7,924 matches
-
ale viziunii sale lirice, confirmînd acel excelent „simț al plasticei cuvîntului”, despre care vorbise Încă G. Călinescu, În pagini În care ferventa aspirație a comuniunii universale sub semnul „miracolului” poetic capătă, nu o dată, reliefuri memorabile. CONFIGURĂRI ALE IMAGINARULUI Aproape totul argumentează, cum am văzut, atît În programul teoretic cît și În practica poeziei lui Ilarie Voronca, În favoarea situării demersului său sub semnul a ceea ce am putea numi o poetică a metamorfozelor. Recapitulînd sumar datele esențiale observăm că acesta se desfășoară În funcție de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Înțelesului Care e rostul tău În temnița infinitului cetitorule, [...] Unde sunt clapele din care pipăitul să deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie Încuiată În lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentînd astfel În favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă rîsul izbește În cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „SÎngele tău e-n trîmbițele vinelor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cum ar fi părinții, profesorii), presupune a fi indicatorul emancipării de autoritate. O primă lectură a materialelor din perspectiva gândirii responsabile a sugerat distincția care ar trebui făcută între descrieri, evaluări și critică. Descriere versus evaluare. Deși s-ar putea argumenta că nici o descriere nu e independentă de anumite procese evaluative, aspectul relevant în ceea ce ne privește este că, din punct de vedere lingvistic, se poate distinge între afirmațiile descriptive și cele evaluative. O descriere răspunde unei întrebări implicite referitoare la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
interpretaretc "Despre text, lectură Și interpretare" Prima pe lunga listă a dihotomiilor care urmează să fie estompate sau anulate în capitolul de față este cea legată de „text” și „lectura” lui și, pe această linie, de „lectură” și „interpretare”. Așa cum argumentează și școala hermeneutică (Widdershoven, 1993), am descoperit în studiile noastre că orice lectură presupune interpretare și că, de fapt, chiar în etapa obținerii textului, mai cu seamă în actul dialogic de realizare a unui interviu biografic, au loc în mod
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și, prin aceasta, asupra naturii înseși a științei. În ceea ce privește scopul cărții de față, cercetarea cantitativă se referă în principal la numere și statistici, pe când studiile calitative au de-a face cu discursul și cu interpretarea sa. În orice caz, așa cum argumentează pe scurt Hammersley (1992) în analiza pe care o face etnografiei contemporane, departajarea calitativ-cantitativ poate fi deconstruită cu maximă ușurință, deoarece „o mare parte dintre studiile de azi (inclusiv cele care sunt în general considerate calitative) combină de fapt cele
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
altă perspectivă, Mishler (1990) a propus două criterii diferite de evaluare a cercetării narative, și anume siguranța informațiilor pe care le vehiculează și autenticitatea. Din cele două, siguranța informațiilor se referă la evaluarea făcută de o comunitate de cercetători. Mishler argumentează în felul următor: „Atenția acordată siguranței informațiilor mai degrabă decât adevărului lor înlătură validitatea din locul în care aceasta se afla în mod tradițional, și anume într-o realitate prezumabil obiectivă, nonreactivă și neutră, și o aduce în lumea socială-
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
circumscrise domeniului pedagogiei), evaluăm profitabil extensia paradigmelor de analiză ale uneia și aceleași realități: procesul de învățământ. Am încercat să arătăm până acum ceea ce face ca integrarea dintre domeniile de studiu ale didacticii și ale managementului clasei să poată fi argumentat și legitimat temeinic. Numai că relația a fost mai degrabă unilaterală, dinspre didactică înspre managementul clasei, decât bilaterală și biunivocă, așa cum ea se prezintă în realitate. Pornind de la aceste considerente, vom încerca să demonstrăm procesul invers, modul în care didactica
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
didactic primește o nouă clasă de elevi, reprezentarea valorică asupra structurii acesteia este foarte aproape de următoarea: • 3% elevi excelenți; • 12% - buni; • 30% - buni înspre modești; • 30% - buni înspre slabi; • 12% - cu probleme; • 3% - pentru învățământ special. Când această imagine este argumentată prin câteva contacte directe cu realitatea educativă și când alți câțiva factori de CPP au influențat suficient persoana cadrului didactic, sensibilizând intervenția afectivității, această imagine, devenit bun intern personalizat, se transformă în mobil de acțiune, care poate influența considerabil activitatea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
folosi cele mai bune metode și mijloace de învățare nu trebuie să se facă arbitrar, ci prin parcurgerea și înțelegerea lor de către fiecare dintre elevi. 3. Copiii pot și trebuie să fie învățați să-și facă cunoscute și să-și argumenteze părerile în public. Discuțiile deschise din timpul orei permit observarea de către profesor a modului de gândire a elevilor și împărtășirea acestuia la nivelul clasei de elevi. Acest fapt permite profesorului să cunoască comportamanetul elevului și modul său de a gândi
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
font les nobles vieillards!”1. Cu toate acestea, pe bună dreptate, ne putem întreba dacă supradotații, copiii excepționali, nu au nevoie de o educație specială. Din acest punct de vedere, există partizani în ambele tabere. Unii autori apără această idee, argumentând că elevii dotați se plictisesc într-un sistem clasic și consideră că aceștia trebuie integrați în școli specializate sau, mai simplu (pentru că nu sunt prea mulți, ci doar 2% pentru fiecare clasă de vârstă), trebuie să parcurgă mai repede anii
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sunt necesare, credem, câteva observații. În primul rând, trebuie subliniat că în această analiză realsimilul nu mai reprezintă categoria cea mai cuprinzătoare, privilegiat fiind posibilul. Dacă frecvența statistică și verificabilitatea empirică a întâmplărilor prezentate ar fi criteriile esențiale pentru Aristotel - argumentează criticul -, atunci nu s-ar justifica admirația acestuia pentru Oedip Rege, întrucât este prea puțin probabil ca un copil abandonat, găsit de un păstor, adoptat de suveranii din altă cetate, să se întâlnească într-o zi cu adevăratul său tată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
perioadei comuniste, dat fiind faptul că poezia metatranzitivă (mizând pe o excepțională tehnică a camuflajului, care justifică, credem, și denumirea pe care am propus-o), îndreptățește și speculații pe tema caracterului său subversiv. O asemenea observație se poate cu ușurință argumenta (în special în cazul literaturii române din a doua jumătate a secolului XX, apărută sub presiunea constantă a unui regim totalitar) prin identificarea în versurile unor scriitori ca Marin Sorescu, Mircea Ivănescu sau Mircea Cărtărescu (pentru a-i aminti doar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
considerarea unor variabile ecologice. Pe de altă parte, a considera organizația ca pe un actor În sistemul social total Înseamnă a Împrumuta premisele individualismului metodologic, „alterând” astfel analiza sistemică a organizațiilor. Problema nu este Însă doar metodologică. P. Drucker (1993) argumentează că emergența organizațiilor În domeniul de studiu al științelor sociale a echivalat cu o „schimbare de paradigmă” În cadrul acestora. Organizațiile sunt surse și forme ale schimbării sau inovării sociale. Din punct de vedere ideologic, studiul organizațiilor devine o preocupare a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de delimitare contractuală a drepturilor, monitorizare și impunere a contractelor). Acțiunile oportuniste sunt acele acțiuni ce presupun urmărirea propriului interes În detrimentul celuilalt, fiind relații de contra-sociabilitate și alterând potențialul cooperant al acțiunii. În cazul unui potențial ridicat de acțiune oportunistă, argumentează Williamson, integrarea verticală este o „structură de guvernare” (instituție) a tranzacției preferabilă pieței deoarece apelul la autoritate limitează oportunismul și astfel incumbă costuri tranzacționale mai mici. Integrarea verticală În organizații, argumentează Williamson, este rezultatul logic al economisirii costurilor tranzacționale, selecția
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acțiunii. În cazul unui potențial ridicat de acțiune oportunistă, argumentează Williamson, integrarea verticală este o „structură de guvernare” (instituție) a tranzacției preferabilă pieței deoarece apelul la autoritate limitează oportunismul și astfel incumbă costuri tranzacționale mai mici. Integrarea verticală În organizații, argumentează Williamson, este rezultatul logic al economisirii costurilor tranzacționale, selecția naturală făcând ca această instituție să Înlocuiască piața acolo unde s-a dovedit a fi mai eficientă. Instituția corporației moderne ar fi deci rezultatul economisirii costurilor tranzacționale. Cauzele existenței acestora rezidă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În forma principiului raționalității instrumentale, ori a normelor sociale, sau a rutinelor luate ca atare (raționalității procedurale). Granovetter respinge aceste modele ale acțiunii criticând concepția atomistă asupra sistemului social pe care toate aceste tipare o implică În egală măsură. El argumentează că „actorii nu se comportă și nici nu decid ca atomi În afara contextului social” (1985:487). Asumpția economică a actorilor utilitariști ce Își urmăresc propriile interese este mult prea simplistă, dat fiind că aceiași actori acționează utilitarist (interesat și, adesea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Dacă pentru Williamson variabila explicativă fundamentală a instituțiilor este una tehnologică, specificitatea investiției, pentru North instituțiile sunt explicate prin alte instituții (dependența de cale) și modelele cognitive generate de acestea. Granovetter respinge deopotrivă modelul neoclasic cât și variantele instituționaliste ulterioare, argumentând că ordinea socială pe care se bazează cooperarea socială și economică este rezultatul implicării acțiunii În rețele de relații sociale și nu al unui tip sau altul de instituții. Cooperarea este explicată de patternul relațiilor sociale stabile Între actori, și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și economică este rezultatul implicării acțiunii În rețele de relații sociale și nu al unui tip sau altul de instituții. Cooperarea este explicată de patternul relațiilor sociale stabile Între actori, și nu de structura de roluri impusă de către instituții. El argumentează că oportunismul este limitat de relațiile sociale ce se stabilesc atât În cadrul organizațiilor, cât și Între managerii diferitelor organizații criticând astfel teoria lui Williamson conform căreia integrarea verticală În organizații este rezultatul eforturilor (cui? - n.a.) de a limita incidența oportunismului
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
etc.). De asemenea, relația comercială dintre firme și derularea acesteia se bazează considerabil pe relațiile managerilor mai degrabă decât pe stipulațiile contractuale. Atunci când se ajunge la litera contractului, Încrederea Între parteneri dispare. Într-o critică a teoriei lui Williamson, Granovetter argumentează, pe baza unor studii etnografice, că „relațiile sociale Între firme sunt mai importante, iar autoritatea În interiorul firmei este mai puțin importantă În producerea ordinii În viața economică”. În plus, Granovetter, În consonanță cu unii economiști printre care i-am putea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și de menținere a vechii SIP ar fi astfel cauzele ineficiențelor acestor noi „economii de piață”. 4. Costuri tranzacționale Costurile tranzacționale sunt costurile Încheierii contractelor ex-ante (informării și negocierii) și costurile Încheierii contractelor, ale monitorizării și impunerii acestora ex-post. Vom argumenta că acestea reprezintă În fapt costuri ale relațiilor sociale ce se stabilesc Între actori raționali. Prin actori raționali Înțelegem intenția și capacitatea acestora de a realiza acțiuni urmărind scopuri utilitariste și care selectează cele mai bune mijloace la Îndemână În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
umană așa cum o știm” (1985:ix, apud Rowlinson, 1997:26). Aceste caracteristici ale naturii umane (factorii umani) și caracteristicile tranzacțiilor (specificitatea investiției), cele din urmă fiind determinate de tehnologie, sunt determinanții costurilor tranzacționale. Adoptând inițial un model funcționalist simplist, Williamson argumentează că, În istorie, supraviețuiesc și evoluează instituțiile cele mai eficiente În reducerea costurilor tranzacționale (firma capitalistă, de exemplu). Instituțiile, ca moduri de structurare a recompenselor (incentive alignment) sau, altfel spus, diferite moduri de organizare a tranzacțiilor (governance structures), sunt rezultatul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Williamson Își relativizează teoria, renunțând la ideea determinării formelor organizaționale (instituțiilor) de către costurile tranzacționale și limitându-se doar În a postula corelația acestora. O teorie mai nuanțată din acest punct de vedere este cea a lui D.C. North (1990). El argumentează, de asemenea, că În istorie formele de organizare cele mai eficiente În reducerea costurilor tranzacționale le Înlocuiesc pe cele mai puțin eficiente dacă Însă acestea servesc maximizării intereselor conducătorilor politici. North introduce considerente ce țin de relațiile de putere, nu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
multe persoane (principalul sau principalii) angajează o altă persoană (agentul) pentru a Îndeplini anumite activități În slujba primilor și care astfel presupune delegarea de autoritate către agent. Pe de altă parte, Într-o abordare fenomenologic instituționalistă, Meyer și Jepperson (2000) argumentează În favoarea ideii construcției sociale a agenților și principalilor. Agenții datorează capacitatea responsabilă de acțiune unui proces de Împuternicire imanent, În același timp desacralizant, În baza certificărilor și acreditărilor sociale. Totodată, principalii reprezintă grupuri definite funcțional, prin intermediul intereselor recunoscute ca legitime
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
contribuie la creșterea economiei și a bunăstării sociale atunci când urmăresc eficient interesele proprietarilor, anume obiectivele de maximizare a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept centru Într-un proces complex În care obiectivele conflictuale ale indivizilor sunt aduse la un echilibru Într-un cadru
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
această disponibilizează foarte mulți angajați care devin clienții programelor de asistență socială sau dacă corporația, schimbându-și locația lasă pe umerii comunității probleme ecologice (terenuri, clădiri pustiite), șomaj, sărăcie. 3. Corporația modernă - „proprietate difuză” - abordare economică Teoreticienii modelului agent - principal argumentează că există Întotdeauna un cost al exercitării calității de agent (agency costs) pe care organizațiile Încearcă să-l minimizeze prin mecanisme de control. Costurile implicite relației agent - principal (ale agenției) includ: costurile monitorizării și „corelării”, prin stimulente, a comportamentului agentului
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]