3,039 matches
-
Karan. Apoi am lucrat la Biroul Central de Pensionare, tot ca dactilografă. În 1972 m-am căsătorit cu un lăcătuș care între timp a devenit mic întreprinzător. Am plecat în Monoron să lucrez la fabrica Maggyar unde am fost dactilografă, arhivar și tot ce mi se mai cerea. Cu primul meu soț am avut un copil împreună, Agnes, în august 1974. S-a născut chiar după ce mi-am dat bacalaureatul, apoi s-a născut Gabor, în 1976. Într-un final am
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
toată țara și oferindu-i independență economică. La sfârșitul secolului al XVI-lea orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar. Pe lângă aceștia, mai funcționau un notar, un arhivar și un casier. Alte praguri importante în dezvoltarea localității se înregistrează în anul 1571, sub domnia principelui Ștefan Báthory, în anul 1600 sub domnia lui Mihai Viteazul, iar după anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, orașul cunoaște o decădere economică pe
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
de director-adjunct al Liceului de băieți. La 1 iulie 1929 a fost trimis ca preot la Turnu Roșu, fiind în paralel și superintendent de studii la Orfelinatul Terezian din Sibiu. La 1 octombrie 1930 este numit capelan al catedralei și arhivar episcopal la Alba Iulia. La 1 septembrie 1932 a fost numit secretar episcopal, liderul Departamentului Liceelor din cadrul Ligii Romano-Catolice a Națiunilor din Transilvania. La 1 octombrie 1932 a devenit preot duhovnic (spiritual) al studenților de la seminarul teologic. La 13 martie
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
septembrie 1898. Îndată după hirotonire a obținut o bursă pentru a studia la Viena, la Institutul "Sfântul Augustin", unde a rămas până în 1902, când și-a susținut doctoratul în teologie. Între 1902-1904 a ocupat funcția de vice notar consistorial și arhivar diecezan în Lugoj, iar între 1904-1912 pe cea de paroh și protopop în Orăștie. La începutul anului 1912 a fost numit vicar foraneu al Hațegului . În 4 noiembrie al aceluiaș an a fost numit episcop al Lugojului. Sfințirea sa a
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de ltiință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor - toți aleși pe trei ani.”" După elaborarea înființării Asociației, cei 212 membri înscriși s-au întâlnit în ședința inaugurală, la Sibiu, în ziua de 23 octombrie 1861, alegându-i să conducă Asociația pe mitropolitul Andrei Șaguna
Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român () [Corola-website/Science/299054_a_300383]
-
a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu al Gherlei. Acesta era văr primar cu Ioan Hossu, tatăl lui Iuliu Hossu. Începând cu anul 1910 a activat la Episcopia greco-catolică de Lugoj, unde a ocupat, pe rând, funcțiile de protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar și secretar al episcopului Vasile Hossu, pe care îl numea „unchiul Viluc”. Acesta se afla în relații de prietenie cu primul ministru István Tisza. În anul 1914, anul începutului Primului Război Mondial, episcopilor greco-catolici și greco-orientali li s-au
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
desen", când "revistă ditirambică", editată de Gherasim Luca, nu erau delimitate clar de dadaism și nu au avut un răsunet deosebit. Toate aceste manifestări se integrau în curentul mai larg al avangardei istorice. Un rol de animator dar și de arhivar al mișcării l-a jucat medicul militar Sașa Pană, un autor suprarealist poate la fel de interesant. Odată cu al doilea val, capătă însă o configurație distinctă în ansamblul literaturii românești de avangardă, afirmându-se zgomotos prin lucrarea colectivă "Critica mizeriei" (1945), sub
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
"Sever" Ioan Zotta, în Austro-Ungaria Sever Ritter von Zotta ( n. 14 aprilie 1874, Chisălău, Austro-Ungaria, azi în județul Cernăuți, Ucraina) - d. 10 octombrie 1943, Orsk, Uniunea Sovietică) a fost un arhivar, genealogist, istoric și publicist român precum și membru corespondent (1919) al Academiei Române. Numele familiei este de timpuriu cunoscut în Principatul Moldovei. Astfel apare un Zota, pârcălab de Hotin într-un document de la 20 iunie 1589. În ziua de 4 august 1645
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
sacerdotale superioare, a fost trimis, la Institutul „Sfântul Augustin” („Augustineum”) din Viena, unde a obținut titlul de doctor în teologie, în anul 1848. Revenit la Oradea, la 31 iulie 1848, tânărul preot, doctor în teologie, Ioan Vancea, a fost numit arhivar, protocolist, vicenotar consistorial și profesor de prepandie la Școala Normală Română Unită (Preparandia), iar apoi secretar episcopal. În 1855, a fost numit canonic, rămânând și director al cancelariei diecezane și inspector școlar diecezan, precum și secretar episcopal. La 4 iulie 1865
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
lucrare a lui Ioan Alexi, romanitatea limbii române și a celorlalte limbi romanice surori. În anul 1825, a fost hirotonit preot de către episcopul Samuil Vulcan. Acesta l-a numit preot la parohia Borozel. În anul 1831 Ioan Alexi a trecut arhivar episcopal, iar în anul 1835, preot paroh la Oradea-Olosig, apoi a primit funcția de canonic al Episcopiei de Oradea Mare. Prin "decretul imperial" din 17 martie 1854, Ioan Alexi a fost numit episcop al Diecezei Gherlei, care fusese înființată de
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
încă mai era student al seminarului, s-a alăturat Partidului Revoluționar Ucrainean (RUP). În 1902, fiind amenințat cu arestul, s-a mutat în Kuban, la Ecaterinodar ( azi: Krasnodar), unde a lucrat, la început, ca învățător și, după o vreme, ca arhivar la arhivele cazacilor din Kuban. În decembrie 1903 Simon a fost arestat pentru că a organizat o filială a RUP în Ecaterinodar și pentru publicarea de articole antițariste în presa din afara Rusiei. A fost eliberat în martie 1904 și a locuit
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
Haifa. Cu o bursă primită de la serviciul german de schimburi academice (DAAD), a participat în 1971 în Germania la un seminar pentru artiști. S-a stabilit definitiv la Berlin. A lucrat, începând din 1972, la editura Axel Springer, inițial ca arhivar documentarist, apoi ca redactor. Din 1979 a lucrat scurt timp la postul de radio Europa Liberă, de unde a fost dat afară în urma protestelor unor foști deținuți politici care i-au reproșat faptul că participase la reeducarea deținuților. Deneș a lucrat
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
și "Pepelea al nostru". La Arad își regăsește dragostea din adolescență, croitoreasa Luiza, care însă îi complică situația financiară, iar neînțelegerile cu Mircea Stănescu, pe care-l considera un nepriceput, fără cunoștințe literare îl fac să accepte un post de arhivar la Consistoriul ortodox de la Oradea. Acestă muncă de arhivar și drumețiile prin satele din jur îl inspiră pentru scrierea nuvelei "Popa Tanda". Refuză oferta din partea episcopului Miron Romanul de a se întoarce la Arad să lucreze ca redactor al foii
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
din adolescență, croitoreasa Luiza, care însă îi complică situația financiară, iar neînțelegerile cu Mircea Stănescu, pe care-l considera un nepriceput, fără cunoștințe literare îl fac să accepte un post de arhivar la Consistoriul ortodox de la Oradea. Acestă muncă de arhivar și drumețiile prin satele din jur îl inspiră pentru scrierea nuvelei "Popa Tanda". Refuză oferta din partea episcopului Miron Romanul de a se întoarce la Arad să lucreze ca redactor al foii bisericești " Lumina". Legăturile cu viața de la Arad se întrerup
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee : Trăind în ultima perioadă a vieții izolat de frământările politice și sociale ale epocii, el lucrează, începând din 1812 și aproape până la moarte - 9 noiembrie 1844 - ca modest arhivar la Biblioteca publică din Petersburg, deși deținea înaltul titlu de membru al Academiei Ruse. Singurele lui legături cu viața publică au fost, în această perioadă, întîlnirile literare cu scriitorii: Karamzin, Derjavin, Jukovski, Viazemski și A. S. Pușkin. Până la sfîrșitul vieții, părintele
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Pe cât de lungă a fost pregătirea, pe atât de rapidă și concentrată a fost acțiunea. În trei ore, măsurile au fost completate. Moștenirea (documentele partidului) ne-a fost predată, iar capul familiei (Foriș), nevasta sa (Victoria Sârbu) și prietenul casei (arhivarul Remus Koffler, asistentul lui Foriș) au fost mutați la un sanatoriu bun (o casă conspirativă sigură). La ora 1 noaptea am depus cheile și toată averea familiei în mâinile bunului nostru prieten cel mai bătrân și cel mai priceput dintre
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
Nichigor Gregoras a avut deasemeni relații apropiate cu influentul erudit Theodorus Metochites, care era confidentul împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1260-1332) precum și administratorul imperiului. Nichifor Gregoras a refuzat propunerea lui Andronic al II-lea de deține funcția de "Chartophylax" (arhivar) dar a acceptat să administreze o școală privată la Mănăstirea Chora. În 1326 a propus anumite reforme în calendar, refuzate de împăratul Andronic al II-lea. Aceste reforme au fost acceptate și introduse după peste 250 de ani, de Papa
Nichifor Gregoras () [Corola-website/Science/305619_a_306948]
-
mama sa a mâncat o prună magică (li, nume de familie care îi este în general atribuit), se naște cu păr alb și barbă, de unde și numele de bătrân (lao)și cu urechi cu lobii foarte lungi - semn de înțelepciune. Arhivar la curtea Zhou este contemporan cu Confucius care îl recunoaște ca maestru și ființă extraordinară; și-a părăsit țara la vârsta de cel puțin 160 de ani, sătul de disensiunile politice. Pleacă spre vest călare pe un bivol; ajuns la
Lao Zi () [Corola-website/Science/306342_a_307671]
-
pentru Fondul Arhivistic Național al României; inventariază, selecționează și conservă documentele deținute; conservă documentele pe microfilm sau pe alte suporturi; administrează baza de date arhivistică; editează periodicul "Revista Arhivelor" și alte publicații de specialitate; asigură pregătirea și calificarea arhiviștilor și arhivarilor prin Școala Națională de Pregătire Arhivistică; stabilește dacă un anumit document aparține Fondului Arhivistic Național al României; autorizează mutarea temporară a anumitor documente pentru scopuri științifice și culturale; ține legătura cu instituțiile de profil, pune în aplicare convențiile internaționale în
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]
-
(n. 22 august 1939, Brașov) istoric, arhivar, scriitor de limba germană din România. A studiat istoria, între 1956 și 1961, la Universitatea din Cluj. După absolvire, în anii 1962 - 1986, și apoi între 1990 și 2003, a lucrat la Arhivele Statului din Brașov. În 1986 a fost
Gernot Nussbächer () [Corola-website/Science/313788_a_315117]
-
al masei succesorale. Între 1879 și 1881 Mandicevschi a fost maestru de cor la Wiener Singakademie (astăzi "Wiener Sängerknaben"), dar a lucrat și ca dirijor la Faber-Chor (1882-1892), Hombostel-Chor, Miksch-Chor (1892-1895). Între 1887 și 1929, Mandicevschi a fost bibliotecar și arhivar al "Societății Prietenilor Muzicii" ("Gesellschaft der Musikfreunde") din Viena. În 1896 a început să predea istoria muzicii și teoria instrumentelor, armonia, contrapunctul și compoziția la Conservatorul din Viena ("Wiener Konservatorium"). Cu Eusebie Mandicevschi au studiat o serie de muzicieni români
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
și visătoare, dar și cu un ghinion ieșit din comun, ce-l împinge spre visare, spre izolarea de lumea reală. Neîndemânarea să în societatea Dresdei provine din capacitatea să de a percepe lumea populată de ființe magice, cum ar fi arhivarul Lindhorst și fiica sa, șerpoaica verde Serpentina. Anselmus intuiește existența acestei lumi fantastice în urmă altercației cu o precupeața, în ziua Înălțării Domnului. Rămas fără banii de buzunar, el se duce pe malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]
-
de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de șocul din care se auzea sunetul, a zărit trei șerpoaice de aur verde și s-a îndrăgostit de cea cu ochii albaștri. La propunerea directorului Paulmann, Anselmus s-a dus la arhivarul Lindhorst, care l-a angajat să-i copieze manuscrise rare. Veronica, fiica lui Paulmann, fiind îndrăgostită de Anselmus, a apelat la o vrăjitoare pentru a o ajuta să dobândească dragostea acestuia. Vrăjitoarea era doica din copilărie a feței, vrăjmașa lui
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]
-
dus într-o noapte la o răscruce de drumuri și, rostind un descântec malefic, au creat o oglindă cu ajutorul căreia față îl putea face pe alesul inimii sale să se gândească la ea. Anselmus traducea textele într-o cameră, după ce arhivarul îi prezentase casă în întregime și după ce zărise într-o încăpere albastră un urcior de aur. Studentul nu trebuia să greșească în copierea manuscriselor și să nu scape, sub nici o formă, vreo picătură de cerneală pe originale. Cand a primit
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]
-
fiecare avea câte un urcior. Serpentina îl avea pe cel de aur. Deși părea să fie îndrăgostit de șerpoaica de aur verde, studentului i-a tresăltat inima la vederea Veronicăi și toate lucrurile care, mai înainte, păreau minunate în casa arhivarului, acum îi păreau fade. Anselmus a sfârșit copierea manuscrisului, iar Lindhorst i-a dat altul, însă pe acesta, studentul a picurat cerneală din greșeală și a sfârșit închis într-o sticlă, pe un raft, unde a descoperit că nu era
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]