6,861 matches
-
importanța majoră a științei educării copiilor. I. a elaborat și un Dicționar româno-germano-francezo-latin, netipărit, dar folosit de redactorii Lexiconului de la Buda (1825). Preocupările sale istorice au fost concretizate în două scrieri, Scurtă istorie a românilor din Dachia (pe linia Școlii Ardelene) și Descrierea celor mai faimoși împărați, filosofi și bărbați ai Antichităței, care nu s-au păstrat. SCRIERI: Observații de limba rumănească, Buda, 1799; republ. fragm. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 235-245. Repere bibliografice
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
în două scrieri, Scurtă istorie a românilor din Dachia (pe linia Școlii Ardelene) și Descrierea celor mai faimoși împărați, filosofi și bărbați ai Antichităței, care nu s-au păstrat. SCRIERI: Observații de limba rumănească, Buda, 1799; republ. fragm. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 235-245. Repere bibliografice: Șt. Pop, Primii gramatici români bănățeni, FDZ, 1922, 11-14, 28, 50-51, 1923, 1-5; Traian Topliceanu, Paul Iorgovici. Viața și opera lui, ANB, 1931, 2-4; Iorga, Ist. lit., III
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
un spirit enciclopedic, obsedat de proiecte grandioase. În toate inițiativele, ca și în opera sa, el își dezvăluie, cu o intensitate și o consecvență neîntâlnite până atunci în cultura românească, vocația universalității. În filosofia iluministă și în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene a aflat de la început impulsurile de care avea nevoie pentru a-și descoperi menirea și principala direcție de acțiune: „luminarea” culturală a românilor, văzută ca singura cale pentru constituirea unei națiuni civilizate și independente. Sub influența directă a lui Gh.
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Ateneu” ș.a. Multe poezii i-au fost traduse și publicate în antologii și în diverse reviste din Austria, Franța, Germania, Italia, Belgia, Canada, Marea Britanie. „Blăjean născut la Ploiești”, cum se autodefinește, sinteză între miticismul lui I.L. Caragiale și sobrietatea Școlii Ardelene, I. este unul dintre cei mai prolifici poeți ai generației sale, scriind nu numai versuri, ci și cronici de artă plastică, crochiuri, tablete de scriitor etc. A publicat, cu o ritmicitate „ardelenească”, volum după volum, rămânând constant și în exprimarea
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
deceniu la conducerea Institutului s-a aflat Dan Grigorescu, personalitate descinsă tot din „mantaua” lui Tudor Vianu. În Institut au continuat să se redacteze lucrări fundamentale. În 1968 se edita volumul al doilea al tratatului Istoria literaturii române. De la Școala Ardeleană la Junimea, sub redacția lui Al. Dima. Volumul al treilea, Epoca marilor clasici, va fi scos de sub tipar în 1973, redactor responsabil fiind Șerban Cioculescu. Deși proiectul nu a fost realizat integral, alte două volume fiind blocate din cauza rigorilor ideologice
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
o tendință imagistică modernă. Contesa cu ochi albaștri stă „pe-un scaun de argint” (Din versurile triste: Annie), în jurul mesei de aur cântă țigani negri din lăute roșii, în parcul verde luminează crini albi. Impresiile în decor alpestru din Baladă ardeleană sunt întrerupte de ecouri citadine și referințe livrești: „Evoe Bachus... Rue de Grenelle./ Armand Colin... Teatrul din Louvain./ Frumoasa Jeannette...// Noi doi, botezați de Rousseau și de Eau de Cologne-ul doamnei de Staël,/ Strângeam mâinile bunului și prostului Mitru”. Perspectiva
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
Noua muzică românească), Emil Dandea (Administrație și cultură), Horia Petra-Petrescu (Tehnica pieselor poporale). J. și s. are și rubrici constante: „Cronica literară” (colaborează N. Comșa, N. Albu, Alex. Șara, V. Balcys, Iosif Maniu), „Cronica revistelor” și „Abecedar pentru tinerii scriitori ardeleni”, ultima susținută de Vasile Netea. Alți colaboratori: Pavel Nedelcu, George Popa, Iustin Ilieșiu, Mihail Axente. C.A.
JAR SI SLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287666_a_288995]
-
realizat cu colaborarea lui N. Iorga, Sextil Pușcariu, M. Dragomirescu, I. Simionescu, Tiberiu Crudu. La cronica literară colaborează C. Iordănescu, Artur Enășescu, Tiberiu Crudu. Cu prilejul apariției volumului Pietre pentru templul meu de Lucian Blaga, Artur Enășescu elogiază scrisul poetului ardelean (Lucian Blaga. Un nou poet). Revista se ocupă și de Cazul Macedonski, pledând pentru recunoașterea talentului său și reproducând Noaptea de mai. M.Pp.
JUNIMEA MOLDOVEI DE NORD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287682_a_289011]
-
susținută de câțiva specialiști de marcă în domeniu (Al. Rosetti îndeosebi). El pledează pentru ideea unei contribuții multiple și variate, din toate graiurile nord-dunărene, intermediată de cei care au scris în limba română, de la traducătorii textelor rotacizante și corifeii Școlii Ardelene până la autorii contemporani, ponderea cea mai mare având-o „clasicii” literaturii române din secolul al XIX-lea, precum și marile personalități din prima jumătate a secolului al XX-lea. Profund cunoscător al graiurilor, mai ales din zona Transilvaniei și a Moldovei
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
vorba mai ales de o istorie a ideologiei culturale și literare, decalajele cantitative dintre capitole devin explicabile. I. Budai-Deleanu, Costache Conachi, I. Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri și N. Filimon sunt expediați ca scriitori, dar se insistă asupra reprezentanților Școlii Ardelene și a lui M. Kogălniceanu, N. Bălcescu sau Cezar Bolliac ca ideologi. O mare atenție (și un amplu spațiu) se acordă literaturii vechi și Școlii Ardelene - privită de G. Călinescu „din avion” -, tratate aici cu o surprinzătoare erudiție istorică și
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
Alecsandri și N. Filimon sunt expediați ca scriitori, dar se insistă asupra reprezentanților Școlii Ardelene și a lui M. Kogălniceanu, N. Bălcescu sau Cezar Bolliac ca ideologi. O mare atenție (și un amplu spațiu) se acordă literaturii vechi și Școlii Ardelene - privită de G. Călinescu „din avion” -, tratate aici cu o surprinzătoare erudiție istorică și literară. O idee inedită - însă discutabilă - e aceea că literatura religioasă are o pondere mult mai mică decât s-a crezut, ca și cărțile populare, și
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
care au reluat notițele călugărului iezuit îi amintim pe I. Ch. Engel, în Geschichte der Moldau und der Walachei, publicată la Halle, în 1804, și pe istoricul transilvănean Lukácsi Kristóf. Acesta din urmă, membru al unei ilustre familii de armeni ardeleni, paroh al bisericii din Armenopolis între 1856 și 1876, prin activitatea și opera sa este recunoscut ca o personalitate a Școlii Ardelene Armene 4. Autor al lucrării Historia Armenorum Transylvaniae a primordiis gentis unque nostram memoriam e fontibus authenticis et
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 1804, și pe istoricul transilvănean Lukácsi Kristóf. Acesta din urmă, membru al unei ilustre familii de armeni ardeleni, paroh al bisericii din Armenopolis între 1856 și 1876, prin activitatea și opera sa este recunoscut ca o personalitate a Școlii Ardelene Armene 4. Autor al lucrării Historia Armenorum Transylvaniae a primordiis gentis unque nostram memoriam e fontibus authenticis et documentis antea inedits, apărută la Viena, în 18595, și al unui articol intitulat, în traducere din limba maghiară, Memorii din viața din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al lucrării Historia Armenorum Transylvaniae a primordiis gentis unque nostram memoriam e fontibus authenticis et documentis antea inedits, apărută la Viena, în 18595, și al unui articol intitulat, în traducere din limba maghiară, Memorii din viața din trecut a armenilor ardeleni, publicat în două numere ale revistei „Religio”, din Pesta, Lukácsi Kristóf a văzut, pentru a scrie despre venirea armenilor în Transilvania, atât manuscrisul lui Bezenszki cât și, așa cum transpare din conținutul ultimului articol, versiunea descoperită la Gherla a poemului preotului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
astfel doar începutul procesului de emigrare. Atunci numai o parte dintre ei, în frunte cu episcopul Minas, starostele, mai mulți clerici și negustori s-au refugiat la Bistrița 40. Oricum, prezența mai numeroasă decât de obicei a armenilor în orașul ardelean isca neînțelegeri în • N. Iorga, Documente românești din arhivele Bistriței, vol. II, București, 1901, p. 22-24, nr. CCIV. • N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 232-233. • Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone, p. 298-299
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
preconizata apropiere. Aceasta mai ales în condițiile în care baronul Mayr își permitea să facă unele „sugestii“ privind activitatea unor societăți cum era cea numită „Carpați“. Diplomatul austriac își informa superiorii despre propunerea făcută de Mihai Eminescu potrivit căreia studenții ardeleni din România ar fi trebuit să se implice în propagarea în Transilvania a ideii formării unei „Dacii Mari“. Un loc important în rapoartele amintite îl ocupau și referirile la afirmațiile redactorului-șef al „României Libere“ despre faptul că românii din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
româno-maghiare16. Rezultatele întrevederii nu pot fi identificate cu precizie, aserțiunea conform căreia oamenii de stat români nu au refuzat propunerea 17 neputând fi confirmată documentar. Tot în iulie 1919, Bethlen însuși a negociat la Viena cu Ioan Erdelyi, un român ardelean, cumnat al lui Iuliu Maniu 18, fost avocat la Budapesta 19 și parlamentar în Ungaria din partea Partidului Național Român înainte de război. În perioada octombrie 1918 - martie 1919, Erdelyi reprezentase Consiliul Național Român și apoi Consiliul Dirigent la Budapesta, în timpul guvernării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1914, E2, partea I, vol. 151, f. 92. 37 Idem, Fond 71/1920-1944, Ungaria, Relații cu România, 1919-1929, vol. 84, f. 18. trimisul special al lui Ionel Brătianu, Constantin Diamandy. Iar, pe de altă parte, erau unii reprezentanți ai românilor ardeleni, emisari semioficiali sau chiar particulari ai Consiliului Dirigent; dintre aceștia s-au remarcat numele lui Ioan Erdelyi și Teodor Mihali 38. Între cele două grupuri relațiile n-au fost întotdeauna cordiale, tot așa cum interesele lor nu erau identice, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Budapesta și înainte de război, îi cunoștea pe oamenii politici maghiari, le știa limba și obiceiurile, putând astfel să comunice mai ușor cu ei. Însă Erdelyi nu reprezenta la Budapesta interesele guvernului României, ci eventual pe cele regionale ale românilor ardeleni, dornici de afaceri fructuoase cu proprietățile pe care le vindeau în acea vreme unii dintre maghiarii din Trasilvania 40. În condițiile în care raporturile României cu marile puteri reunite în cadrul Conferinței de pace de la Paris erau extrem de tensionate în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-l Erdelyi este un aventurier cu care guvernul nu poate mai departe pertracta, căci nu-i om serios“47. Guvernul maghiar l-a contactat imediat pe Înaltul Comisar român, cerându-i „deslușirile necesare“ în privința lui Erdelyi. Diamandy a răspuns că ardeleanul era o „persoană privată“, deci era treaba cabinetului ungar cu cine discută și ce discută, a afirmat că nu era exclus ca negocierile să conducă la rezultate palpabile, dar a subliniat în două rânduri că între el și Erdelyi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
88, f. 1. posibilul să nu reușească tranșarea, ci deocamdată să se amâne“. Textul telegramei lui Erdelyi lasă impresia că țelul acțiunii nu era realizarea „uniunii româno-maghiare“, ci înlocuirea tandemului Joseph-Friedrich cu un alt grup politic, eventual format din maghiarii ardeleni (Bethlen, Teleki, Bánffy), oricum mai favorabili proiectelor ce aveau legătură cu Transilvania 48. Oricum, se pare că Erdelyi nu se bucura de prea mult credit în cercurile budapestane, contele Miklos Bánffy comunicându-i faptul că, „datorită rechizițiunilor fără milă“, era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ar fi fost cvasi-imposibil pentru liderii români să accepte, la atât de puțin timp după înfăptuirea României Mari, intrarea într-o atât de riscantă combinație federativă. Pragmatismul lui Brătianu nu putea fi înlăturat cu niște simple iluzii deșarte, iar românii ardeleni știau mult prea bine cât de dificilă era coabitarea cu ungurii, pentru a se lăsa antrenați în aventuri cu final imprevizibil. Practic, cu mențiunea simpatiei „platonice“ pe care familia regală din România se pare că a manifestat-o față de planul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Popovici, Isidor Onciul, Constantin Popovici, Vasile Mitrofanovici, Vladimir Repta, Teodor și Vasile Tarnavschi, Ștefan Găină, Ștefan Saghin. La Facultatea de Filozofie a funcționat o Catedră de limbă și literatură română, al cărei titular a fost, până în 1906, Ion Sbiera, apoi ardeleanul Sextil Pușcariu. În 1912 a fost înființată o Catedră de istorie sud-est europeană, al cărei titular a fost istoricul Ion Nistor. În domeniul zoologiei s-a remarcat profesorul Eugen Botezat, membru corespondent al Academiei Române, iar Constantin Isopescu Grecul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
volumul Cuvânt despre Transilvania. Cine a citit marea nuvelă Cordovanii, pe care Ion Lăncrănjan a publicat-o anul trecut [1954] în „Tânărul scriitor”, cunoaște originalitatea robustă a acestui prozator. Cordovanii sunt un neam de oameni aspri, tenaci, neînduplecați, așa cum literatura ardeleană i-a înfățișat nu o dată de la Slavici și Agârbiceanu până la Liviu Rebreanu și Pavel Dan. PERPESSICIUS Există în literatura română o rea înțelegere a prozatorilor transilvăneni, care se perpetuează. [...] În literatura acestora e mai interesantă masivitatea și concepția, profunzimea, și
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
crescută în familia lui Mihail Sturdza, viitorul domn al Moldovei. Dintre cei zece copii ai lor, K. este cel dintâi născut. După primele învățături primite în casă, el urmează, alături de V. Alecsandri, lecțiile călugărului maramureșean Gherman Vida, adept al Școlii Ardelene. K. a învățat apoi la pensionul lui Victor Cuénim din Iași și la Institutul Francez de la Miroslava, în apropiere de Iași. În vara anului 1834 este trimis la studii în Franța, la Lunéville, împreună cu cei doi fii ai domnitorului Mihail
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]