3,682 matches
-
lucru care a dus la creșterea patrimoniului și implicit necesitatea schimbării în mai multe rânduri a locației muzeului. În anul 1968, la reînființarea județului Ialomița, muzeul funcționează ca Secția Arheologie a Muzeului Județean Ialomița din Slobozia. În anul 1981 Secția Arheologie devine Muzeul Județean Călărași, după 9 ani devenind Muzeul Dunării de Jos. În anul 2003 se reînființează Secția Arheologie în care activitatea este desfășurată de 4 arheologi, 2 muzeografi, 2 conservatori și un restaurator, alături de personalul auxiliar. Activitatea de cercetare
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
anul 1968, la reînființarea județului Ialomița, muzeul funcționează ca Secția Arheologie a Muzeului Județean Ialomița din Slobozia. În anul 1981 Secția Arheologie devine Muzeul Județean Călărași, după 9 ani devenind Muzeul Dunării de Jos. În anul 2003 se reînființează Secția Arheologie în care activitatea este desfășurată de 4 arheologi, 2 muzeografi, 2 conservatori și un restaurator, alături de personalul auxiliar. Activitatea de cercetare desfășirată în cadrul muzeului se concretizează printr-o colecție de peste 40.000 de piese. Secției Arheologice li s-au alăturat
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
un restaurator, alături de personalul auxiliar. Activitatea de cercetare desfășirată în cadrul muzeului se concretizează printr-o colecție de peste 40.000 de piese. Secției Arheologice li s-au alăturat în multe cauzuri specialiști de la Muzeul Național de Istorie a României, Institutul de Arheologie Vasile Pârvan București și de la muzee din Constanța, Galați, Buzău. În ultimul deceniu, Muzeul Dunării de Jos a deschis o serie de proiecte ce s-au bucurat de o largă apreciere a publicului călărășean: Muzeul și Satul (2000), Muzeul și
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
Condrache, într-o adresă către Prefectura județului Tecuci, menționează faptul că s-au constituit un muzeu și o bibliotecă sub egida „Fundației Culturale Teodor și Maria Cincu”. Dar abia la 1 aprilie 1935, Biblioteca Comunală se instalează, alături de Muzeul de Arheologie și Științele Naturii „Mihail Dimitriu”, în palatul donat special pentru acestea de către Teodor Cincu. Biblioteca Comunală va fi deschisă publicului din luna aprilie a anului 1937, având ca bibliotecar pe Mihalache D.Naum, școlarizat special la București. Biblioteca Municipală primește
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
poetului „Ștefan Petică”. Comisia interimară a Primăriei, cu ocazia ședinței din 13 iunie 1934, decide „înființarea unui muzeu comunal în orașul Tecuci, muzeu care va purta numele de Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu”,inaugurarea oficială a Muzeului Comunal „Mihail Dimitriu” de Arheologie și Științe Naturale făcându-se la 21 noiembrie 1935, o dată cu cea a statuii lui Spiru Haret, din fața Liceului de fete „Elena și Tache Anastasiu”, în prezența ministrului Instrucțiunii Publice, dr. C.Angelescu, și a prof.univ. I.Simionescu. Cenaclul literar „Calistrat
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
unei alte așezări eneolitice, atribuită culturii Cernavodă I. Opt monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: turnul de apă (începutul secolului al XX-lea); liceul (1919); policlinica (1926); hotelul Victoria (1900); casa Bărbulescu (începutul secolului al XX-lea); muzeul de arheologie (1925); ansamblul bisericii „Sfântul Nicolae” (1872), format din biserica propriu-zisă datând din 1856 și o cruce de piatră datând din 1872, aflată în curtea bisericii și clasificată ca monument memorial și funerar; și moara Dunărea (1913). Alte două monumente sunt
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
blânde, care oferă condiții pentru dezvoltarea unor vegetații specifice, cum ar fi migdalul, smochinul, liliacul, teiul și castanul sau arborii exotici magnolie, nuc caucazian, ginkgo biloba. Cercetările arheologice realizate de specialiști în istorie de la Universitatea Edinburgh și de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București au descoperit, în situl arheologic de la Schela Cladovei (cartier al Severinului actual), urme umane din perioada Paleoliticului. Inventarul arheologic scos la iveală indică începutul vieții omului primitiv, al trecerii acestuia de la stadiul de culegător, pescar și
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
acestui demers, până în primul război mondial vor începe primele cercetări arheologice conduse de Prof. arheolog A.T. Laurian, când se alcătuiește un plan cu zone protejate ale orașului (ce nu va fi respectat), va lua ființă Societatea de Istorie și Arheologie ce avea ca scop „a face ceva în folosul comun, fiindcă muzeul ce avem să ființăm este declarat de la început a fi averea comunei Severin”. Severinenii rămași la Cerneți încep să se mute în masă astfel încât orașul începe să se
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
a Academiei Române, își desfășoară activitatea următoarele institute profilate pe cercetarea științifică fundamentală: Arhiva de Folclor a Academiei Române, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, Institutul de Istorie „G. Bariț” (care are și un departament de cercetări socio-umane), Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu”, Centrul de Studii Transilvane, Institutul de Speologie „Emil Racoviță” (secție - primul institut de acest tip la nivel mondial), Institutul de Geografie (secție) și „Observatorul astronomic” (secție a Institutului Astronomic al Academiei Române din
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
zidurile și sistemele de fortificații sunt menținute într-o stare foarte bună. Centrul istoric este în proces de a fi înscris în lista patrimoniului UNESCO.. În Sibiu se găsesc muzee care cuprind colecții de artă, pictură, arte decorative, antropologie, istorie, arheologie, istoria tehnologiei și științe naturale. Orașul se află aproape de Munții Făgărașului - o destinație importantă pentru drumeții - și de stațiunea Păltiniș - o destinație pentru sporturile de iarnă. În zonă sunt multe biserici fortificate construite de coloniștii sași. Sunt peste 35 de
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
o bucată de 5,5 metri de la bază, cele trei capete ale reptilelor dispărând pe la anul 1700, ca urmare a unor jocuri stupide de tragere asupra lor cu diverse proiectile. Unul dintre capete a intrat totuși în proprietatea [[Muzeului de Arheologie din Istanbul]] în anul [[1848]] și este expus astăzi acolo la etajul al doilea. Este vorba numai de maxilarul superior al unuia dintre șerpi, găsit cu totul întâmplător la săpăturile din jurul [[biserica Sfânta Sofia din Istanbul|bisericii Sfânta Sofia]], în
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
în cartierul Fanar Capul Sfintei a fost răpit de cruciați și se află la abația Lucella, din fostul principat de Basel (Bâle). Pe timpul unor săpături din 1939 s-au descoperit în acel loc multe fresce, depozitate ulterior la Muzeul de Arheologie. Astăzi se mai poate vedea suprafața circulară dalată cu piatră pe care se presupune că ar fi avut loc martirajul sfintei. In imediata apropiere se ridică Palatul de Justiție a cărui construcție a acoperit o mare parte din suprafața Palatului
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
a compușilor intermediari și a produșilor finali dintr-o linie tehnologică. Domeniile de utilizare a chimiei analitice sunt foarte vaste în industria alimentară (aprecierea calității alimentelor), industria metalurgică (determinarea componenței aliajelor), ecologie (determinarea și identificarea poluanților), medicină (analiza lichidelor biologice), arheologie și fizica semiconductorilor. Însă pe lângă avantajele pe care le oferă, chimia analitică poate avea o serie de dezavantaje: este necesară prezența unui personal înalt calificat care să poată desfășura toate activitățile cerute de o metodă analitică, de asemenea în cazul
Chimie analitică () [Corola-website/Science/301064_a_302393]
-
Mataraua este un sat în comuna Belciugatele din județul Călărași, Muntenia, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 84 locuitori. În imediata vecinătate a localității arheologii au descoperit rămășițele unor fortificații ce datează din perioada Latène. Acestea au statut de monument istoric și au codurile "CL-I-s-B-14560", respectiv "CL-I-s-B-14559". Biserica ortodoxă din localitate cu hramul "Sf. Împărați" datează din 1810 și este monument istoric (cod: "CL-II-m-B-14690").
Mataraua, Călărași () [Corola-website/Science/301119_a_302448]
-
eficacitate mare(Bucură Dumbrava). Primele urme de locuire în perimetrul (moșia) actualei comune sunt atestate de existență urmelor așezărilor neolitice și a civilizației geto-dacice. Cele câteva puncte arheologice descoperite aici și luate în evidență de Muzeul de Istorie Galați, secția arheologie, așteaptă să fie investigate și cercetate, fiind în acest sens sigură scoaterea la iveală a mai multor necunoscute. Cu toate ca dorințele, vrerea, așteptările sunt legitime și prezintă un interes deosebit pentru istoria comunității noastre, aceste investigații nu se pot finaliza fără
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
de tip “borcan cu brâu continuu sub gură vasului”, precum și o ceașcă de forma globulara, care a avut toarta supraînălțată (acest nivel arheologic aparține culturii Coșlogeni, iar materialele în discuție au fost investigate de cercetătorul Sebastian Moritz de la Institutul de Arheologie București). ÎI. Tot pe același parau, în satul Cotros, în dreptul casei lui Ghiță Lupu (Gârbea) s-a găsit o monedă de argint din anul 216 e.n de la Caracalla, descoperire care ne face să credem că aici a fost o
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
de argint din anul 216 e.n de la Caracalla, descoperire care ne face să credem că aici a fost o așezare a dacilor liberi în sec. al III-lea e.n. Determinarea a fost făcută de către cercetătorul Bucur Mitrea - institutul de Arheologie București. III. La Fântână lui Panait sau Rediul Cucului, în apropierea unei bogate pânze agvifere, s-a descoperit o așezare și o necropola din sec. al IV-lea e.n., care se întinde în curțile și grădinile locuitorilor Ghiță M. Neculița
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
1991-1994 pe teritoriul satului Pocreaca dau mărturii ale locuirii acestei vetre de sat încă din epoca neolitică (aprox. sec. IV î.e.n.). Astfel în Repertoriul arheologic al jud. Iași, alcătuit de cercetătorii Vasile Chirica și Marcel Tanasachi sub egida Institutului de arheologie și istorie “A. D. Xenopol” din Iași sub redacția lui Vasile Chirica, sunt înscrise toate datele referitoare la descoperirile arheologice realizate în județul Iași și deci inclusiv pe raza actualei comune Schitu Duca, respectiv a localității Pocreaca, după cum urmează : - “în marginea
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
cunoscută apartenența confesională. Cu ocazia săpăturilor efectuate la turnarea fundației unui pod în punctul “Costică Baran”, în anul 1971, s-au descoperit urme materiale datate din Neolitic. Ele au fost recoltate și analizate de arheologul C. Chirica, de la Institutul de Arheologie, și specificate în “Repertoarul arheologic al județului Iași” - volumul al II-lea. Acestea demonstrează faptul că teritoriul comunei a fost locuit din timpuri străvechi. Din punct de vedere diplomatic, primul document găsit și datat 1485 este emis de Cancelaria domnească
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text. În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost organizat primul șantier școală de arheologie medievală din România, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din București, cercetări arheologice care au condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetății de Scaun. În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de protejare, consolidare și
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
s-au descoperit numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Turdaș și culturii Cucuteni, ceea ce demonstrează că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada de tranziție de la perioada neolitică la epoca bronzului. În Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie Vasile Pârvan se precizează că la Pănade au fost făcute următoarele descoperiri arheologice: - ceramică - ulcică decorată cu motiv incizat în formă de frunză de brad; datare repertoriu: bronz timpuriu, cultura Coțofeni, se află la Muzeul Aiud, nr. inventar: 3162; - pumnal
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
precedentul pentru legendă, deși venerarea lui Artio nu e atestată în Britania. Documentele istorice din acea perioadă sunt puține, așa că un răspuns definitiv pare improbabil. Mai multe locuri au fost identificate ca "arthuriene" începând cu secolul al XII-lea, dar arheologia nu poate descoperi nume decât prin intermediul inscripțiilor. Așa numita "Piatră a lui Arthur" descoperită în 1998 între ruinele de la Castelul Tintagel din Cornwall, o așezare importantă din Britania post-romană, a creat pentru scurt timp senzație. Nu există alte dovezi arheologice
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
Mării Negre, din jurul Mării Caspice și în Europa de est. Contribuția Marijei Gimbutas la stabilirea originii indo-europeenilor, propusă pentru prima dată în 1956 în lucrarea "The Prehistory of Eastern Europe, part 1" ("Preistoria Europei răsăritene"), a reprezentat o sinteză interdisciplinară de pionierat în arheologie și lingvistică. Teoria gorganelor propune ca patrie primordială (Urheimat) a vorbitorilor de limbi indo-europene stepele nord-pontice și de la Marea Caspică și pleacă de la premisa că în această zonă erau vorbite câteva dialecte ale limbii proto-indo-europene (PIE). Potrivit acestui model, cultura
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
Samara pe cursul mijlociu al Volgăi..., care sunt continuate în perioada ulterioară a culturii Srednîi Stog".” „"Iamna, cu toate variantele ei regionale"”, apare mai târziu și poate reprezintă o diversificare. Compararea asemănărilor culturale între aceste culturi este o chestiune de arheologie independentă de ipotezele relative privind limba proto-indo-europenă. Postulatul „similitudinilor culturale" din mileniul al V-lea enunțat de arheologie este o condiție prealabilă a „modelului culturii gorganelor”, care identifică stepele nord-pontice și de la Caspica, din calcolitic (mileniul al V-lea î.Hr.
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
toate variantele ei regionale"”, apare mai târziu și poate reprezintă o diversificare. Compararea asemănărilor culturale între aceste culturi este o chestiune de arheologie independentă de ipotezele relative privind limba proto-indo-europenă. Postulatul „similitudinilor culturale" din mileniul al V-lea enunțat de arheologie este o condiție prealabilă a „modelului culturii gorganelor”, care identifică stepele nord-pontice și de la Caspica, din calcolitic (mileniul al V-lea î.Hr.) ca aria de origine a populației proto-indo-europene. Gimbutas] a sugerat inițial identificarea a patru etape succesive în evoluția
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]