3,326 matches
-
dea o formă oarecare. — Bun, zise el, încet, să mergem să dăm piept cu evenimentele. Era ciudat că simțeam amândoi nevoie de a ieși pentru a vedea ce se întâmplă; probabil că cel mai înțelept ar fi fost să rămânem ascunși în foișor până trecea furtuna. Hugo mă luă de mână. Am sărit aproape ca arsă când m-a atins. Ajunsesem în starea în care aproape că ți-e frică să atingi corpul celuilalt, de teamă să nu provoci o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vorbește cu o femeiușcă doar, când de fapt are de-a face cu fata lui Suleyman librarul, fie ca Domnul să adauge anilor tăi ce a răpit alor lui. Și să-ți mai taie din iuțimea limbii pe cât i-a ascuțit-o lui. Binecuvântând amintirea tatălui lor, izbucniră amândoi în râs din toată inima. Erau acum complici, la fel ca în trecut. Khâli își trase în față pulpana jubbei și se așeză cu picioarele sub el pe o rogojină din pai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se auzise nimic căzând, spărgându-se de podea. Și cu toate astea tabla de lut nu se mai afla în mâinile lui. Se uită în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ani în urmă. Cum numești asta, domnișoară Costello, dacă nu un miracol sigur, de necontestat, cu garanția de a primi banii înapoi? Orele cele mai negre, urmate de momentul celei mai mari lumini! La fel în ’67. Arabii ne înconjoară, ascuțindu-și toți cuțitele ca să ne taie gâturile, să-i împingă pe evrei în mare. Și ce se întâmplă? Israelul le distruge forța aeriană în câteva ore și armata în câteva zile! Șase zile. „Și Dumnezeu S-a uitat la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... CĂLĂUL: Vedeți? Trebuie să ne grăbim. Să uităm tot ce-a fost și să facem treaba... S-o facem cu cap și toată lumea va fi mulțumită. Uitați aici... Aveți pila... aveți toporul... Ascuțiți-l bine! ARTUR (Cade treptat într-o stare hipnotică; incapabil de reacție.): Eu? Eu... CĂLĂUL: Da, da... Repede... cu cât mai repede, cu atât mai bine... Ascuțiți, că pentru dumneavoastră ascuțiți. Cum îl ascuțiți așa îl aveți. (ARTUR începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu cap și toată lumea va fi mulțumită. Uitați aici... Aveți pila... aveți toporul... Ascuțiți-l bine! ARTUR (Cade treptat într-o stare hipnotică; incapabil de reacție.): Eu? Eu... CĂLĂUL: Da, da... Repede... cu cât mai repede, cu atât mai bine... Ascuțiți, că pentru dumneavoastră ascuțiți. Cum îl ascuțiți așa îl aveți. (ARTUR începe să ascută; îl ascultă prostit pe CĂLĂU.) CĂLĂUL: Ascuțiți, ascuțiți, că mai avem treabă... Trebuie să aducem coșul pentru cap, trebuie să fixăm buturuga... Nu le pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Uitați aici... Aveți pila... aveți toporul... Ascuțiți-l bine! ARTUR (Cade treptat într-o stare hipnotică; incapabil de reacție.): Eu? Eu... CĂLĂUL: Da, da... Repede... cu cât mai repede, cu atât mai bine... Ascuțiți, că pentru dumneavoastră ascuțiți. Cum îl ascuțiți așa îl aveți. (ARTUR începe să ascută; îl ascultă prostit pe CĂLĂU.) CĂLĂUL: Ascuțiți, ascuțiți, că mai avem treabă... Trebuie să aducem coșul pentru cap, trebuie să fixăm buturuga... Nu le pot face singur pe toate... Sunt bătrân, sunt bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l bine! ARTUR (Cade treptat într-o stare hipnotică; incapabil de reacție.): Eu? Eu... CĂLĂUL: Da, da... Repede... cu cât mai repede, cu atât mai bine... Ascuțiți, că pentru dumneavoastră ascuțiți. Cum îl ascuțiți așa îl aveți. (ARTUR începe să ascută; îl ascultă prostit pe CĂLĂU.) CĂLĂUL: Ascuțiți, ascuțiți, că mai avem treabă... Trebuie să aducem coșul pentru cap, trebuie să fixăm buturuga... Nu le pot face singur pe toate... Sunt bătrân, sunt bolnav, uitați-vă la piciorul ăsta... e deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu le pot face singur pe toate... Sunt bătrân, sunt bolnav, uitați-vă la piciorul ăsta... e deja în groapă... Zău, ascultați-mă, că v-aș putea fi tată... Vă jur c-o să fiți mulțumit... Ascuțiți, ascuțiți, că toți au ascuțit înaintea dumneavoastră... Noi întotdeauna am știut să ne atragem osândiții de partea noastră... și de aceea execuțiile au mers întotdeauna foarte bine... Asta e și teoria guvernatorului... Moartea cu de-a sila... e moarte inutilă... Dacă nu-ți atragi simpatia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spre gâtul său... Osânditul trebuie să se înfrupte din prietenia și dragostea călăului... căci numai atunci când între călău și osândit se leagă o adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea osânditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... (ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, eroic, saliva îi curge pe barbă.) CĂLĂUL: Ascultați-mă pe-mine, care sunt bătrân și bolnav și am văzut multe capete de osândit căzând în coș... Da, să știți că mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului precedent... Poate să-și lustruiască singur buturuga... cu glaspapir... Osânditul își poate aranja singur încăperea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, un băiat atât de bun... Am să-ți dezvălui acum un mare mister, un gând superb, ultim... Așază-te aici... Încet... (Îl așază pe buturugă.) Ai ascuțit atât de bine, ai fost atât de bun... Acum trebuie să te bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe CĂLĂU.): Taci! Taci! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Adevărat! Adevărat! GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată atenția. Treziți-vă odată! Ați încălzit șarpele la sân! CĂLĂUL (Arătând către GARDIAN.): El e șarpele! GARDIANUL (Către ARTUR.): V-a pus să ascuțiți securea. V-a dus cu vorba, și-a bătut joc de dumneavoastră... Nu vă amintiți nimic? ARTUR (Tulburat încă.): Mi-a vorbit el ceva... CĂLĂUL: V-am vorbit numai de bine... GARDIANUL (Către ARTUR): Amintiți-vă ce v-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
indienii lenni lenape sau delaware, care trăiau odinioară în Pennsylvania. După cum arată miturile lor, Creatorul, cu toate că le pregătise din vreme, pe Pământ, toate lucrurile pe care le au astăzi la îndemînă, hotărâse că oamenii aveau să mai rămână o vreme ascunși în pântecele Mamei lor telurice, ca să se poată dezvolta și maturiza mai bine. În alte mituri amerindiene se vorbește despre vremurile de demult, când oamenii răsăreau din Pămîntul-Mamă tot așa cum răsar în zilele noastre arbuștii și stuful.21 Credința că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-l la capete cu două perne mai mici. Marea mea bucurie era să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mângâiase pe față. De cum a apărut, Mademoiselle m-a luat prin surprindere, mângâindu-mă pe obraz ca o manifestare spontană de afecțiune. Îmi reamintesc toate ticurile ei când mă gândesc la acele mâini. Obiceiul de a decoji creioanele, În loc să le ascută, ținând vârfurile spre sânii ei imenși și sterpi, Înveșmântați În lână verde. Felul În care Își introducea degetul mic În ureche și-l făcea să vibreze foarte rapid. Ritualul oficiat ori de câte ori Îmi dădea un caiet nou. Întotdeauna gâfâia un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acasă. Apropierea acestor ședințe putea fi Întotdeauna dedusă dintr-un sunet specific care se auzea dinspre capătul Îndepărtat al holului de la intrare, o Încăpere mare, cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
puțin familiare, umbrele erau pe partea străzii unde ele nu cădeau de obicei, investigând-o cu un simț al inversiunii destul de elegant, ca atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deschise. La mesele vecine, persoane respectabile se chinuie să descifreze texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise idealuri. Din cauza asta și suntem atât de lesne de condus de oricine, oricum și oricând. Nu-i nici o diferență fundamentală între mizeria dintr-un closet public din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimeni nu Îl iubise, iar cînd mușii Îi povesteau despre logodnicele lor sau cînd marinarii vorbeau despre nevestele și copiii lor, și pînă și cei mai violenți și mai repeziți dintre ei, el asculta În tăcere, străduindu-se să-și ascută la maximum inteligența ascuțită oricum Își schimbau tonul din naștere, Încercînd cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele, l-a ascuțit pînă a reușit să se bărbierească bine cu tăișul lui și a Început să-și folosească din nou brațul amorțit de frig, străbătînd puntea cea lungă de la prova la pupa, azvîrlindu-l cu mișcări largi și Înfigîndu-l, cu precizie aproape matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]