occidentalii. Până la referendum, dacă va fi aprobat de consilierii comunali, sacrificarea porcului de Ignat a rămas în „coadă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în fața gospodăriei unui om, în curte, lume multă adunată pentru o înmormântare. Cum șoseaua era plină de oameni, n-am vrut să claxonez pentru a mi se face loc de trecere cu mașina, așa că am tras pe dreapta, lăsând farurile aprinse, cum se obișnuiește când treci pe lângă un convoi funerar și am intrat în vorbă cu niște persoane venite să-l conducă pe ultimul drum pe consăteanul lor. Erau în majoritate femei în vârstă, bătrâni și foarte puțini tineri. Aveam să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un ordin scurt, cei opt pompieri recruți echipați până în dinți cu tot ce e necesar la o intervenție și-au ocupat locurile în autospecială stabilite pentru fiecare încă din prima zi de instrucție. În câteva minute cu sirena și farurile aprinse, mașina și echipajul au trecut ca fulgerul pe străzile aglomerate ale orașului, ajungând la palat, lângă turn. În piața palatului mulțime de gură-cască adunată privea spre vârful turnului, unde ghemuită stătea mica felină. Turnul are cam 45 de metri înălțime
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spune Nicu, cred că vine miorlăitul din lada de scule. Ca să vadă ce este în lada de scule au luat un băț pe care a înfășurat o cârpă, au înmuiat-o în motorină și i-au dat foc. Cu feștila aprinsă s-au dus la lada de scule. Când au dat să tragă capacul, cum era bătut în cui, n-au putut. Motanul a tăcut. Au luat un levier din cabină și au forțat capacul. Când a dat la o parte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din 24 ore. Timpul trece rapid, ochiul meu stâng devine din ce în ce mai sensibil la stimulii externi luminoși. Astfel încât, la aprinderea și stingerea luminii (a becului electric), noaptea, în ochiul meu stâng filează niște lumini asemănător cu un bec de neon defect, aprins. Starea generală a organismului meu, este din ce în ce mai bună. În primul rând nu mă doare nimic și pot efectua treburile care-mi revin în familie : aprovizionare, menaj și supravegherea nepoatei. Medicina oficială, cea finanțată de Stat, din banii contribuabililor, recunoaște numai
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
dar ceilalți, care îl cunoșteau pe Wittgenstein, nu se mirau de comportamentul acestuia, chiar dacă era într-un context academic. După câteva săptămâni se răspândeau deja bârfe în jurul lumii cum că Popper ar fi fost amenințat de Wittgenstein cu un vătrai aprins, dar nici una dintre mințile luminate care au fost prezente acolo, inclusiv Bertrand Russel, și multe alte nume familiare în lumea filosofiei, dreptului sau a altor discipline, nu reușeau să se pună de acord în privința a ceea ce s-a întâmplat exact
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mirării originare. Această mirare face referință la thaumazein a grecilor în fața naturii, acea mirare de care vorbește Aristotel ca prim act al activității filosofice, dar care, printr-o complexă transpoziție, căreia gândirea modernă a încercat să-i găsească cele mai aprinse căi, poate să se refere și la spectacolul conștiinței și la dinamica forțelor din lăuntrul ei. Prin urmare, nu este vorba despre trecerea de la credință la dubiu, ci de la credință la poziția originară; de la adeziunea la mărturia revelată, la mirarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]