17,527 matches
-
mare banalitate arhitecturală. Fațadele monotone contrastează cu micile case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său. Construită în 1925, împodobită cu o fațadă a cărei combinație de cărămizi diferit colorate îi conferă o înfățișare cît se poate de reușită, această clădire a cunoscut momente dificile. Cuprinzînd aproximativ 580 de locuințe, proiectul de conglomerat face din
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
între două universuri evoluează progresiv către un nou teritoriu destinat proiectelor, cel al "marilor bulevarde din inima aglomerării"", după cum scriu doi adjuncți ai primarului Parisului [Caffet și Mansat, 2003]. Acest punct de vedere a fost reluat de o asociație de arhitecți, Tomato, care a organizat expoziția "Paris, oraș al perifericului" la Pavilionul Arsenalului. Această continuitate între Paris și periferia sa este de asemenea căutată de întreprinderile localizate în afara granițelor orașului. Prestigiul adresei pariziene pînă la periferie Universitățile create în urma exploziei celei
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
acolo în locuințe rezervate exclusiv familiilor de artiști sau intelectuali. Împrejmuite cu grijă și securizate, localurile găzduiesc de preferință profesioniști care doresc să lucreze la domiciliu. Astfel, în clădirea rebotezată "Aux Fauconniers" activează un grafician, un muzician, un pictor, un arhitect. Graficianul și soția sa, care este sculptoriță și decoratoare, ocupă un apartament de 135 m2, la nivelul grădinii, și atelierele unde lucrează de la etaj. Această operațiune nu poate să nu amintească de sistemele de cooptare utilizate de marea burghezie pentru
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cultura lor semantică. Niciunul din indivizii în viață nu știa cu exactitate unde era amplasat în structura sa un creier electromagnetic. Ca atâția înaintea lui, Gosseyn se întrebase: Unde l-aș fi fi implantat dacă aș fi fost unul dintre arhitecții aceștia savanți?" Dar asta n-avea, de altfel, nici o importanță. Mașina era deja mai în vârstă decât orice om în viață. Reînnoindu-se ea însăși, conștientă de propria existență și de sarcina ce-i revine, rămânea un mister pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prețioase în monturi do platină și traversară imensa anticameră, cu miile de diamante încrustate pe fiecare palmă a pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră. Construcția data dintr-o perioadă când se ducea o vastă campanie de convingere a oamenilor că pretinsele bijuterii și metale prețioase, atâta vreme considerate drept esența bogăției, nu aveau în realitate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
luase Basarabia. A fost arestat la 23 august 1944 din ordinul regelui Mihai I de o echipă de comuniști români și predat URSS-ului. A fost declarat criminal de război și executat în 1946. Apollodor din Damasc (60-125 d. Hr) - arhitect grec, a proiectat podul de la Drobeta peste Dunăre și columna lui Traian (vezi columna lui Traian). Ardeal - nume dat de maghiari provinciei istorice românești Transilvania (vezi Transilvania). arheologi - cercetători din domeniul arheologiei (vezi arheologie). Ei fac săpături arheologice, descoperă vestigii
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
în fiecare an, începând din 1985, la 9 mai. Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - cuprindea la fondare patru facultăți. A fost deschisă la 26 octombrie 1860 și este una din cele mai frumoase clădiri din România, construită după planurile arhitectului Louis Blanc. Construcția a durat din 1893 până în 1897. Celebră este Sala pașilor pierduți, unde se găsesc picturi de Sabin Bălașa. În fața clădirii se află statuia lui A. D. Xenopol și a lui Mihai Kogălniceanu (vezi Kogălniceanu Mihai). URSS - Uniunea Republicilor
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
există o variantă, desigur puțin romantică, dar Chiusbaienii erau oameni excentrici și bogați care-și puteau îngădui toate extravaganțele. La urma urmelor, dacă și-au construit un foișor și o piscină pe terasa de la etaj, de ce n-ar fi pretins arhitectului să le proiecteze și o încăpere secretă? Unde se află de obicei o încăpere secretă? Hai, Melania, re-flec-tea-ză! Ești obișnuită s-o faci cu voce tare, dar te vei descurca și așa..." Mișca buzele în dosul palmei fixând fără să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este îndreptat către un viitor ce înlătură povara devastărilor aduse de invazia lui Basam Damdu. Olrik devine întruchiparea șirului de colaboraționiști europeni ce salută în Reich-ul milenar ocazia de înfăptuire a visului lor egoist și sanguinar. Instrument al terorii și arhitect al fricii, Olrik este construit din aluatul personajelor infernale ce descind din paginile de roman popular de secol XIX. Fantezia sa este pusă în slujba unei ordini care nu cunoaște milă sau solidaritate. Orgoliul lui Olrik este acela de a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dintre lumi este asigurată de închipuirea Hipaziei, iar vocația pe care apariția feminină și-o arogă este aceea de custode al comorii căutate și de Corto. Aflată în umbră, seducând pe bărbații ce devin instrumente ale voinței ei, Hipazia este arhitectul unei urzeli care se sfârșește odată cu focul care îi consumă casa și o face să dispară, ca o zeitate antică arsă pe propriul ei rug. Fantezia venețiană a lui Pratt mustește de semnele vechimii și de simțul particular al ironiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Bulundi, undeva în adânc, la zeci de metri sub pământul ce încă mustește de seve, Olrik, evadatul pe care polițiile lumii îl caută fără succes, și-a aflat, în cele din urmă, odihna după zilele de călătorie. Misteriosul domn S, arhitectul evadării, i-a fost ghid și gazdă în tot acest interval, iar recuperarea sa fizică face ca vechile energii ale maiorului să îi anime, din nou, corpul și spiritul. Căci timpul întâlnirii cu taina ce palpită în carcasa industrială a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa se afla nimeni altul decât maiorul Olrik, ce își desfășura interogatoriul său cotidian. Luați prin surprindere, garda și Olrik fură cap turați fără vreun zgomot. Misiunea de recuperare a lui Tournesol nu dăduse greș, iar inamicul cel mai redutabil, arhitectul viitoarei lumi borduriene, se afla în mâinile lor. Legat și un căluș în gură, Olrik rămase alături de soldatul din gardă. Rebelii își continuau drumul lor către inima centralei borduriene. Oricât de temerar ar fi putut părea, un atac direct împotriva
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Trebuie să ieșiți. Cottard păru că se enervează, spuse că nu făcea decât asta și că, dacă era nevoie, tot cartierul putea să depună mărturie pentru el. Chiar și în afara cartierului nu-i lipseau relațiile. ― Îl cunoașteți pe domnul Rigaud, arhitectul ? Este unul dintre prietenii mei. În odaie întunericul devenea tot mai gros. Strada de cartier se anima și o exclamație înăbușită de ușurare salută, afară, clipa în care lămpile se aprinseră. Rieux s-a îndreptat spre balcon și Cottard l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o clădire învecinată, lovindu-și cu zgomot capul virtual de ea, și își văzu eul virtual zvârcolindu-se o clipă de durere. Însă câteva momente mai târziu plana pe deasupra campusului de la Harvard. Desenele erau extrem de detaliate, precum proiecțiile tridimensionale ale arhitecților, dând la iveală tencuiala albă în care era îmbrăcat turnul cu ceas, până și chioșcurile pentru ziare și suporturile pentru biciclete din Harvard Yard. Continuă să zboare, cu brațele întinse și corpul la orizontală, ca un Superman cu piept voluminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o conversație mai amplă legată de viitorul tehnologiei, al comerțului global, al comunicațiilor și progresului social. Mă ocupam de profesiile specifice businessului global. Cum ar fi putut profesioniștii să utilizeze computerele azi și în viitor? Cum ar fi putut medicii, arhitecții, inginerii și oamenii de știință să folosească acest minunat instrument al puterii pentru a-și dezvolta propriul potențial? În 1980 erau provocări mari care trebuiau luate în considerare. Mă delectam cu această provocare. Ne treceau prin minte idei înălțătoare despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
se va clădi succesul Americii. Pregătirea tineretului astăzi pentru viitor ar putea fi rolul major cel mai strategic pentru lideri și pentru noi toți. Tineretul de astăzi reprezintă oamenii muncii, votanții, consumatorii și profesorii de mâine. Ei sunt liderii și arhitecții viitoarei Americi - o națiune productivă, sigură și puternică, din fericire. O națiune pregătită pentru a face față confruntărilor viitorului este cea pregătită să dobândească succesul. Ne-am ascultat cu atenție tinerii, ajutându-i nu numai să viseze, dar oferindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
este o viziune care materializează locul unde probabil milioane de oameni vor locui. Este o realizare inspirată, dar ea relatează doar o parte a întregii istorii. Cum orașul Shanghai se pregătește pentru World Expo din 2010, I.M.Pei și alți arhitecți proiectează noi clădiri, facilități de transport și universități. Această expoziție din Shanghai din 2020 indică semne timpurii ale progresului. Inovația este partenerul tăcut care pune în valoare progresul, planurile și viitorul. Se simte nevoia de a înălța un oraș aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Faptele reale. Dacă reușim să trecem de fapte, putem vorbi despre alte subiecte, a decretat Doamna Peacock/Siramark. Hai să Începem cu excursia asta turistică În Istanbul. Toate moscheile alea magnifice pe care le arătați astăzi turiștilor, cine a fost arhitectul care le-a construit? Sinan! A proiectat palate, spitale, hanuri, apeducte... Exploatați inteligența lui Sinan și apoi negați că a fost armean. Nu știam, a scris Asya stupefiată. Sinan e un nume turcesc. Ei bine, vă pricepeți de minune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu Dumnezeu și să Înțeleagă misterele spirituale. Jean Genet (1910 - 1986ă - romancier, dramaturg, poet și eseist francez. murături armenești pastă de năut anghinare Noroc lăută instrument cu coarde, de formă triunghiulară tobă de mână Sinan (1489? - 1588ă - cel mai mare arhitect al Imperiului Otoman timpuriu. Capodopera sa e moscheia Süleymaniye din Istanbul. Să dea Domnul Impatiens capensis - floare ornamentală care În engleză se numește „nu-mă-atinge“ Minuni Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938ă - soldat și politician turc, fondatorul și primul președinte al Republicii Turce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era goală, cu ușa cu geamuri care dădea spre balcon, cu lambriurile care dispăruseră de mult Îndărătul rafturilor bibliotecilor ce ocupau trei pereți din patru, care biblioteci Începeau să dispară la rîndul lor Îndărătul stivelor de cărți pe care un arhitect le-ar fi comparat cu pereții falși: de ce cumpărase cele paisprezece volume ale Istoriei literaturii engleze publicate de Universitatea Oxford, și cele zece volume legate, cîntărind trei kilograme fiecare, dintr-o Weltgeschichte publicată la Berlin chiar la Începutul anilor treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu precizie peripețiile zborului deasupra Atlanticului. Nu s-a mai auzit nimic despre mobilele cele noi care, dacă Îi dădeam crezare tatei, trebuiau să umple casa: un șezlong făcut de Le Corbusier, o masă proiectată În Italia de un tînăr arhitect care restaurase o mînăstire, mobilă nouă de bucătărie, de fabricație daneză... Tatei Îi plăcea mobilierul modern. Visa să avem așa ceva. A fost toată viața un visător, iar eu l-am moștenit. Ne anunța periodic tot soiul de minunății - anul viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atîtea diplome ca ea. Astăzi are peste cincizeci de ani, iar toate diplomele acelea nu i-au fost niciodată bune la nimic. Mi s-a spus de curînd că s-a Întors În Brazilia, unde s-a recăsătorit cu un arhitect mai tînăr ca ea cu douăzeci de ani. Un temperament focos, Tina! Mi-ar fi putut trimite o invitație la nuntă. Se mai gîndește oare vreodată la căsătoria noastră? Ar trebui să-i trimit cumva cele cinci cărți ale tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cameră, ar fi trebuit să fie deja plecat, dar Îl găsi așezat la măsuța de sticlă din cameră, În fața laptopului, desenând niște planuri pentru o parcare. Antonio era din Chile, tocmai absolvise Universitatea Cornell și Își căuta de lucru ca arhitect. De cealaltă parte a mesei, tot În fața unui laptop, stătea Olga, noua ei colegă de cameră, rusoaica cu care se Întâlnise În aeroportul din L.A. Era ultima zi a lui Antonio și prima zi a Olgăi. În mijloc tronau cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că paginile alea spuneau Cu Totul Altceva. Și dacă automobilul o fi existând doar ca metaforă a creației? Dar nu trebuie să te limitezi la exterior sau la iluzia tabloului de bord, trebuie să știi să vezi ceea ce vede numai Arhitectul, ce anume se află dedesubt. Ceea ce e dedesubt e aidoma cu ce e deasupra. E arborele sefiroților“. „Nu mai spuneți“. „N-o spun eu. El se spune. Mai Întâi că arborele motor e un Arbore, cum spune Însuși cuvântul. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
evreii aici, la Tomar? Cavalerii aveau bune relații cu comunitatea evreiască locală, Îmi spuse ghidul. Mă duse la fereastră și-mi arătă o grădină În stil franțuzesc, structurată ca un mic și elegant labirint. Operă, Îmi spuse el, a unui arhitect evreu din secolul al XVIII-lea, Samuel Schwartz. A doua Întâlnire la Ierusalim... Și prima la Castel. Nu glăsuia așa mesajul din Provins? Dumnezeule, Castelul din Ordonanța găsită de Ingolf nu era necunoscutul Monsalvat din romanele cavalerești, Avalonul Hiperborean. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]